Foto Inquam Photos / Octav Ganea
Măsurile intervenționiste abrupte sau impunerea unui control tipic militar asupra vieții sociale sunt un „medicament" antiviral atât de periculos, încât dacă nu suntem foarte atenți cu administrarea lui, o să otrăvească întreaga societate. Nu suntem pe Titanic, știm că vaporul nu se duce la fund, deci nu se pune problema raționalizării bărcilor de salvare. Din contră, devine din ce în ce mai probabil că virusul va rămâne cu noi o lungă perioadă; unii specialiști sunt de părere că, inevitabil, va trebui să ne acomodăm cu el și că doar după ce vom căpăta imunitate se va termina cu epidemia. În absența unui vaccin, acest proces va dura o lungă perioadă și va impune o povară imensă asupra economiei. Prin urmare:
1. Este vital să folosim starea de urgență pentru a păstra sau crește flexibilitatea economiei.
De la salariul minim la orarul de funcționare pe care orice prăvălie trebuie să-l prezinte primăriei, economia este marcată de o sumedenie de rigidități, de reguli care îi împiedică ajustarea rapidă. La această oră sute de mii de oameni din HORECA sunt blocați în contracte ce nu pot fi rapid modificate, în fața unei realități ce presupune colapsul aproape total al activității. Lor li se adaugă alte milioane de cetățeni care sunt afectați într-o măsură mai mică sau poate chiar mai mare. Producția încetinește peste tot, consumul scade și acest lucru se reflectă inevitabil în prețuri, salarii și profituri. Sau ar trebui să se reflecte. Orice măsură care împiedică prețurile și salariile să se ajusteze nu înseamnă decât falimente, șomaj și adâncirea într-o criză profundă. Atunci când ajustarea nu se poate face prin prețuri, ea se face prin cantități! Repet, de suferit nu avem cum să nu suferim: unii vor vedea că nu mai vând nimic dar au de plătit chirii sau rate la leasing, alții vor vedea că au rate la bancă dar ei nu mai sunt chemați să muncească și să câștige. Este important ca oamenii să fie liberi să renegocieze contracte și prețuri, pentru ca economia să se acomodeze cu noua realitate biologică. Putem să ne facem că nu există, dar epidemia provoacă scăderea producției și implicit a consumului. Nu putem pretinde să trăim ca înainte dacă noi tocmai ne-am modificat stilul de viață. Și asta nu e o chestie care să dureze două săptămâni.
2. Este la fel de important să dirijăm urgent resurse către sectorul medical. În acest sens putem apela, dacă situația se agravează, la măsuri militărești, precum rechiziția unor hoteluri pe care statul să le transforme în spitale, însă nu vom rezolva mare brânză dacă acționăm pripit, din contră, riscăm să subminăm lupta cu virusul. Devine esențială stimularea producției de servicii medicale, existența unor stimulente care să-i facă pe oameni și pe antreprenori să aloce rapid resurse combaterii epidemiei. Oferirea unor despăgubiri cât mai juste, menținerea prețurilor libere, acordarea de premii și subvenții celor care realocă iute capitalul din vechile branșe către satisfacerea noilor nevoi medicale, scutirea de impozite și dereglementarea producției și a cercetării - toate acestea vor da roade.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Însă ma întreb dacă prea multa flexibilitate nu are și efecte adverse. Adică un timp de "pace" nu transformam invers, din spitale în hoteluri sau nu lăsăm iar sectoare critice expuse de dragul unor câștiguri pe termen scurt.