Foto: Alexandra Pandrea
În ultimii doi ani, actorul Marius Manole a fost una dintre vocile puternice ale societății civile. A sancționat derapajele puterii, a fost în stradă pentru a apăra justiția și le-a arătat oamenilor că meritocrația, competența, demnitatea nu trebuie să rămână simple vorbe. Însă și-a dat seama că acest lucru nu este de ajuns. „Facem referendum pe justiție, dar toate problemele pleacă din lipsa de educație. Din faptul că oamenii nu înțeleg ce votează. Oamenii nu știu multe lucruri. Noi discutăm ca și când începem să construim o casă de la etajul 2 în sus. Nu poți să construiești de la etajul 2 în sus. Trebuie să începi de la fundație. Iar fundația este educația”, crede Marius Manole.
În ultima vreme, semnalele pe care le primește de la copiii pe care îi cunoaște sunt extrem de neliniștitoare. „Cunosc copii ai prietenilor, ai colegilor, care sunt foarte speriați de tot ce înseamnă școală, educație, profesori, colegi chiar. Cred că e o lipsă de suflet în școlile din România în primul rând. Și o lipsă de grijă. De 30 de ani încoace noi nu ne-am preocupat deloc de categoria asta și am mers așa într-o inerție. Oamenii care au fost la putere, la Ministerul Educației au fost aproape niște nulități și au stricat tot ce era bun și în continuare se strică. Eu sunt foarte îngrijorat în ceea ce privește educația în România, foarte îngrijorat. Primim semnale de peste tot că nu e bine. Când vezi că atâția tineri nu promovează examenul de Bacalaureat nu spui: Stop! Ceva nu facem bine! Ce nu facem bine?”, arată Marius Manole.
Efectele problemelor din educație nu se văd doar în rezultatele slabe, ci, de multe ori și în comportamentul elevilor. „Eu văd tineri la teatru, văd lipsa lor de atenție, văd lipsa lor de înțelegere, văd incapacitatea lor de a-și asuma emoția. Văd dezinteresul față de oamenii care stau lângă ei pe scaune. Vin la teatru ca la cinematograf, nimeni nu le povestește ce înseamnă să mergi la teatru”, explică actorul.
Cum s-ar putea schimba lucrurile? „Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor - Mihai Eminescu este o stea pe firmamentul literaturii și așa mai departe.
Să îi luăm pe oamenii ăia din fața noastră, pe elevi, ca pe niște parteneri de discuție reali, să avem încredere în elevi, să avem încredere că ei sunt niște oameni capabili să gândească. Și să îi facem pe copii să își dorească să fie niște oameni educați. Cred că e foarte greu”, spune Marius Manole.
La 41 de ani vrea să sprijine 41 de profesori pentru a preda altfel
Pe 4 octombrie, Marius Manole împlinește 41 de ani și vrea să sprijine 41 de profesori pentru a preda altfel. Acesta și-a donat ziua de naștere în beneficiul Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, care îi pregătește pe profesorii de fizică și chimie pentru a preda aceste materii prin metode inductive, care le trezesc elevilor curiozitatea, le stimulează gândirea și spiritul critic și îi orientează spre găsirea de soluții la probleme complexe. „Trebuie ca elevii să învețe în școală cum să gândească critic, să stabilească legături între cauze și efecte, să verifice ipoteze, să tragă singuri concluzii și să aibă curajul să le exprime cu voce tare. Dacă deprind toate aceste abilități, vom avea în anii ce vin nu doar profesioniști mai pregătiți, ci și cetățeni mai buni, oameni pe care rațiunea îi face rezistenți la manipulare. Dacă elevii învață din școală să lucreze în echipă vor deveni peste ani adulți care respectă ideea de comunitate și își găsesc și își înțeleg locul în ea.
Pe 4 octombrie împlinesc 41 de ani și am decis să ajut 41 de profesori să aducă schimbare în școlile în care predau. Acești dascăli urmează să formeze peste 2000 de copii în primul an de la intervenție, urmând ca în 2-3 ani numărul acestora să ajunga la 8000. De aceea, sprijin proiectul „Chimia Altfel”, care-i învață pe profesori cum să-și stimuleze elevii să gândească, să pună întrebări, să descopere singuri, să aibă încredere în mintea și în puterile lor și să descopere frumusețe științelor exacte”, a scris actorul pe pagina de Galantom dedicată proiectului.
Spune că este esențial ca următorii ani să fie dedicați unei schimbări reale în educație. „Cred că trebuie să ne întoarcem un pic către elevi și să le dăm siguranță. Să încercăm să le oferim siguranța unui spațiu în care ei sunt liberi să se desfășoare, să fie creativi, să fie inventivi, să gândească, să fie spontani, să nu mai aștepte de la nimeni, să fie descurcăreți, să propună, să impună direcții”, este de părere Marius Manole.
Actorul își dorește să creeze la Teatrul Național un program dedicat tinerilor. „La Teatru Național Vrem să facem un parteneriat, să îi aducem pe elevi dimineața la 11 să le arătăm spectacole din materia de bacalaureat, să stăm la discuții cu ei, să îi întrebăm ce au înțeles, cum văd ei o anumită operă, ce cred ei despre un autor”, explică Marius Manole.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Deci, schimbarea trebuie făcută si in școală dar și în familie ! Cu alte cuvinte ,,la schimbare trebuie să contribuie si societatea , nu doar scoala .
Un profesor adevărat, care sa creeze oameni compleți, trebuie sa fie și el un om complet: instruit, cultivat, empatic, echilibrat, etc. Nu pot fi toți profesorii așa. In Romania majoritatea nu sunt așa. Pentru că sistemul de învățământ nu atrage astfel de oameni, nu are capacitatea de a retribui corect astfel de oameni. Iar cei care corespund în mare parte cerințelor nu au o direcție clara în care să meargă. Lumea s-a schimbat și ceea ce faceau altădată și era bine acum nu mai e. Și niciun corp de experți luminați nu vine cu un sistem funcțional care sa schimbe ce e de schimbat.
Școală românească nu e lipsită de suflet și de grija, este lipsită de direcție, adică nu exista un minister și un ministru. Ca în mai toate domeniile, niste incompetenți se prefac că fac ceva.
Și apoi, tinerii pe care îi vede domnul Manole veniți la teatru ca la cinematograf vin la teatru! Adică se educa! E de bine, nu? Școală reprezintă educația formală, educație fac și părinții, și instituțiile de cultură, cum este teatrul. De ce ei, actorii de teatru nu sunt mai prezenți în societate? Poate ei ar mai scoate oamenii din întuneric...
Nu exista un standard la milimetru.
Nu cu materia predata peste programa e problema, ci materia predata peste nivelul de intelegere. Si sunt profesori care au simtit pe pielea lor cum sta treaba, dar aici intervine si examenul.
La materile unde nu exista examen, profesorul poate adapta continuturile programei cum ii cere formarea pedagogica, insa in cazul unui examen el va trebui sa dea elevului acele cutume - pentru ca din pacate baremul e capusat de automatisme mostenite din anii 60 - care ii pot asigura nota.
Desi programa ii confera libertate totala, profesorul e nevoit sa se ia dupa examen.
De exemplu, la limba romana se studiaza in anumiti ani benzile desenate (denumite si TEXTE MULTIMODALE), insa profesorii nu le ating decat in treacat, desi putem vorbi de romane grafice premiate la cele mai prestigioase foruri literare. Motivul? Ele nu sunt date la examen.
Nimeni nu va reclama un profesor care incearca sa ajute niste elevi in pragul unui examen. Din contra, multi parinti reclama profesori care nu fac antrenament de gherila la ore pentru acel nenorocit de barem.
Cam asta e situatia, iar parintii formeaza o comunitate activa, care comunica si se informeaza constant. Se stiu ce contin baremele, se cunosc automatismele (ex. daca ti se cere un sinonim e recomandat sa dai cinci daca permite dictionarul, ca s-ar putea sa nu se regaseasca in barem) etc.
Lucrurile sunt mult mai complicate ma tem ca nu cunoasteti toata povestea.
Baremele evident ca sunt cunoscute, ele se afiseaza public de ani intregi. Foarte bine ca parintii se informeaza si evident nu e normal sa fie reclamat un profesor care realmente ajuta. Cand insa un profesor intrece limita si preda prea mult poate fi reclamat, si stiu cazuri cand asta chiar s-a intamplat, si pe buna dreptate profesorului i-a fost atrasa atentia in acest sens si a incetat.
Recomandari ridicole banuiesc ca se mai fac, asta nu inseamna ca sunt necesare sau justificate.
Ce-am făcut alea 70h ii cam da dreptate lui Valentin. Am predat bazele informaticii. Într-o scoala postliceala de ospătari - bucătari - cofetari, Inutil cred sa precizez ca majoritatea erau semi-analfabeti și erau incapabili să rezolve o ecuație de gradul 1. Iar amicul care mi-a găsit postul asta le preda ălora arhitectura calculatoarelor.... Din păcate n-aș mai ști sa spun dacă ospătarii învățau bazele informaticii și bucătării arhitectura calculatoarelor, sau toti trebuiau sa le învețe pe amândouă, însă deja e irelevant.
Mai mult, e o iluzie sa crezi ca se putea sa NU iei meditatii. La arhitectura se dădea desen tehnic care NU se studia în liceu. La drept, gramatica, mai avansata decât cea din școala (generala) .
Acum la școala unde am învățat eu se da admitere in clasa a 5-a, iar examenul e mult mai greu decât cel de capacitate. Ca sa intri trebuie meditații cu cine trebuie...
CE să se predea nu e acelaşi lucru cu CÂT şi CUM să se predea. Programa specifică doar să se predea la nivelul vârstei şi ţinând cont de preferinţele elevilor, dar nu setează termenii, nu setează nivelul de dificultate etc.
La fel ca la educaţie plastică, teoria constructivă se poate preda în sute de feluri. Daca materia nu include examen atunci profesorul poate urma programa, dar daca avem un examen e necesar ca profesorul sau meditatorul sa acopere toate unghiurile.
Daca mai punem in ecuatie si nivelul coretarii - cautati pe net, veti gasi din belsug - ajungem la concluzia ca aria de unghiuri poate merge de la gradinita la facultate.
Din nou, programa NU ofera decat CE anume sa se predea si recomandarea ca materia sa fie adaptata varstei. Atat si nimic mai mult.
Cititi cu atentie programele, veti intelege mai bine.
Si da, se pot face contestatii, dar daca va veti informa ce circ e si acolo...
Apropo, aveti idee care e media titularizarii? Avem profesori de 10? Ca si asta poate influenta o corectura.
Are dreptul un profesor de 5,50 sa corecteze? Si e sigur ca nota il ajuta sa corecteze corespunzator?
"Si da, se pot face contestatii, dar daca va veti informa ce circ e si acolo" - pai daca problema e la contestatii bun, sa rezolvam ACEA problema, n-avem ce sa cautam la programa. Am mai facut si eu contestatii si n-am avut parte de circ. Or fi si corectori mai dusi cu pluta, dar se poate insista, daca e nevoie. S-a ajuns inclusiv la presa in unele cazuri.
"Are dreptul un profesor de 5,50 sa corecteze? Si e sigur ca nota il ajuta sa corecteze corespunzator?" - nota de trecere la titularizare e 5, din cate stiu. Daca a trecut examenul, e prof, cu tot ce inseamna asta. Sigur, ar fi ideal ca toti sa treaca cu 10, dar nu traim intr-o lume ideala.
Da, se putea sa nu iei meditatii daca 1) lucrai individual si/sau 2) luai decizii corecte. Da, desenul tehnic nu se facea la TOATE liceele, dar la unele se facea, depinzand de profil. Daca te interesa arhitectura aveai de ales: ori te duceai de la inceput la un liceu de profil, ori invatai singur ce aveai nevoie (te puteai interesa de ce carti aveai nevoie de la profi, de exemplu). Ori lucrai cu un meditator, se putea si asta. Cu dreptul, situatia e similara: te interesa dreptul -> profil uman la liceu. Sau lucru individual pe parcurs. Eu am dat (si) la medicina dupa ce am facut mate-info la liceu, si a trebuit sa invat singur niste lucruri pe care nu le facusem in liceu. Asta a fost, mi-am asumat-o, si am intrat fara sa am nevoie de meditatii.
Si eu am dat un examen dupa clasa a 4-a, pentru ca in fosta mea scoala la clasa a 5-a se facea o departajare intre clase normale si "de elita" (adica unde standardele de predare si evaluare erau ceva mai ridicate). Nu am avut nevoie de meditatii pentru asta. Acum sigur, nu cunosc in amanunt cazul dvs. Stiu ca Vianu la un moment dat avea niste clase de gimnaziu (putine, daca nu ma insel), nu m-ar mira ca in acele clase sa se intre in baza unui examen destul de greu. Dar sigur, vorbim de niste chestii facultative pana la urma. Nu-ti trebuie performanta/ nu poti sa faci performanta, nu-i bai. Pentru performanta evident ca meditatiile ajuta mult (acum niste ani as fi zis chiar ca nu se poate face performanta fara meditatii, intre timp lucrurile s-au mai schimbat), dar asta nu mi se pare o problema. Problema ar fi daca pentru standardele normale din invatamant nu s-ar putea supravietui fara meditatii, dar nu vad sa fie cazul de asa ceva.
De gramatica nu știu, însă desenul pentru arhitectura nu se face în niciunul liceu, cel puțin la mine în oraș. Aia e dedicate pentru mafia meditațiilor.
Și chiar dacă s-ar face e absurd sa trebuiască să-ți alegi cariera la 14 ani.
Lucrurile s-au schimbat însă nu-s sigur ca în bine. Ștacheta la facultăți a scăzut f mult și intri mult mai ușor. Însă în anii de care spun nu doar era obligatorie meditația, însă trebuia s-o faci cu mafia care trebuie degeaba făceai tu "studiu individual" cu mafia de la București de exemplu, aveai șanse mici sa intri la Iași și vice-versa. Nu doar gramatica care nu se face în liceu conte ci sinteza de la Iași sau grilele de la București....
Ce spuneti dvs e complet absurd! Practic spuneti ca un olimpic la matematica poate pierde tot ce a acumulat pentru ca TREBUIE sa repete anul deoarece nu si-a insusit suficient cunostintele de cromatica sau de tehnica a picturii de la orele de educatie plastica.
Si ce va face cu materia de la matematica in anul pe care il repeta? Nu o repeta si pe aceea? In sistemele modulare repeta doar ce nu si-a insusit, cum e si normal sa se intample.
@Jonn JozzOdata ce precizeaza ce trebuie predat, "cat" se subintelege, la fel si nivelul.
Asta incercam si eu sa spun: invatamantul romanesc merge pe subinteles. Nu exista un standard. S-a format unul in timp. Unul aiuristic si gaunos, care functioneaza cum poate, dar nu este reglementat nicaieri.
2. Scoala generala nu este despre performanta, este despre cultura generala. Ca la noi nu se face diferenta - de exemplu la educatie plastica exista cerinte VOCATIONALE si programa facuta in proportie de 90 de profesori de la licee VOCATIONALE - e o alta problema.
Nu e normal sa ai programa TEORETICA tratata VOCATIONAL, cu facuta de persoane de la licee VOCATIONALE. Programele de teoretic ar trebui facute exclusiv de persoane care predau la grupa de varsta respectiva si la tipul de scoala respectiv.
3. Daca a trecut examenul, e prof, cu tot ce inseamna asta.
Aha, minunat. Daca are 5 e ok dupa dvs. Foarte frumos. Sa inteleg ca e ok sa faca si manuale sau programe scolare.
Cu 5.
In Bucuresti sunt sigur ca se face desen tehnic la unele licee. Probabil ar trebui sa existe mai multe licee de profil in tara, cu asta sunt de acord. La 14 ani faci o alegere in functie de ce tendinte ai, si de la liceu incepi usor-usor o specializare. Te poti razgandi pe parcurs. Nu mi se pare absurd.
Pai ideea de studiu individual tocmai ca nu se leaga de nici o mafie. Materia care trebuie studiata pentru oricare din examene e scrisa undeva, totdeauna a fost. De obicei unde se gasesc informatiile legate de programa pentru examen sunt scrise si manuale recomandate pentru pregatirea examenelor respective. Daca ai informatiile astea nici nu mai conteaza ce fel de grile sau alt fel de subiecte dau unii sau altii, ai cele necesare sa te pregatesti pentru examen.
In scoala e necesar sa inveti mai multe lucruri, chiar daca esti olimpic. Nu poti sa faci DOAR mate si atat, oricat de bun ai fi la mate. Specializarea de genul asta incepe mult mai tarziu. Poti sa fii cel mai olimpic dintre olimpici, daca ai ramas corigent la 5 materii imi pare rau, dar da, repeti anul pentru ca esti mult prea slab ca sa treci in anul urmator. Nu e absurd.
" dar nu este reglementat nicaieri." - cum sa nu, este reglementat de minister. Doar continutul programei e suficient incat sa intelegi care e standardul, in plus de asta exista n subiecte de examen care clarifica si mai mult aspectul asta.
"Programele de teoretic ar trebui facute exclusiv de persoane care predau la grupa de varsta respectiva si la tipul de scoala respectiv. " - ei bine ASTA mi se pare absurd. Adica un prof de educatie plastica care a predat la vocational nu mai poate sa predea la teoretic? II credeti atat de incompetenti incat sa nu inteleaga diferentele de programa intre un tip de liceu si altul? Nu sunt, si nici cerintele din programe nu sunt exagerate. Iar diferentele de programa intre un tip de liceu si altul sunt specificate clar in programa.
"Aha, minunat. Daca are 5 e ok dupa dvs. Foarte frumos. Sa inteleg ca e ok sa faca si manuale sau programe scolare.
Cu 5." - da, cu 5, pentru ca aia este nota de trecere. 5 inseamna suficient, 10 inseamna excelenta. Nu pot fi toti excelenti. Daca vreti dvs. sa schimbati standardele de la examinare astfel incat 8 de azi sa insemne 5-ul de maine, si aveti argumente suficient de solide pentru asta, adresati-va persoanelor care se ocupa de treaba asta si determinati-le sa faca schimbarea.
Daca ai impresia ca ospătarilor "mei" arhitectura calculatoarelor le lipsește din cultura generala, cred ca trăiești într-o lume la fel de ideala ca programa aia...
Btw, eu am învățat și sa programez și sa asamblez un pc fără sa fi făcut în școală informatica. Ba chiar am predat cum spuneam bazele informaticii in ro și am lucrat 6 ani in it in 3 tari diferite. Programa aia m-a ajutat de s-a rupt.
1. Nu toate corigenţele se trec. Poţi avea o materie la care să nu treci de nicio culoare, oricât de multe corigenţe ai da. În plus, învăţarea mecanică e mult mai avantajată în cazul corigenţelor. E mult mai uşor să-ţi dai seama dacă un elev a asimilat materia pe parcursul anului decât dintr-o corigenţă.
Specializarea de genul asta incepe mult mai tarziu
Asta ar trebui să o spuneţi şi celor care fac programa. Am dat exemplul educaţiei plastice: toţi profesorii care alcătuiesc programa provin din unităţi de învăţământ SPECIALIZATE (vocaţionale). Lucru care nu e foarte normal.
Da, specializarea începe mult mai târziu. Aici vă susţin. Poate aud şi cei care fac programele.
@Jonn Jonzz: Adica un prof de educatie plastica care a predat la vocational nu mai poate sa predea la teoretic?
Amicul de care v-am mai vorbit a predat şi la vocaţional, şi la teoretic, şi ştie foarte bine diferenţa dintre cele două. Necazul e că programa nu o face. Elevii sunt puşi să studieze... natură statică, un exerciţiu care nu reuşeşte decât celor care au talent la desen. E ca şi cum ai face exerciţii de tenor cu un elev total afon.
În mod normal studiul naturii statice la liceele teoretice ar trebui să fie teoretic, nu practic, pentru că 99,9% din elevi nu au talent. La fel cum 99,9% din elevi nu au voce de tenor, soprană, alto etc. Ar trebui să fie o chestiune de cultură generală, nu de exerciţiu vocaţional.
Prietenul meu e OBLIGAT să facă aceste exerciţii cu nişte elevi revoltaţi pentru aşa îi cere programa. Ar trebui ca un elev să recunoască stilurile unei naturi statice ca un vizitator de expoziţie avizat, nu să producă una.
E un lucru pe care programa nu-l diferenţiază. Vocaţional e una, teoretic e alta.
Şi medicina apare pe internet. Apare, şi din păcate sunt mulţi care se doftoricesc în fel şi chip după tot felul de siteuri.
Dascălul şi medicul sunt persoane SPECIALIZATE.
Pentru mine programa și metodele pedagice trebuie făcute în asa fel încât majoritatea copiilor s-o poată asimila FARA LACUNE. Nu una pentru genii sau pentru olimpici. Aia ar trebui sa fie cei care sa apeleze la "studiul individual" sau la "filière specializate", nu copilul lambda.
O programa geniala pe care însă n-o pot asimila FARA LACUNE decât 50% dintre copii e inutila. Lacunele alea se pot acumula și scoți la 18 ani maimuțe fie analfabete, fie dresate. Adică cam ce scoatem noi.
Alții au programe simple (la care noi radem superior) însă scot tineri funcționali și care au capacitatea sa facă performanta atunci când contează (aka când se apropie de întrarea pe piața muncii). Noi performam doar la doua capitolele : docilitatea și arta disimularii...
Pe dvs. nu v-o fi ajutat, pe mine si pe multii altii ne-a ajutat sa invepem sa invatam programarea din scoala.
"Asta ar trebui să o spuneţi şi celor care fac programa." - programa e deja alcatuita pe baza principiului asta. Specializarea la nivel de facultate incepe din facultate. Ce se face la generala si liceu nu e exagerat.
"E un lucru pe care programa nu-l diferenţiază. Vocaţional e una, teoretic e alta." - sunt programe diferite pentru licee de profil diferit, vi le-am si aratat la un moment dat.
Tot nu inteleg de ce nu ar putea sa faca programa de teoretic un profesor care preda la vocational. Daca preda la vocational asta il face automat incapabil sa conceapa o programa pentru teoretic? De ce ar fi asa?
"Informarea nu e una şi acelaşi lucru cu pedagogia. Metoda pedagogică se învaţă şi se formează în timp. Un elev nu poate face acest lucru. Are nevoie de o persoană specializată." - de ghidare (metoda pedagogica daca vreti) are parte la scoala. Elevul mai poate sa lucreze si sa invete si individual.
Da, totul incepe de la educatie, care "e sublima, putem zice , dar lipseste cu desavarsire ".