Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Medicina în era post pandemică. O oportunitate de transformare și inovare care nu trebuie ratată

Medic în costum de protecție

Foto: Luis Robayo/ AFP/ Profimedia

Evoluția rapidă a societății se datorează în mare parte cultivării capacității de permanentă reinventare a omului. Criza recentă a creat incertitudini în toate aspectele vieții dar și oportunități de dezvoltare. Deși incertitudinea obligă la inovare, fiind norma de lucru în diverse domenii din industrie sau afaceri, în ceea ce privește sistemele sanitare, adaptabilitatea la imprevizibil și reinventarea rapidă nu sunt tocmai atuuri. Cu toate acestea, apariția noilor modele de business în sănătate și necesitățile actuale ale pacienților obligă medicii, asiguratorii, prestatorii de servicii medicale și statul la reconfigurarea modului în care percepem sănătatea și sistemele medicale. 

Definiția profitului generat de orice sistem medical, fie public sau privat, trebuie să rămână sănătatea pacientului. Profitul este rezultatul tratamentului încheiat cu succes. Modul în care se generează “plus valoarea”, prin care se obține sănătatea, este caracterizat prin sustenabilitate. Îmbunătățit constant de-a lungul anilor, sistemul medical contemporan a devenit un mamut greu de strunit și greu de finanțat. Situația de criză scoate la iveală insuficiențe mai mult sau mai puțin grave, care trenau în veșnica paradigmă a reformei din sănătate. Perioada actuală de turbulență și incertitudine poate fi considerată o experiență de învățare pentru mediul politic, furnizori, industria medicală și pacienți, fiind o oportunitate ideală pentru reimaginarea modelului de funcționare a sistemului de sănătate. 

În rândurile de mai jos împărtășesc câteva gânduri cu privire la unele schimbări care pot avea un impact permanent în practica medicală, cu exemple din chirurgia ortopedică:

  • redefinirea profitului și sustenabilității într-un mediu medical competitiv 
  • apariția de noi modele de rambursare a costurilor serviciilor medicale, de tip decontare globală, pe criterii de performanță, pentru rezultatul final al tratamentului și nu unitar, pentru serviciile prestate
  • mutarea medicinei supraspecializate în centre dedicate
  • inovația în educație și formare profesională
  • stimularea centrelor generatoare de plus valoare într-un sistem medical sustenabil

Profitul trebuie să rămână sănătatea pacientului

Spitalele de stat, în special centrele mari care asigură pe lângă îngrijirea pacienților și formarea academică a specialiștilor, sunt ineficiente din punct de vedere financiar. Pentru că scopul lor este să trateze populația și să formeze personalul calificat, deci nu urmăresc neapărat plusul din bilanțul contabil. Prin urmare, profitul activității este îmbunătățirea sănătății pacienților, un deziderat asumat. Pentru a fi totuși sustenabile, spitalele publice au nevoie de decontarea corectă a serviciilor medicale prestate, să își eficientizeze activitatea și consumul resurselor și să primească finanțare extrabugetară pentru cercetare, educație și subzistență. În domeniile îngrijirilor de specialitate și cel academic pot fi competitive și performante, însă fără finanțare suplimentară nu pot supraviețui. 

Socialismul prost înțeles a dus în timp la dezvoltarea obiceiului de a neglija resursele și la delăsare cronică, pentru că mereu a plătit și răspuns altcineva, evaluările de eficacitate și performanță fiind considerate oricum nerelevante. Într-un astfel de sistem, serviciile medicale scad calitativ, iar toți cei implicați își pierd cronic interesul de a lupta pentru ceva mai bun, cu consecința neluării în considerare a permanentei evoluții și înnoiri a medicinei umane.

Lipsa sustenabilității pe termen lung a obligat diverși lideri politici să gândească noi modele de funcționare, dar din păcate nu s-a implementat un sistem de evaluare și măsurare standardizat, care să explice de ce pe termen lung situația nu este finanțabilă și este programată eșecului. Principiul este unul de bază în medicină: “dacă nu se măsoară, nu se poate îmbunătăți”. 

Procesul de finanțare a sistemului public de sănătate este din păcate unul de tip arhaic, de acoperire strict a necesităților de funcționare. Retușurile și alte mici încercări de reformă nu vor avea un efect favorabil de durată, câtă vreme nu există procese, fluxuri și proceduri de funcționare măsurate și evaluate la cel mai mic detaliu, de la igienă și profilaxia infecțiilor nozocomiale, organizarea farmaciei spitalului, utilizarea resurselor pe secții până la politici de management al calității.

Oportunitatea momentului de criză expune toate problemele și deficiențele sistemului medical. Acum este timpul să măsurăm și să evaluăm la sânge. Prin sistematizarea metodelor de evaluare și efectuarea unei radiografii exacte a sistemului putem trasa ulterior direcții de inovare și dezvoltare. Un început bun este obligarea instituțiilor publice și private să integreze o structură de management al calității serviciilor de sănătate. În urma evaluării proceselor și circuitelor din timpul actului medical, la cel mai mic amănunt, se pot identifica oportunități de eficientizare, dezvoltare și inovare sustenabile, care să susțină interesul pacientului.

Plata pentru rezultatul final, nu separat pentru serviciile medicale prestate. 

Modelul tradițional de decontare pentru serviciile medicale prestate, este recunoscut ca fiind un factor important al creșterii costurilor pentru îngrijirea sănătății. În prezent se recompensează volumul de tratamente, nu rezultatele medicale obținute, astfel că nu se  oferă nicio cale pentru a recompensa cei mai buni furnizori, pentru a-i face mai atractivi pentru pacienți.

Finanțarea pe caz rezolvat cu ajutorul DRG a revoluționat practica medicală și a făcut posibilă finanțarea tuturor tratamentelor medicale esențiale. Pentru fiecare act medical există un cod de clasificare și respectiv o sumă de bani rambursată prestatorului de servicii medicale la externarea pacientului, externarea fiind considerată caz rezolvat. În ortopedie de exemplu, după o operație majoră pe umăr, pacientul are nevoie de kinetoterapie, ergoterapie, reabilitare fizică și specifică meseriei sale, deci cazul la externare nu e nici pe departe rezolvat. În medicină, în general evaluăm rezultatul unui tratament prin cuantificarea beneficiilor obținute, raportate la riscuri și complicații la minim un an distanță de la încheierea tratamentului. Din punct de vedere științific putem evalua și discuta de plus valoarea obținută doar după încheierea unui ciclu complet de tratament și a unei perioade de urmărire. Din păcate, sistemul DRG rambursează cheltuielile totale calculate la externare și nu la încheierea tratamentului.

În mod ideal, prestatorul de servicii medicale își eficientizează activitatea și resursele pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare, iar din profitul fiscal rezultat va finanța investiții, activitățile de cercetare și dezvoltare care vor îmbunătăți condițiile de lucru spre binele pacientului. În realitate, oriunde în lume unde există sistem DRG, prestatorii de servicii medicale (ex. spitalele) caută metode de a încasa cât mai mult de la asiguratori, prin înmulțirea artificială a procedurilor și prin reducerea consumului resurselor. În timp ce pacientul merită și dorește să obțină maximul de expertiză, asiguratorii impun limitări ale sumelor rambursate către spital pentru a stimula eficiența prestatorilor sau cer garanții pentru reușita tratamentului. Astfel se dorește colaborarea eficientă asigurător - prestator în interesul pacientului, dar în realitate se stimulează reducerea resurselor necesare tratamentului în paralel cu creșterea numărului procedurilor medicale de decontat. Într-un astfel de sistem, fiecare partener încearcă sa câștige cât mai mult pe seama celuilalt. Efectul roții de hamster se propagă în tot sistemul medical care devine într-un final un mamut financiar ineficient care luptă să supraviețuiască și lucrează în final … în detrimentul pacientului. 

Oportunitatea momentului vine de la atenția mai mare către sănătatea populației. Nu există nimic mai valoros decât obținerea garanției unui tratament medical pentru o suferință fizică sau psihică, pentru ultima speranță. Din acest motiv vor apărea noi modele de finanțare și stimulare a prestatorilor performanți, fie medici individuali, fie unități medicale. Un model nou de plată ar putea fi decontarea unui întreg pachet de tratamente necesare pentru a oferi un ciclu complet de îngrijire a pacientului. Astfel se pot recompensa furnizorii de sănătate sustenabili și performanți, care oferă mai multă valoare pacienților lor - rezultate mai bune, garantate și la costuri corecte. Reforma poate avea loc inițial ca proiect pilot, de exemplu în centre mono- sau supraspecializate și se poate aplica larg în tot sistemul după efectuarea studiilor de fezabilitate necesare. 

Inovare și supraspecializare în era post-pandemică

Rezistența și inerția unui sistem fac orice reformă dificilă. Șansa în neșansă, medicina evoluează constant într-un ritm rapid și obligă mamutul, sistemul medical, să își schimbe direcția conform nevoilor pacienților. Pentru a satisface noii parametri de îngrijire a sănătății vor lua naștere centre medicale supraspecializate, bazate pe modele de afaceri inovatoare, ieșind uneori parțial sau total de sub normele sistemului DRG. Asemenea restaurantelor de renume, care oferă un meniu restrâns dar de o calitate excepțională, eficiența utilizării resurselor rare și de calitate va fi pivotul principal al centrului medical supraspecializat. Activitatea de nișă face diferența,  iar profitul rămâne în continuare plus valoarea obținută, deci sănătatea pacientului, dar strict în domeniul de expertiză. 

Un exemplu este mutarea centrelor supraspecializate, precum chirurgia umărului, chirurgia bariatrică, etc, în centre dedicate, în timp ce chirurgia generală, urgențele și traumatologia rămân domeniul de activitate al marilor clinici. Nu se poate opera bine și umăr și genunchi și coloană vertebrală într-un centru de ortopedie generală, dar se pot asigura urgențe traumatologice și ortopedice generale cu rezultate mai bune decât într-un centru supraspecializat de chirurgie spinală.

Nu există moment mai bun de reorientare și organizare a activităților în funcție de capacitatea fiecăruia de a crea plus valoare. Este în regulă să nu avem o părere despre ceva ce nu cunoaștem bine, dar păstrăm astfel resurse pentru inovare și performanță, strict în domeniul în care avem expertiză. Oportunitatea constă în educarea tuturor celor implicați și orientarea lor către ceea ce este relevant și eficient, în domeniile lor de expertiză. Oamenii de calitate au definit mereu organizațiile de succes și afacerile performante. Ei trebuie implicați mai mult, iar binecunoscuta „rotație a cadrelor” eliminată oricum din toate aspectele societății. Conducerea eficientă va fi confirmată prin păstrarea specialiștilor care aduc plus valoare prin implicarea lor într-un mediu potrivit creșterii profesionale și a afacerii în sine. Puterea și sustenabilitatea unui sistem medical se măsoară prin activitățile care aduc plus valoare pentru pacienți.

Concluzii

Momentele de resetare sistematică a mediului global de afaceri, precum pandemia cu noul coronavirus, sunt ideale pentru reconsiderarea modelului de business și o oportunitate de inovare în sănătate care nu trebuie ratată. Ni se prezintă pe tavă modele de bune practici și chiar și exemple de nereușită, clasificate pe categorii, numai bine servite cât să pricepem că nu e cazul să repetăm greșelile altora. De altfel, primim și bani de la Uniunea Europeană pentru investiții strategice. Evaluarea corectă a sistemului medical actual, fără să ne ascundem după deget, definirea problemei fără a rata niciun amănunt, eliminarea definitivă a conflictelor de interese și a oricăror elemente care nu servesc binelui pacientului și concentrarea activității principale în domeniul de expertiză al fiecăruia sunt pași obligatorii pentru a ne apropia de linia de start. Cursa e lungă. Dar startul e obligatoriu, ar fi păcat să îl pierdem.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult

OnLaptop

Cu o experiență de aproape 15 ani în business-ul IT, Valentin Morlovea a intrat pe nișa reparațiilor de laptop-uri în 2015, o afacere a cărei dezvoltare depinde fundamental de viteza de răspuns în soluționarea problemelor clienților. În prezent, 70% din laptopurile care intră în OnLaptop Service Center&Shop din București, sunt reparate în maxim 24 de ore, lucru care este posibil datorită dezvoltării unui soft dedicat.

Citește mai mult

iziBAC

„Am primit mesaje după ultima sesiune de Bac, pe unul dintre ele chiar l-am postat. Era o fată care nu a putut să se pregătească pentru biologie și a învățat la această materie doar cu iziBAC și în contextul acesta a luat 9.20”, povestește Adrian Stratulat.

Citește mai mult