Marian Salzman, futurolog: „11 previziuni despre viața noastră în 2021”

Cu toții așteptăm ceva… Cu toții dorim să știm cum va arăta viitorul… Așteptăm ca pandemia să se încheie, ca anul să treacă, așteptăm un tratament, un vaccin, așteptăm primăvara, așteptăm vara, așteptăm vremuri mai bune, joburi sigure, etc…

Ce se va întâmpla, de fapt? Care va fi noul mers al societății?

Am avut ocazia să ascult de curând un futurolog, Marian Salzman. Ea este unul dintre cei mai apreciați futurologi, trendspotter, care asociază, leagă și urmează „semnele” prezentului, scriind apoi, pe baza aceastora, istoria care va să vină.

În studiul său, legat de anul 2020, de pildă, publicat la finalul lui 2019, „Chaos as the new normal”, Marian Salzman scria că oamenii vor purta din ce în ce mai mult măști, mai ales din cauza calității proaste a aerului. Sigur, nu a anticipat apariția unei pandemii… Este un specialist în publicitate și relații publice, nu o vrăjitoare:).

Este autoare și coautoare a peste 20 de cărți și unul dintre cei mai premiați specialiști PR din lume. Trăiește la New York. Marian Salzman a prezentat de curând cele 11 tendințe care vor contura și desena anul 2021, probabil, zice ea, cel mai așteptat an din ultimii pe care i-am trăit. Mai jos, Marian Salzman are cuvântul. E un text mai lung, dar ușor de citit, despre ce vom trăi. De fapt, despre cum urmează să trăim…

Cum a fost anul 2020?

Unul dintre cele mai brutale și cred că singurul lucru care ne împiedică să așteptăm cu brațele deschise ziua de 1 ianuarie 2021 este teama chinuitoare că evenimentele și circumstanțele s-ar putea chiar înrăutăți.

În urmă cu un an, scriam în raportul meu anual privind tendințele centrat pe tema „Haosul ca noua normalitate” (“Chaos as the New Normal”): „Pe măsură ce noul an se apropie, oamenii din întreaga lume își exprimă incertitudinea cu privire la viitor și se gândesc dacă nu cumva este prea târziu să schimbăm parcursul pe care îl urmăm în prezent. Ne simțim deconectați emoțional unul de celălalt și avizi de o atingere fizică. Ne temem de distrugerea pe care o provocăm în mod colectiv planetei și ținem strâns de speranța că cele mai mici gesturi ale noastre de grijă vor contribui la inversarea pagubelor. […] Încercăm cu disperare să încetinim schimbările negative măcar cât să tragem puțin aer proaspăt în piept și […] ne dorim o reasigurare că nu este prea târziu pentru a descoperi o cale către un viitor mai bun și mai stabil, pentru fiecare dintre noi și pentru societate în ansamblul ei.”

Când am scris acele fraze în decembrie 2019 habar nu aveam că în curând nu vom avea de ales decât să încetinim ritmul, și nici nu-mi închipuiam cât de rapid se va instala haosul. După numai câteva luni ale anului 2020, ne aflam în mijlocul unei pandemii globale care făcea ravagii la o scară ce depășea cu mult puterea de imaginație a multora dintre noi.

Cum s-a conturat studiul celor 11 tendințe ale anului 2021?

Totul face parte din abordarea mea de depistare a tendințelor, care se axează pe recunoașterea tiparelor, prin căutarea semnelor și simbolurilor dintr-o multitudine de surse de informații, de la consultarea canalelor de știri tradiționale și a rețelelor de socializare la scanarea pe ascuns a conținutului coșurilor de cumpărături ale celorlalți clienți din magazin.

Previziunile mele în ceea ce privește tendințele anului 2020 au inclus un avertisment că vom vedea o intensificare a „mentalității de buncăr”, care presupune aprovizionarea cu alimente de bază, precum și utilizarea sporită a măștilor faciale. Nu sunt deloc clarvăzătoare; am crezut că va trebui să purtăm măști din cauza calității slabe a aerului, și nu din motive legate de un nou coronavirus. În decembrie 2019, am comentat pe Twitter: „Următorul articol, măști de filtrare a aerului cu un design superior care vor deveni accesorii obligatorii pe măsură ce oamenii încep să realizeze impactul grav asupra sănătății al poluării generalizate a aerului; pentru că a respira nu este opțional, măcar să respirăm cu stil”.

Zece luni mai târziu, măștile faciale create de designeri sunt un articol extrem de popular. Măștile create de croitori obișnuiți se vând pe Etsy, în timp ce brandurile mari de lux concurează între ele în stil și elitism. În luna august, un creator de bijuterii din Israel a anunțat că a fost angajat să creeze o mască de față împotriva coronavirusului încrustată cu aur alb și diamante cu o valoare de 1,5 milioane de dolari. În cazul acesta, masca neagră creată de Christian Siriano încrustată cu perle pare un chilipir la doar 525 dolari.

Cele 11 tendințe ale lui 2021

1. FOCALIZARE (ȘI DISTANȚARE)

A căuta să vezi o parte bună a acestei pandemii globale pare a fi o dovadă de indiferență, având în vedere că mulți au murit și multe alte milioane de oameni încă suferă. Însă, nu cred că putem ignora un impact potențial enorm: COVID-19 și numeroasele momente de izolare aferente au oprit în loc multe locuri aglomerate ale lumii. Acest lucru ne-a oferit ocazia de a încetini, de a reflecta, de a evalua cât de mulțumiți suntem de prezent și de a regândi posibilitățile viitoare, determinându-ne să ne uităm mai îndeaproape la aspectele esențiale ale vieților noastre și să ne îndepărtăm în același timp pentru a capta o imagine de ansamblu.

Câți dintre noi pot afirma că au fost cu adevărați mulțumiți de modul în care au trăit în 2019? Lumea noastră a fost și încă este în curs de coliziune cu o catastrofă ecologică. Jumătate din populația lumii a intrat în această pandemie fără acces la servicii medicale de bază, în vreme ce peste o treime este lipsită de condiții sanitare adecvate.

Unul din nouă oameni nu primesc suficientă mâncare pentru a avea o viață sănătoasă și activă. Între timp, după cum am discutat atât eu cât și mulți alții până la saturație în ultimii ani, societățile s-au scindat, confruntându-se cu o creștere subită a discursului care instigă la ură, polarizare politică, naționalism, furie și lipsă de bună cuviință.

Majoritatea dintre noi petrecem mai mult timp absorbiți de ecrane decât de cei dragi și ne aventurăm rar în lumea reală.

Mai mult de atât, modelele noastre economice bazate pe hiper-consumerism au ticsit vieților și locuințelor noastre cu bunuri de care fie nu avem nevoie, fie nu le folosim, pentru a ne satisface impulsurile de moment, lăsând însă pe mulți dintre noi din țările mai bogate complet nemulțumiți de modul în care trăim, și poate de cum am devenit.

“Marea pauză” a anului 2020 ne-a oferit șansa să reevaluăm, să ne gândim din nou dacă dorim să ne menținem direcția actuală sau să preluăm controlul volanului și să schimbăm brusc și tare spre un alt viitor. Această perioadă globală de reflecție, precum și experiența pandemiei în sine, vor avea numeroase repercusiuni.

Cea care cred că va avea un impact imediat, pe care am nominalizat-o drept tendința principală pentru 2021, este o nouă definiție a vecinătății, a ceea ce poate însemna „local”, ceea ce numesc eu “zoomed in” (focalizare). De asemenea, conceptul care vine în completare este cel de “zooming out” (distanțare) pentru a obține o imagine mai bună a lumii ample și a modului în care putem genera un impact pozitiv. Perspectiva pe care o aplicăm (zooming) nu este doar un set de comportamente, ci o atitudine, o abordare asupra vieții. Am încetinit suficient încât să ne aplecăm cu o mai mare profunzime asupra a ceea ce ne dorim în viața noastră, și în lume. Introspecția s-a demodat de ceva timp (cine are timp?), însă exisă semne că oamenii sunt pregătiți de autoexaminare și de o schimbare fundamentală, precum și de conversații despre subiecte cu adevărat însemnate, inclusiv probleme spinoase precum rasismul sistemic, privilegiul și inegalitatea.

Din ce în ce mai mulți oameni și companii se gândesc serios să riposteze împotriva mandatelor învechite despre timp și loc. Există o nevoie urgentă pentru flexibilitate într-o epocă în care epuizarea la serviciu are o legătură clară cu criza de sănătate psihică care se agravează.

Una dintre cele mai notabile schimbări generate în timpul pandemiei constă în faptul că acum „vedem” alți oameni cum nu o făceam înainte. Aceia dintre noi care au avut luxul de a rămâne adăpostiți în casă primăvara trecută am devenit subit conștienți de lucrătorii esențiali care ne permiteau acest privilegiu. Casierii din magazine și curierii. Lucrătorii din depozite și poștașii. Primii respondenți și personalul medical. Mulți dintre noi am devenit atenți, în anumite cazuri pentru prima dată, la modul în care erau recompensate aceste persoane, remarcând, de exemplu, ce angajatori creșteau salariile lucrătorilor din magazine în timpul pandemiei.

Și ne mai focalizăm și pe știrile locale, devenind familiarizați cu monitorizarea focarelor COVID-19 din comunitățile noastre.

Previziune: în 2020, părinții inventivi (și cu resurse) din SUA creează capsulele de învățare, prin care angajează un cadru didactic care să predea unui grup mic de copii ca alternativă la școala la distanță. Cred că acesta este doar începutul unei noi abordări a educației în care părinții care au mijloacele în acest sens vor respinge educația tradițională în favoarea unor strategii mai personalizate.

2. DISTORSIONÂND TIMPUL ȘI SPAȚIUL

Ne place să ne imaginăm că există o ordine când vine vorba de timp, care este la fel de precisă precum ticăitul unui ceas, în care o secundă curge în următorul minut, următoarea oră, următoarea zi/săptămână/lună/an/eră. Cu toate acestea, nu există două percepții la fel ale oamenilor despre timp.

Ce s-a întâmplat în luna aprilie, în luna mai? Se întreabă unii. Am avut primăvară? Distorsiunea nu este unică anului 2020. Timpul părea distorsionat, când mai lung, când mai scurt, chiar dinainte de pandemie. Există o regulă de bază că un an de internet durează cât un an de câine, aproape echivalentul a șapte ani umani. Cred că această cifră trebuie mărită la 10 ani umani. Cel puțin.

Unul dintre impacturile previzionate ale erei COVID-19 și ale repornirii pe care aceasta a declanșat-o este o regândire a timpului și linearității. Am aderat prea mult timp la norma rigidă privind timpul și spațiul. Ziua de lucru este de la 9 la 5 (mai mult chiar în numeroase industrii). Săptămâna de lucru este de luni până vineri (sau de duminică până joi în anumite culturi). Ședințele au loc în format de 30 sau 60 de minute, un format care nu este diferit de cel al televiziunilor tradiționale. Elevii care nu intră pe piața muncii trec direct de la liceu la universitate. Vârsta legală de pensionare este între 58 și 67 de ani (în funcție de țară). Însă cea mai mare întrebare care apare acum și se referă la toate acestea este DE CE?

De ce ne agățăm cu dinții de astfel de parametri rigizi într-un moment în care agilitatea pare să fie un atu esențial? Pe măsură ce munca și viața converg și mai mult pentru cei care lucrează de acasă, de ce aderăm la segmentări ale timpului care prioritizează nevoile clienților și ale angajatorilor deasupra oricărui alt aspect?

Ce urmează: deși atracția inerției este puternică, din ce în ce mai mulți oameni și companii se gândesc serios să riposteze împotriva mandatelor învechite despre timp și loc. Există o nevoie urgentă pentru flexibilitate într-o epocă în care epuizarea la serviciu are o legătură clară cu criza de sănătate psihică care se agravează. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) care a definit epuizarea drept un fenomen ocupațional, s-a angajat în 2019 să dezvolte ghiduri bazate pe dovezi despre bunăstarea psihică la locul de muncă. Deja observăm că din ce în ce mai multe companii trec la munca de la distanță parțial sau complet.

Dintr-o perspectivă mai generală, vom vedea o reevaluare a abordărilor tradiționale ale programelor zilnice și ale vieții, în contextul în care din ce în ce mai mulți oameni aplică lecția flexibilității și agilității care dă rezultate evidente în lumea de afaceri

Previziune: am putea fi pe punctul stabilirii unui program de lucru săptămânal de patru zile drept standard? Observăm deja discuții din ce în ce mai serioase despre o astfel de abordare, inclusiv despre beneficiile sale pentru oameni și planetă. Experimentul realizat de Microsoft Japonia într-o săptămână de lucru de patru zile la începutul anului a avut ca rezultat o creștere de 40 de procente a productivității angajaților.

3. O REVENIRE LA “NOI”

Narcisismul deja colora spiritul ultimului secol, eram la școală în momentul în care scriitorul Tom Wolfe vorbea despre “Me Decade” (deceniul individualismului) la mijlocul anilor 1970, însă atenția noastră asupra propriilor persoane a fost supraalimentată de tehnologia care ne-a permis să trăim în lumi virtuale în mod discret. A fost cineva surprins că „selfie” a devenit cuvântul anului în Dicționarele Oxford în 2013?

Tehnologia promite de multă vreme să fie cel mai bun comunicator, cea mai bună legătură. Și, în anumite cazuri, și-a îndeplinit promisiunea. Protestele din 2010 din Primăvara Arabă au fost posibile datorită cetățenilor care au ocolit mijloacele de comunicare controlate de stat și au comunicat în schimb prin Facebook și Twitter.

Mișcarea Black Lives Matter a fost accelerată de partajarea videoclipurilor care expuneau brutalitatea forțelor de ordine prin platformele sociale. Platformele digitale au contribuit la intensificarea mișcărilor sociale, de la #LoveWins la #MeToo, și au fost utilizate pentru a pune presiune asupra corporațiilor și guvernelor în vederea schimbării comportamentelor lor. Și în timpul acestei pandemii, tehnologia le-a permis milioanelor de oameni să-și continue viața cât de cât normal de la distanță. Ne-a permis să lucrăm, să învățăm, să ne facem cumpărăturile de acasă și chiar „să ne întâlnim” cu prietenii și familia pentru a sărbători și a ne plânge de milă, deși ne aflam la mii de kilometri distanță.

Și, cu toate acestea, în același timp, tehnologiile ne-au îngustat lumile. Ele ne-au permis, de fapt, ne-au încurajat, conform algoritmilor, să creăm medii extrem de personalizate în care să ascultăm (singuri) lista de melodii personalizată și să urmărim (singuri) programe de divertisment transmise pe dispozitivele personale. Nu mai e nevoie să vedem ceva sau pe cineva care nu ne place. Dacă nu facem un efort deliberat să evadăm, rămânem închiși ermetic în bulele noastre mediatice preferate și în camerele cu ecou, existând în lumi create de noi înșine, și locuite de câte o singură persoană. Aceste bule au permis și au perpetuat ideologii separatiste indiferent de convingeri. Ele ne vorbesc ceea ce vrem să auzim; ne prezintă „dovezi” care confirmă perspectivele noastre asupra lumii, în loc să le pună la îndoială și să le extindă. Ele au dat naștere la meme-uri care dezbină și stereotipuri precum Karen și Ken, actualele simboluri generale ale privilegiului dominant și ipocrit de a fi alb.

Centrarea pe sine a devenit perspectiva noastă asupra lumii, în care copii sunt încurajați să-și construiască „propriul brand”. „Mame stricte” faceți cunoștință cu „părinții influenceri” pe Instagram. Nu ai avut un părinte care să te aducă în lumina reflectorului cu forța? Nu-ți face griji. Internetul este plin de cursuri de branding personal.

Ce urmează: este oare prea târziu să ne schimbăm lumea eu-eu-eu într-una ceva mai puțin obsedată de propria persoană? Poate că nu. Unii oameni au avut parte de primele semne de comunitate odată cu COVID-19. Pentru că socializarea fizică gratuită și simplă a fost limitată mai multe luni, am simțit mai acut ceea ce ne-a lipsit, așa că am gravitat spre experiențe comune, de la un program TV pe care nu-l putea ratam (îi sună cuiva cunoscut “Tiger King” sau “The Last Dance”?) la aplicația House Party. Selfie-urile sunt eclipsate de conversații video cu prietenii și familia.

Și în sfera profesională vedem o atenție nouă asupra ideii de a fi împreună prin platforme precum Zoom, Teams și multe altele.

Deși angajații este posibil să aprecieze beneficiile lucrului de acasă, le e dor în același timp de interacțiunea în persoană creată de un spațiu fizic comun.

Mulți dintre noi ne revizuim cercurile sociale, ne apropiem de persoane pe care nu le-am văzut de mult timp, în timp ce ne distanțăm de prietenii și cunoștințele cu care suntem obișnuiți să ne vedem tot timpul. Acum, este vorba mai puțin despre proximitate și conveniență și mai mult despre intimitate și conexiune. Suntem și mai conștienți de interconexiunea dintre oamenii de pe planetă, înțelegând că nicio țară nu poate fi în siguranță de acest virus până când toate țările sunt în siguranță.

Previziune: fără îndoială, cea mai solidă formă a “noastră” pe care umanitatea a trăit-o a fost nașterea și dezvoltarea democrației, noțiunea că „noi, oamenii” ne putem guverna singuri.

Este democrația condamnată? În momente de optimism aș spune că nu, în mare parte datorită acțiunilor în ceea ce privește auto-emanciparea femeilor și ascensiunea femeilor lider. Chiar de la începutul carantinei globale de primăvara trecută, se discuta despre eficiența femeilor șef de stat în ținerea sub control a răspândirii noului coronavirus. Acum, avem datele necesare care să susțină acest lucru: în octombrie, medRxiv (pronunțat “med-archive”) a publicat un studiu care arată că țările conduse de femei lider au înregistrat de șase ori mai puține decese cauzate de COVID-19 comparativ cu cele conduse de bărbați.

În ultimii ani, am văzut fete și femei, de la Malala Yousafzai și Greta Thunberg la Emma Gonzalez și Patrisse Cullors, ieșind din umbră pentru a lupta pentru o schimbare.

4. REALUL DEVINE IREAL ȘI VICEVERSA

De ceva vreme, identificăm o noțiune în schimbare a “proprietății imobiliare”. În timp ce studiile și conștiința noastă generală asupra efectelor internetului s-au axat în mare măsură pe impactul său social, în special în rândul tinerilor, am generat o nouă formă de proprietate imobiliară în momentul în care ne-am îndepărtat de la tangibil la intangibil. Cu toate cunoștințele omenirii despre teoria economică, ne-am închipuit vreodată că datele vor deveni mai valoroase decât petrolul? Că biții ar avea o valoare mai mare decât atomii?

Că principala valoare a unei companii va fi legată de proprietatea intelectuală și valoarea brandului și nu de produsul fizic și infrastructură? Că achiziționarea de “skin-uri” pe Fortnite ar fi o afacere de miliarde de dolari? Pare că nu demult investeam doar în lucruri reale (adică tangibile). Și totuși, aproape imediat ce opera lui Bansky de 1,4 milioane de dolari “Girl with Balloon” s-a autodistrus în fâșii, lumea artei a început să se gândească la creșterea prețului.

Dacă nu facem un efort deliberat să evadăm, rămânem închiși ermetic în bulele noastre mediatice preferate și în camerele cu ecou, existând în lumi create de noi înșine, și locuite de câte o singură persoană.

Ce urmează: real sau virtual? Va exista o îmbinare inteligentă între cele două lumi pe măsură ce vom realiza cât de mult vom pierde prin renunțarea la proprietatea noastră fizică, prin adoptarea virtualului în totalitate. Mulți angajați știu acum din experiență că, în pofida numeroaselor sale beneficii, munca la distanță vine cu anumite costuri. Ei știu că programul de lucru tinde să se mărească pe măsură ce granița dintre locul de muncă și acasă dispare. De asemenea, vom vedea o reapreciere a realului și o detectare a falsului. Chiar și pe măsură ce vânzările de „carne” vegetală, „lapte” din nuci și „pielea” vegană cresc, oamenii tânjesc la o revenire la real, inclusiv la valorile străvechi precum integritatea și autosuficiența. Într-o eră a deep fake-urilor, suntem atrași de lucrurile profund autentice, chiar și în timp ce continuăm să migrăm viața pe tărâmul virtual. Mergem spre un punct în care inteligența va depăși celebritatea? Poate că nu, dar să nu fiți surprinși dacă publicul devine mai puțin tolerant la caracterul insipid și mai atras de hrănirea minții.

Previziune: se vorbește de mult timp despre o pauză de la internet în general și de la rețelele de socializare în particular. Am văzut chiar promovarea unor pachete de vacanță în familie pentru „detoxifiere digitală”. Distanțarea socială cerută de această pandemie va împinge nevoia de a deveni analogi până la epuizare. Ne așteptăm ca mult mai multe persoane să se gândească serios la o pauză de la mediile de socializare și chiar la o dezintoxicare, lăsând platformele de socializare în urmă.

5. E MOMENTUL DRONELOR (ȘI AL DRUIZILOR)

A mai fost până acum un alt moment mai bun pentru ca druizii să preia controlul? Cine nu și-ar fi dorit ca în momentul de vârf al carantinei să-și poată trimite robotul R2-D2 personal la magazinul local să ia proviziile pentru săptămâna respectivă? Sau ca o dronă să livreze bunuri esențiale fără contact uman? În întreaga lume, se întrevede o tragedie pe măsură ce angajații magazinelor și alți angajați esențiali cedează în fața virusului, fiind incapabili să se protejeze de transmiterea pe calea aerului a virusului provenit de la clienți și colegi.

În astfel de zile umbrite de COVID-19, oamenii sunt punctele vulnerabile ale companiilor.

Ce urmează: de ceva vreme, ne apropiem ușor spre automatizarea muncii, însă această pandemie s-ar putea dovedi a fi un element de neoprit care să accelereze acest proces. Amazon a declarat că automatizarea completă a depozitelor sale ar mai dura cel puțin un deceniu, însă Uniqlo, al doilea cel mai mare retailer de haine din lume, cu sediul în Japonia, a înlocuit 90% din forța de muncă în depozitul său reprezentativ din Tokyo cu roboți. Iar la începutul epidemiei cu noul coronavirus, Alibaba din China a înființat un magazin alimentar fără personal în incinta unui spital din Wuhan. O veste tulburătoare pentru milioane de muncitori.

Devine din ce în ce mai puțin științifico-fantastic să ne imaginăm o varietate de activități în care sunt implementați AI și algoritmi la o scară mai largă, activități desfășurate în prezent de oameni, care vor da naștere conceptului denumit de Yuval Noah Harari „clasa inutilă”: oameni care, indiferent cât de importanți sunt pentru cei dragi, sunt considerați inutili de sistemul politic și economic și, prin urmare, nu mai sunt apți de muncă.

De asemenea, dronele au fost utilizate în 2020 și pentru a livra materiale medicale și kituri de teste COVID-19 precum și pentru a dezinfecta spațiile publice din Spania, Indonezia, China, și alte locuri. Un bărbat din San Francisco a evitat ordinul de a sta acasă, implementat la nivelul orașului, livrând hârtie igienică unui prieten prin intermediul unei drone.

Previziune: este cert că automatizarea va evolua pe sărite și cu întreruperi înăuntrul caselor noastre. Avem deja în vizorul nostru: un asistent de bucătar robot, o toaletă inteligentă care detectează boli și o bonă AI. Tehnologia care în 2019 era „interesant de avut” va fi considerată esențială în epoca lucrului de acasă.

6. PREGĂTIȚI DE LUPTĂ ÎN CONTINUARE

În raportul meu privind tendințele anului 2020, am discutat despre „mentalitatea de buncăr” pe care o afișau mulți spre finalul anului 2019, care era într-un fel o reacție la noul normal. La extremele acestei tendințe se află cei care se pregătesc pentru apocalipsă și care și-au făcut stocuri de alimente (în SUA și de arme) care să dureze ani de zile.

Ce urmează: Nu vom intra cu toții în modulul de pregătire în caz de apocalipsă, însă ne putem aștepta ca familiile să abordeze mai serios problema aprovizionării și ca afacerile să intervină pentru a îndeplini noile exigențe (alimentând aceste temeri în același timp). Puteți cumpăra deja seturi de alimente pentru supraviețuire în caz de urgență pe termen lung din site-uri precum campingsurvival.com, overstock.com, și Walmart.

Previziune: să nu fiți surprinși dacă complexele de apartamente și dezvoltările imobiliare încep să concureze în oferte de depozite/pregătire în caz de urgență și mai puțin în săli de sport elegante și cluburi. Un prieten mi-a povestit că a făcut recent un tur al unei comunități rezidențiale de lux care se lăuda cu un depozit cu provizii pentru doi ani de materiale de urgență și o cameră de urgență semi-dotată cu ventilatoare și tuburi de oxigen. Este nevoie de o scurtă perioadă de panică pentru ca oamenii să-și reevalueze prioritățile. În mod alarmant, această mentalitate amenință să declanșeze o nouă inegalitate între cei care au și cei care nu au, cei mai înstăriți creându-și probabil propriile infrastructuri, în loc să susțină sistemele publice slab finanțate.

De asemenea, vom vedea și o extensie a tendinței spre autonomie. Mulți oameni sunt deja interesați să-și crească propriile legume, găini sau alte animale și să facă săpun, lumânări și iaurt. Este o tendință macro care atinge toate tipurile de straturi de nemulțumire cu viața modernă. Oamenii își doresc să se simtă mai conectați cu natura și cu pământul. Invidiază ceea ce consideră a fi o existență mai simplă a generațiilor trecute. Caută să controleze puritatea a ceea ce mănâncă și beau producându-și singuri alimentele. Își doresc să se deconecteze de la internet suficient cât să facă ceva „real”.

COVID-19 a creat urgența acestor impulsuri. Timp de câteva luni, retailerii abia au făcut față cererilor de semințe de legume. Drojdia și făina au fost greu de găsit după ce mulți oameni au încercat să facă singuri pâine în timpul carantinei.

De asemenea, ne putem aștepta ca după pandemie să existe o ascensiune a tendinței de reparații de tipul DIY și de aptitudini practice. Din nou, este vorba despre o tendință existentă cu mai multe straturi. Oamenii s-au plictisit de supra–consumism și sunt speriați de impactul acestui fenomen asupra mediului, astfel că doresc să afle cum să repare electronicele și alte bunuri în loc să le arunce și să le înlocuiască. Ne dorim să putem face anumite lucruri singuri și să nu depindem de alții care este posibil să nu fie disponibili când avem nevoie.

Previziune: Medicina personalizată (concierge) este un fenomen de câțiva ani încoace, în care abonații plătesc o taxă lunară sau anuală pentru a beneficia de servicii medicale mai personalizate. Dar dacă vorbim de servicii concierge de criză? Ai începe să plătești acum pentru a te asigura că în momentul în care apare o criză acoperită de planul tău, vei fi protejat de experți care te vor sfătui și vor organiza livrări regulate acasă de bunuri esențiale? Dar dacă ți-ar promite să furnizeze vizite acasă de la angajați în domeniul medical și echipamente medicale la cerere? Încă un aspect potențial care ar putea diviza îngrijirile medicale și managementul urgențelor între privat și public.

De asemenea, vom observa o atenție mai sporită asupra producției ca o prioritate de securitate națională.

7. REDEFINIREA LA CEEA CE ESTE ESENȚIAL

Cu câteva decenii în urmă până la criza financiară din 2008, pretutindeni guverna abundența. Părea că aveam suficient. Odată cu colapsul din 2008, a devenit clar că situația nu este așa bună pe cât părea și că în ultimul deceniu, lumea a devenit din ce în ce mai divizată între cei care au și cei care nu au, inclusiv acces la tehnologie și locuințe adecvate, oportunități de muncă și îngrijire medicală.

Oamenii își doresc să se simtă mai conectați cu natura și cu pământul. Invidiază ceea ce consideră a fi o existență mai simplă a generațiilor trecute. Caută să controleze puritatea a ceea ce mănâncă și beau producându-și singuri alimentele. Își doresc să se deconecteze de la internet suficient cât să facă ceva „real”

Întrebarea este: de ce e nevoie pentru a deveni unul dintre cei avuți în 2021 și în viitor?

În 2020, observăm că piramida de nevoi a lui Maslow este revizuită pe măsură ce oamenii reconsideră ceea ce este esențial. Strict vorbind, elementele esențiale pentru o supraviețuire de bază, alimente, apă, adăpost, rămân aceleași, orice altceva, electricitate, o bicicletă, televizor, un telefon mobil, sunt, indiscutabil, un lux. Însă societățile moderne, în special cele de succes, consideră acum că este necesar ca cetățenii lor să aibă mijloace nu doar pentru a supraviețui, ci și pentru a prospera. Nu este vorba despre un spirit generos, cât despre interesul propriu: datele empirice indică faptul că niveluri ridicate de inegalitate sunt nefavorabile pentru întreaga societate, nu doar pentru cei care abia se descurcă. Inegalitatea flagrantă este corelată cu o speranță de viață redusă, mortalitatea infantilă, obezitate, omucideri din culpă, sarcini nedorite în rândul adolescenților și rate mai mari de detenție, fără să menționăm instabilitatea politică.

În mod tragic, deși recunoaștem existența inegalităților și dorim să le reducem, știm că acestea se vor agrava pe măsură ce efectele pandemiei măresc rata șomajului, așa cum știm că schimbările climatice vor afecta disproporționat pe cei săraci.

Ce urmează: Amenințarea existențială a pandemiei și timpul de nefuncționare forțat pe care mulți dintre noi le-am trăit au stârnit un apetit pentru schimbare. În cazul unora, acest lucru a însemnat o mai mică toleranță pentru inegalitățile sociale, exprimată printr-un impuls puternic de a vota pentru schimbarea liderilor, de a face presiuni pentru practici mai echitabile la locul de muncă și de a redirecționa cheltuielile pentru a susține afacerile mai mici și cauzele progresiste.

Pe măsură ce inegalitatea economică continuă să crească și plasele de siguranță sociale sunt forțate (sau lipsesc), va exista un interes mai mare de a explora căi potențiale de schimbare. Observați apariția unor modele de afaceri cooperative, adoptarea unor elemente de socialism democratic acolo unde acestea nu există acum și a unui suport sporit de împărtășire a resurselor, taxare mai echitabilă și diversitate în afaceri, divertisment, politică și orice alt domeniu. De asemenea, fiți atenți la „partea cealaltă a paharului” care va lua forma unei rezistențe mai ascuțite la schimbare despre care unii se tem că are loc prea rapid și că merge prea departe.

Previziune: pentru că pandemia ne-a determinat să fim mai conștienți de cei care sunt prost plătiți, de lucrătorii cu un status scăzut care au menținut funcționarea societății, precum și de fragilitatea siguranței locului de muncă, mai mulți oameni vor considera că noțiunea de „venit de bază universal” nu este atât de radicală.

8. SALVAȚI DE INTERNET – ȘI CALCULUL COSTURILOR OBICEIURILOR NOASTE ONLINE

Pandemia COVID-19 nu a fost simplă pentru nimeni, însă imaginați-vă cât de dificilă ar fi fost în urmă cu 20 sau 40 de ani, nemaivorbind în zilele negre ale pandemiei de gripă din 1918. Fără internetul de mare viteză și de mare capacitate, cu cât mai mulți oameni ar fi fost incapabili să-și câștige traiul de acasă? Câți oameni ar mai fi fost separați de familie și prieteni? Câți oameni în plus nu ar fi putut să-și procure bunurile de bază sau să-și gestioneze fondurile? Câți alți elevi nu ar fi putut să acceseze resursele de învățare sau să meargă în clasa următoare?

Pandemia a fost, cu certitudine, primul test de rezistență global al internetului ca utilitate care ne permite să trăim o viață modernă așa cum o știm. Este un test pe care internetul l-a promovat până acum cu brio. Pe măsură ce din ce în ce mai multe locuri intrau în carantină la începutul anului 2020, existau îngrijorări că sistemul s-ar defecta ca urmare a creșterii cererii cu 70 de procente.

Acum numeroși angajatori și angajați încearcă să-și dea seama cum să introducă munca de acasă în mod regulat în practicile lor de lucru. Între timp, profesioniștii din domeniul sănătății și pacienții au descoperit că și consultațiile prin telefon sau video își fac treaba la fel de bine în anumite cazuri, cu mai puțină inconveniență.

De asemenea, vom vedea și o creștere a terapiei online.

Mi se pare că întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm nu este ce aspecte din viață se pot muta online, ci care nu se pot muta.

Previziune: există o oportunitate ca un brand în care există încredere să creeze un portal către profesioniști certificați din toate industriile, medicală, financiară, juridică și multe altele. Ai fi mai înclinat să consulți un consultant financiar verificat de Google? Un antrenor fizic certificat de Apple? Dorința de a îmblânzi “Vestul Sălbatic” al internetului va conduce la din ce în ce mai multe solicitări urgente de sisteme de verificare și certificare robuste la nivelul mai multor categorii.

Mai mult timp petrecut în fața ecranului afectează dezvoltarea creierului unui preșcolar? Stilul de viață digital reduce capacitatea de atenție și pe cea de empatie? Ce se întâmplă când tehnologia s-a dezvoltat atât de mult încât face anumite sarcini mai bine și mai ieftin decât oamenii? (Deja vedem că inteligența artificială ia locul jurnaliștilor și actorilor.) Ce se întâmplă când algoritmii tehnologici ne cunosc mai bine decât ne cunoaștem noi înșine?

Ce urmează: este puțin probabil ca întrebările legate de raportul cost-beneficiu al tehnologiei să fie în mintea tuturor și va exista dintotdeauna o tendință a societății să graviteze spre cel mai nou și mai strălucitor obiect și dispozitiv. Însă cu cât viața noastră devine mai dependentă digital și de internet, cu atât astfel de preocupări se vor aduna în media și în cultura populară. Cu siguranță, circulă povești despre persoane și familii care au profitat de oportunitatea acestei „mari pauze” pentru a lua piciorul de pe pedala de accelerație digitală, reducând în mod conștient dependența lor de transmisiunea digitală a divertismentului și petrecând mai mult timp cu activități analoge. NPD raportează că jocurile de societate și puzzle-urile au avut un salt în timpul pandemiei, inclusiv cu o creștere de 240% în Marea Britanie în prima săptămână oficială de carantină. Librăria britanică Waterstones a declarat „vânzări explozive ca de Crăciun” chiar înainte de carantină, romanele clasice fiind printre cele mai apreciate.

Previziune: Care sunt implicațiile externalizării tuturor lucrurilor, transformându-ne viețile în centre de servicii plătite? Nu ne-am obosit să dezvoltăm un simț al direcției pentru că avem Uber și GPS. Nu am învățat cum să reparăm hainele sau dispozitivele pentru că este mai simplu să le aruncăm și să le înlocuim rapid. Am reușit să selectăm și să reducem zonele de responsabilitate și astfel am pierdut rațiunea și ceea ce era considerată o expertiză esențială – de la coaserea unui nasture și elemente de bază de tâmplărie. Pentru a combate această tendință, căutați din ce în ce mai multe cursuri pentru adulți care ne învață aptitudinile pe care părinții responsabili le transmitea odată copiilor lor.

9. CORPORAȚIILE CA AGENȚI AI SCHIMBĂRII

În acest secol, am observat schimbări seismice la nivelul centrelor puterii pe măsură ce mega-corporațiile au devenit economii cu drepturi proprii, oprind dezvoltarea unor națiuni întregi și concentrând bogăția în mâinile celor puțini. Un studiu din 2017 a constatat că 69 din primele 100 de entități economice ale lumii au fost companiile, nu țările. Între timp, din ce în ce mai mulți oameni și-au pierdut încrederea că liderii națiunilor lor au capacitatea de a rezolva cele mai mari provocări ale lumii, inclusiv schimbările climatice. Intră în schemă corporațiile.

Oamenii au încredere că marile companii vor rezolva problemele. În Barometrul Trustului Edelman 2020, mediul de afaceri se afla pe cea mai înaltă poziție în materie de competență, cu o diferență masivă de 54 de puncte peste guvern ca instituție care este bună în ceea ce face (64% vs. 10%). Până la urmă, o companie care nu rezolvă problemele este pasibilă la fi eliminată sau preluată de o altă companie mai eficientă. Însă cum rămâne cu deservirea intereselor societății în ansamblul ei?

În ultimele două decenii, noi generații de executivi și angajați remodelează modul în care companiile gândesc și se comportă. Tehnologiile digitale au crescut transparența companiilor.

Ce urmează: corporațiile se conturează a fi cea mai bună speranță a noastră de a concepe soluții pentru probleme pe viață și pe moarte precum schimbările climatice, pandemii și crize globale de sănătate. Dintre instituțiile majore care pot duce la îndeplinire lucrurile, companiile au cea mai mare libertate de a iniția demersuri și nu trebuie să mulțumească toanele ciclurilor electorale. Ele au o arie de aplicabilitate mai amplă pentru a demara proiecte la scară largă care să fie în beneficiul propriu și al societății.

Previziune: colaborările dezvoltate în era pandemiei, precum cursa pentru dezvoltarea unui vaccin sunt un semn al unei noi epoci de parteneriate public-privat așa cum nu am mai văzut de când GE și-a unit forțele cu NASA în misiunea Apollo 11?

10. REGÂNDIREA LOCULUI DE TRAI

Pentru prima dată de mult timp, anul 2020 a pus sub semnul întrebării supra urbanizarea și migrarea constantă a oamenilor spre locuri mai populate. În prezent, aproape 56% din populația lumii locuiește la oraș și, pentru țările cu un ritm de dezvoltare rapid din Africa, Asia și America Latină, atracția orașelor este irezistibilă. Însă pentru rezidenții unora dintre cele mai mari orașe din majoritatea țărilor dezvoltate, pandemia a declanșat o reevaluare a meritelor relative ale orașului față de locurile mai puțin populate

Cererea constant în urcare determină de mulți ani mărirea prețurilor în segmentul imobiliar pentru cumpărare și închiriere și a înghesuit spațiul de locuit în orașele magnet ale lumii, precum Londra, New York, Paris, San Francisco și Toronto. Toată acea densitate de locuitori, la care se adaugă cei care fac naveta pentru muncă și grupurile de turiști au condus la supraaglomerare și la poluarea aerului.

Apoi a venit COVID-19. În câteva săptămâni, avantajele orașelor au devenit dezavantaje după ce locuitorii au fost izolați la domiciliu cu acces limitat sau deloc la spații verzi sau aer curat. Temându-se de riscul de infectare, locuitorii au evitat transportul în comun, dacă au putut. Navetiștii care lucrează de acasă au renunțat cu totul la a reveni la oraș. În contextul unui număr redus drastic de pasageri, sistemele de transport din centrele urbane precum Londra, New York și Paris au fost lipsite de veniturile de care aveau nevoie pentru a funcționa. Teatrele, cinematografele, sălile de concerte, galeriile de artă, muzeele, restaurantele și barurile care fac ca orașele să vibreze și să fie atrăgătoare sunt mai mult sau mai puțin interzise până la următoarea notificare.

Puși în situația de a trăi în izolare în viitorul apropiat, anumiți locuitori de orașe au început să caute opțiuni în afara lor. De ce să lucrez de acasă într-un apartament înghesuit când mă pot reloca undeva cu mai mult spațiu verde?

Ce urmează: mutarea locuinței pentru o viață mai bună este mai simplu de visat decât de realizat, în special pentru cei care nu se pot baza pe munca la distanță pe termen lung. Însă cu cât restricțiile pandemiei continuă, cu atât mai mult timp și mai multe motive vor avea rezidenții urbani pentru a visa. Ne așteptăm ca orașele mici și agenții lor imobiliari și de PR să-și intensifice eforturile pentru a le îndeplini visele și a atrage locuitorii de la orașe mai mobili. Același lucru se aplică și zonelor rurale.

Natura orașelor va evolua cel mai probabil departe de mediul de afaceri și finanțe și se va apropia de o utilizare multiplă. Imaginați-vă mai multe centre pentru companii, creativitate și artă.

Previziune: așteptați-vă la o schimbare a scării valorice a oamenilor în ceea ce privește a doua locuință și cea de vacanță, poate chiar și pentru prima locuință, pe măsură ce plasează o valoare mai mică pe status și mai mare pe separarea fizică. De asemenea, vom vedea o creștere a vânzărilor de case mici, inclusiv mobile, în locații îndepărtate pentru a fi utilizate în caz de crize viitoare. Și să nu fiți surprinși dacă oameni cu aceeași mentalitate creează colonii de case mici cu beneficii comune precum internet de mare viteză, capsule școlare și facilități recreaționale.

11. TIMPUL SĂ NE ÎMPĂCĂM CU INCERTITUDINEA

Ce se întâmplă acum este o pandemie, o farsă sau altceva? (Indiciu: nu este o farsă). Portul măștii sporește sau reduce riscul asupra sănătății unei persoane? Oamenii se imunizează odată ce au fost infectați și cât durează imunitatea? Un rezultat de test negativ înseamnă că nu ai virusul și un rezultat pozitiv înseamnă cu adevărat că ești infectat? Va exista un vaccin eficient care să fie sigur? Efectele economice, sociale și psihologice pe termen lung ale luptei împotriva pandemiei vor fi mai grave decât boala în sine? Ce entitate de încredere ne poate răspunde la aceste întrebări?

Toate acestea sunt întrebări reale adresate de sute de milioane de oameni. Mulți cercetează internetul pentru indicii într-o încercare de a înțelege ce se întâmplă, dar probabil nu vor găsi răspunsuri sigure. Totul este prea nou și prea complicat. Există prea multe necunoscute și componente în mișcare pentru a putea prezice ceva cu siguranță. În mijlocul crizei COVID-10 (sau este începutul? sau finalul?) este simplu să uităm incertitudinile care au stresat omenirea anul trecut.

Roboții și AI vor elimina categorii întregi de slujbe, lăsând milioane de oameni de-a dreptul inutili? Voi avea suficienți bani pentru a plăti următoarea factură neașteptată, să nu mai zic pentru a mă descurca până la sfârșitul viții? Schimbările climatice sunt cu adevărat o amenințare și putem face ceva pentru a le reduce sau inversa?

Utilizarea de către copiii mei a rețelelor de socializare le va afecta dezvoltarea? Lipsa accesului la rețele de socializare le va afecta abilitatea de a socializa și a deprinde aptitudinile esențiale erei digitale? Este dificil de știut de ce să ne îngrijorăm întâi.

Poate că viața de acum nu este cu mult mai incertă decât era. Până nu demult, nașterea reprezenta un risc major pentru femei. Și până nu demult viața normală era precară și chiar mai vulnerabilă decât astăzi în fața bolilor infecțioase, incendiilor și a altor atacuri. Probabil că ceea ce este diferit astăzi este faptul că trebuie să facem față pericolelor potențiale ca persoane și familii și nu comunități. Poate că sentimentul nostru acut de incertitudine are de-a face și cu falsul simț de control pe care mulți dintre noi l-am simțit de mai multe decenii.

Ce urmează: majoritatea problemelor care generează incertitudinea din prezent nu vor dispărea. Poate COVID-19 va fi ținut sub control, dar ce se întâmplă cu a doua problemă, următoarea pandemie care ne va lovi cu siguranță mai devreme sau mai târziu?

Opinia mea este că mulți oameni vor încerca să se imunizeze mai mult împotriva riscului. Vor căuta vehicule de investiții mai sigure; își vor securiza casele cu camere, soluții de rezervă pentru electricitate și sisteme de alarmă; își vor simplifica stilul de viață și se vor gândi mai serios la economisire; și chiar vor investi în navete de salvare, locuri în care se pot retrage în momente de panică.

Previziune: ca societate, suntem buni în a trata problemele imediate- punem la loc picioare rupte, aruncăm cu substanțe ignifuge din elicoptere pentru a stinge incendii forestiere, dar suntem mai puțini buni la a face față la imprevizibilitatea vieții.

Citiți mai mult pe cristinastanciulescu.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp