Foto: Guliver Getty Images
„Roz e culoare de fete. Băieții nu se joacă cu păpușile. Fii bărbat! Bărbații adevărați nu plâng. Ce te comporți așa, ești la ciclu? Mergi ca o fetiță. Ce gay ești. Nu te uiți la fotbal?! Nu te pricepi la mașini?! Încă ești virgin? Ce ești așa sensibil? Ha, ha, ce sub papuc ești. Chiar asculți melodia aia de femei? Serios, te-ai uitat la Gossip Girl? Faci dansuri…? Nu te-ai bătut niciodată?! Pe vremuri, bărbații chiar erau bărbați.”
Au trecut aproape zece ani de când am terminat gimnaziul. Cu toate astea, țin minte și acum rușinea pe care o simțeam în anii de atunci legată de faptul că eu nu mă bătusem niciodată. Cu nimeni. Nici măcar un amărât de pumn în față nu mi-am luat. Cel mai aproape de un conflict fizic cu cineva au fost amenințările luate pe net de la diverși băieți, mult mai pregătiți în domeniu decât mine, clar. Pentru prea mulți bărbați, violența face parte din masculinitate. Te face bărbat, nu fătălău. Te face puternic. Aceasta este una dintre multele probleme ale așa-zisei masculinități toxice. Tipul ăsta de „bărbăție” încă dă târcoale și lasă în urmă un parfum al unui trecut care ne bântuie.
Deși un nou tip de masculinitate începe, ușor, foarte ușor, să iasă la suprafață, generația millennials are parte de un mix destul de greu de gestionat și care duce la un conflict interior: am fost crescuți cu masculinitatea taților și bunicilor noștri, dar în același timp suntem martorii schimbării normelor de gen din societatea actuală.
Dar ce înseamnă această masculinitate toxică?
Ideile sunt multe și fixe. Bărbații nu pot fi sensibili, nu pot plânge. Ar însemna că sunt vulnerabili, deci slabi. Bărbaților nu le este permis să le fie frică, nu există timp pentru propriile sentimente sau emoții. Mai mult, am trăit să aud și că receptarea temperaturii de afară arată cât de bărbat ești. „Ți-e frig? Serios? Ce fel de bărbat ești tu?” Și exemplele pot continua.
Conceptele sunt profund dăunătoare. Ca de fiecare dată, educația primită acasă e esențială și totul începe de la vârste foarte fragede.
Un studiu din 2014 din jurnalul medical american Pediatrics a descoperit că mamele interacționează vocal mai mult cu fiicele decât cu băieții. Un alt studiu condus - cum altfel - de o echipă de cercetători britanici arată că mamele din Spania folosesc cuvinte emoționale cu o preponderență mult mai mare în cazul fiicelor de patru ani decât în cazul băieților de aceeași vârstă. În plus, în cadrul unei cercetări condusă de oameni de știință de la Universitatea Emory din SUA, s-a descoperit că tații le cântă și le zâmbesc fiicelor mult mai mult decât băieților. În plus, folosesc cu fetele un limbaj preponderent emotiv, în timp ce cu băieții se concentrează pe cuvinte care au legătură cu realizări importante cum ar fi „a câștiga” sau „mândru”.
De asemenea, conform cercetărilor, băieții și fetele plâng în general în aceeași măsură atunci când sunt mici, iar abia în jurul vârstei de cinci ani băieții încep să primească mesajul că furia e acceptabilă, dar în același timp nu trebuie să își arate alte sentimente pentru că asta îi va face vulnerabili.
Este esențială educația primită de băieți la vârste foarte mici. Ei trebuie învățați că trebuie să fie puternici, dar și că e perfect în regulă să arate și vulnerabilitate câteodată. Pot să plângă și să demonstreze empatie față de ceilalți. Pot să se joace cu păpuși dacă asta vor. O încredere puternică în sine pornește de la faptul că pot face exact ceea ce își doresc, fără să fie constrânși de normele impuse de societate asupra masculinității. Trebuie încurajată o atitudine sănătoasă și conștientă asupra sexului feminin. Iar cel mai bun mod prin care se face asta e, întotdeauna, puterea exemplului.
Schimbarea trebuie să vină de la generațiile actuale și viitoare. Este important pentru că simțim deja urmările acestor concepte pe pielea noastră.
Conform unui studiu publicat de Asociația Americană de Psihologie, bărbații care prezintă o conformitate față de aceste caracteristici ale masculinității au șanse mai mari să sufere de depresie și e mult mai puțin probabil să se ducă la psiholog pentru ajutor. Nu e de mirare că rata sinuciderii la nivel global e de 1.7 ori mai mare la bărbați decât la femei și că cel mai important motiv pentru moartea bărbaților de sub 45 de ani din UK e sinuciderea.
În România, situația e mai îngrijorătoare. În 2014, rata sinuciderilor era de nouă bărbați la suta de mii față de 3,2 la femei. Deloc surprinzător, având în vedere că tipul de masculinitate amintit mai sus e promovat constant, fie prin inițiative homofobe precum referendumul pentru familia tradițională sau prin manualele care setează clar rolurile de gen pentru copii încă de pe băncile școlii. Violența e chiar aplaudată și dusă în derâdere în unele instituții media, după cum am văzut în cazul recent al scandalului dintre Mirel Palada și Mihai Goțiu.
Situația violenței domestice la noi în țară e tragică și, deși cauzele sunt cu siguranță variate, să ne gândim un pic la celebrul „în casă trebuie să cânte cocoșul”, adică întotdeauna capul familiei trebuie să fie bărbatul și el ia deciziile. Face parte din caracteristicile unui „bărbat adevărat”. Dacă el ia deciziile, orice contestare din partea femeii e în mod clar nepotrivită. În plus, ce bărbat ar vrea să îi spună prietenii că e „sub papuc”? Așa că femeia trebuie pusă la punct atunci când nu se conformează.
Cu toate astea, asistăm la o schimbare de paradigmă în ceea ce privește masculinitatea, însă totul se va mișca foarte greu. Pentru ca schimbarea să aibă loc cu adevărat, trebuie ca generațiile tinere, care încă sunt influențate de părinți, să aibă curajul să se desprindă de vechea societate și să formeze una nouă, curată și sănătoasă. Cu siguranță este greu. Dar numai luând atitudine putem progresa.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Doi,femeile au ajuns prea masculine(comportamental) ceea ce a facut ca elementul macho sa nu mai fie important la barbatii moderni ajungand in final feminizati.(foarte periculos,daca la prima vedere e cute sa fii asa sensibil pe termen lung este devastator, femeia in esenta cauta siguranta (deci acestia nu lasa impresia ca ar gestiona-o)
Ce mi se pare gresit este ca vorbeste despre masculinitate fara sa zica nimic despre femei, ele fiind cele care decid (indirect) cum se comporta barbatii in o societate.
Inca de mici, pana pe la 25 ani, barbatii sunt obligati cu forta sa execute comenzile unor femei, caci majoritatea angajatilor in invatamant sunt femei. Apoi femeile continua sa aiba o putere mare asupra vietii oricarui barbat.
Barbatii nu traiesc in vid, personalitatea lor e modelata de femei. De ce presa nu vorbeste despre asta ?
De altfel, încercări de a crește băiețeii ca fetițele (sau invers) au dat greș constant. Natura biologică răbufnește și se manifestă cu claritate la un moment dat.
Nu societatea impune băieților să fie într-un anumit fel. Ea doar observă că sunt în acel fel, este o constatare, nu o prescripție. Nu societatea îi determină pe băieți să fie mai agresivi sau mai rezistenți, la fel cum nu societatea îi determină să aibă vocea mai groasă sau musculatura mai dezvoltată. Încercările de inginerie sexuală sunt sortite eșecului.
Există bărbați cu nivele scăzute de testosteron? Desigur. Trebuie ei condamnați că sunt pămpălăi? Nu. Nu e vina lor. Însă nici nu trebuie luați drept model, și sub nicio formă nu trebuie criticată masculinitatea. Dacă ceva este toxic, e încercarea de a schimba natura umană și a nega biologia. Asta doar pentru a se conforma standardelor unor feministe care nu sunt în stare să înlocuiască un bec, dar sunt convinse că bărbații care au construit toată civilizația modernă și au inventat 99% din ceea ce le înconjoară sunt inutili.
Care-i forma sanatoasa de barbatie?
Esti de parere ca si penisul baietelului apare la alegerea parintilor ca si culoarea hainelor ?
Pana unde vom ajunge cu palitical corectness ?
Ma intreb de ce femeile sunt atat de nemultumite de "discriminarea" care le "obliga" sa se coafeze, machieze si sa poarte rochii ? De ce nu renunta pur si simplu la aceste "practici", ca nu le va deranja nimeni. Pot sa poarte o pereche de blugi nespalati un an si sa nu se depileze fiind ferite de "discriminarea" atat de hulita dar si de atentia barbatilor.
Sau exista totusi si la feministe dorinta secreta de a fi "deranjate" ?
Vad ca te grabesti sa dai vina pe barbati cum ca ei ar dori sa mearga la razboi, dar uiti ca prin lege, in caz de rabopi barbatul e luat cu forta din casa si trimis pe front. Azi la fel ca in ultimele 2 mii de ani.
Zic să te înscrii la niște cursuri de autoapărare, cât mai ai timp. Poate scapi.
Bărbatul este DATOR să își apere partenera, nu contează cât de mare și periculos pare agresorul.
Schimbarea este la sexul opus - daca o femeie prefera un mascul violent pentru a se simti "protejata" pe strada din cartierul Ferentari, asta va avea ca sot si va ajunge "sac de box" pentru "antrenamentele" barbatului.
Daca un barbat va dori o femeie "de viata" si o va gasi intr-un club de noapte sa nu se mire ca va avea copii care nu-i seamana.
Nu poti avea decat ce-ti doresti. Daca vrei un barbat bland , tandru si inteligent il cauti in biblioteca nu in bar. La fel pentru barbatul care isi gaseste perechea in discoteca si se mira ca, dupa casatorie, ramane tot cea fost, adica c...va.
Nu poti schimba mentalitatile doar cu "ordin" de la Occident. Barbatii din Franta au traditia de sute de ani a "saloanelor" conduse de femei inteligente si amatoare de cultura. Noi avem sute de ani in care femeia se "bate peste gura ca si coasa".
Situatie acceptata si de femei. Sa nu ardem etapele si sa vopsim gardul vechi cu vopsea noua.