Foto Inquam Photos/Octav Ganea
Pasagerul clandestin. Trișorul. „Free rider", cum se spune în engleză. Acesta este comportamentul prezent în orice problemă de bunuri publice, în orice decizie colectivă. „Trebuie să mergem la război? Perfect! Hai luați-o voi înainte, că vă prind eu din urmă." Sau „Avem de plătit întreținerea la bloc? Lasă, bre, s-o plătească restul, că oricum și apartamentul meu primește căldură de la vecini."
În perioada următoare o problemă gravă de „free riding” nu este doar că oamenii vor trișa atunci când declară localitatea de plecare și cea de destinație sau atunci când promit să stea în casă. Tot gravă este problema de coordonare între cetățeni ca actori economici.
Măsurile de distanțare socială înseamnă sacrificii. Ele sunt un bun public, precum pregătirea pentru război. „Pregătește-te pentru război, ca să nu fie nevoie să lupți într-unul", spune un sfat înțelept. Da, trebuie să facem sacrificii, să prevenim o calamitate; prevenția nu e gratis. Dacă luăm această atitudine de distanțare socială, atunci cererea anumitor produse are de suferit, la fel și producția. Teatrele nu mai au spectatori, magazinele din mall au mai puțini clienți, hotelurile rămân fără turiști etc. Este cazul să înțelegem cu toții că această pierdere trebuie împărtășită. Magazinul din mall care rămâne fără clienți va întâmpina dificultăți cu plata chiriei, proprietarul mall-ului ar trebui să înțeleagă.
Ce vreau să spun este că în aceste zile se testează flexibilitatea economiei, a prețurilor, a producției. Dacă doar unii vor suporta pierderile, în timp ce alții se vor face că plouă, înseamnă că economia rămâne rigidă. O economie rigidă se va afunda într-o criză prelungită. În plus, o economie rigidă pavează drumul către intervenționism, către măsuri autoritare. Acest intervenționism este otrăvitor pe termen lung și societatea devine dependentă de el foarte rapid. E ca un drog. Pentru a lua doar o doză mică de intervenționism este necesar, carevasăzică, să manifestăm flexibilitate. Ok, scad vânzările de pantofi, că nu se mai plimbă lumea? Hai atunci să-și ajusteze prețurile și profiturile toată lumea. Scade consumul de bere? Atunci hai să suporte și fabrica, nu doar barul.
Distanțarea socială nu trebuie să însemne indiferență socială. De fapt, când te gândești, este exact invers: ne distanțăm social tocmai fiindcă nu ne este indiferentă soarta semenilor noștri; eu așa am înțeles. Deci, ne distanțăm dar devenim mai solidari.
Dacă nu vom înțelege problemele clienților și ale furnizorilor, dacă nu manifestăm flexibilitate, atunci vom avea un val de falimente și extinderea unui blocaj general, care va trage în jos majoritatea firmelor. Va fi o epidemie economică.
Nu uitați! Experimentăm un șoc economic. Este tranzitoriu. Cu răbdare și sacrificii din partea tuturor vom trece peste el în timp scurt și la vară vom merge la plajă. Dacă însă ne proptim cu egoism în propriul interes, lăsându-i doar pe alții să sufere, atunci vom scufunda economia și ne vom duce și noi la fund.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
prost! Păi dacă barul nu vinde, e si fabrica in dificultate și atunci: dă faliment și barul și fabrica, rămân pe drumuri toți angajații, și ai fabricii și ai barului. Nu se mai produce, banii nu mai circulă. Și ca astea multe. O fi bine așa?
Intervenționism? Poate un ajutor limitat și bine țintit că altfel se duce economia de râpă. O fi ea flexibilă economia- dacă este- dar la astfel de șocuri se poate rupe. Și e foarte greu de reparat. Economiei îi merge rău, merge rău și oamenilor.
Acolo se pot găsi MULTE explicații, printre care și cele potrivite cazului de față.