Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Mesaj „de sezon” pe grupul de WhatsApp al clasei: „Cadou pentru doamna și câteva prăjiturele pentru copii”. Valoarea? 150 de lei de copil...

Cadouri de Crăciun

Foto: Guliver Getty Images

Vă pregătiți de sărbători? Cu siguranță, toată lumea a fost cuprinsă de spiritul sărbătorilor de iarnă! Așa-i în fiecare an. Devenim mai buni, mai îngăduitori și după caz, mai generoși. Bine, dacă se întâmplă să ai un copil la grădiniță sau la școală, generozitatea părinților trebuie arată de mai multe ori pe an: de Crăciun, de Mărțișor, de Paște, la sfârșit de an școlar, la început de an școlar etc.

Anul acesta, povestea mea de Crăciun, în acest context, sună cam așa:

Se dă o clasă cu 26 de copii la o școală de stat și o doamnă învățătoare pentru care pensionarea este foarte aproape. Clasa a IV-a pe care o are acum este și ultima, după multe generații ajunse acum la vârsta maturității.  

Inevitabil, avem în poveste și grupul creat pe WhatsApp special pentru evenimente și administrat de o mămică mai inimoasă, generoasă din fire și întotdeauna cu idei... „cu multe zerouri”.

Dacă ar fi să mă întrebe cineva care este prima mea amintire din clasa întâi, aș răspunde, evident, prima zi de școală. Ca pentru mulți dintre noi. Dar amintirea nu este legată de careul din curtea școlii sau de abecedarul cu căsuță, elefant sau iepuraș pe copertă. Nu, nu. Amintirea mea este fix ca o carte poștală în care a fost imortalizată catedra amplasată cu grijă în mijlocul clasei, sub privirea ocrotitoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, prezent în tabloul de deasupra tablei, și o tovarășă trecută de prima tinerețe care abia se mai zărea din spatele grămezii de cadouri: Țărăncuța din Muntenia, Balerina sau Pescarul de porțelan, cutii cu bomboane, păpușa Arădeana. O grămadă de „atenții” pentru tovarășa contau fantastic de mult în noul an ce începea. Povestea avea să se tot repete: de început ori de final de an școlar, de sfârșit de trimestru întâi, care coincidea cu sărbătorile de iarnă, de 8 Martie, dar nu și de Paște, pentru că sărbătoarea nu era pe placul Partidului. Cu toții ne așezam în șir indian și înmânam personal cadoul tovarășei. Totul făcea parte dintr-o normalitate anormală. Se întâmpla la vedere, cu eticheta lipită cu grijă de cadou. Tovarășa trebuia să știe de la cine și cât...

Nu încercați să mă contraziceți. Toți am făcut-o. Poate nu așa, pentru că nu există un ghid în acest sens, dar am făcut-o.

Ei, ce se întâmplă azi?

Același lucru, ușor cosmetizat și adaptat tehnologic: suma de bani pentru cadoul doamnei se anunță pe grupul creat pe WhatsApp, iar cele mai vocale mămici și în general organizatoarele chetei au grijă să anunțe că se va face totuși o listă cu cei care participă și care, evident, va fi înmânată doamnei.

Anul acesta, pentru că este și ultimul an al învățătoarei, bugetul casei noastre va dona în acest scop frumos 150 de lei.

„Cadou pentru doamna și câteva prăjiturele pentru copii” - a fost mesajul de încheiere în care punctul a fost înlocuit cu un smiley face :)

150 lei × 26 copii.

Și părinții participă, oricât de oripilați ar fi.

Tema se discută în șoaptă, îți înghiți cuvintele care nu sunt tocmai din Dex, te revolți în interiorul tău și, în cele din urmă, cotizezi pentru că nu vrei să fii privit într-un mod ciudat, să devii ținta răutăților sau să aibă de suferit cumva copilul.

Ce se recompensează? Ce se cumpără de fiecare data când „ocaziile” devin „obligatorii”? Influență, protecție și confort psihic pentru părinte sau pentru copil?!

O singură voce nu contează, două, poate trei nu se pot face auzite în zumzetul mulțimii. Dacă sunt însă mai multe, vocile încep să acopere mulțimea care nu vrea să renunțe și care speră să influențeze rezultatele copilului proporțional cu valoarea cadoului. Șpaga la români este boală grea. Și cel mai trist lucru este că cei mici ne vor duce mai departe moștenirea, pentru că, nu-i așa, șpaga îți poate face viața mai ușoară...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Roxana check icon
    chiar daca contribuim cu totii la cadoul doamnei si chiar daca se scrie cine a participat sa nu va faceti griji cei tinut in brate de doamna sunt cei ai mamelor grijulii sa faca cheta. constat ca inca mai sunt parinti care isi nenorocesc copiii. pe vremea mea se aducea branza, oua, salam si ciorapi ....copiii erau de nota 10 si comandant de detasament...azi sunt pierduti in tranzitie cu 2 sau 3 copii la randul lor si cu nepoti, ratati din punct de vedere intelectual si fara un serviciu asa de notele de 10. si ce au facut parintii care duceau oua si carne si salam? si-au nenoricit copii pentru ca nu ii cunosteau dar de.... trebuia sa fie premiant.. azi se face cheta pe banii nostri si sunt slaviti toti cei care strang si nici parintii si nici doamna nu au interesul sa vada adevarul si cum spunea un clasic...dupa mine potopul...apoi m-am necazit apoi mi-am dat seamna ca selectia naturala functioneaza... fa mama cheta , doamna tine-l in brate.... ca viata ii va da un sut in fund si va plange ca el era destept pe hartie insa in viata este un ratat..... asta e! rog sa imi spuneti daca este fals sau adevarat ce zic? faceti buzunarele mari profesorilor insa nu va ajutati odraslele...... iar profesorii sunt pierduti deja ..... amara viata
    • Like 0
  • e frumos sa daruiesti ceva,cuiva pentru cosideratie,dar a devenit -la noi- endematic,mai ales in scoliunde mii de copii nu gasesc nimic in ghiozdanele de mancare si asteapta pomana statului-oribila!mai sunt dascalii empatici?
    • Like 0
  • Cum să învăţăm copiii cu şpaga noastră, cea de toate zilele!
    • Like 0
  • David Z. check icon
    Magnific. Eu am pățit asta la o școală privată! Ce mai valorează o felicitare cu mesajele scrise de mână a copiilor?! Cadourile simbolice sunt pentru fraieri, sărăntoci și așa mai departe. Culmea, chiar și la o scoală care se vrea alternativă la sistemul tradițional de învățământ (nu și de mentalitate).
    • Like 4
  • Liviu check icon
    Romănia e un mister etern. Sunt lucruri care se înnoadă peste timp în chip magic, aproape ritualic. Să luăm ca exemplu clasa a 8-a. Acolo se studiază literatură, iar programa şcolară cere studiul unui roman. Unul, fără niciun fel de titlu sau autor, singura recomandare fiind "text adecvat vârstei". Rezultatul? Se studiază invariabil Baltagul. De la un capăt la altul al patriei, încolonată frumos, tânăra generaţie studiază Baltagul, deşi programa n-o cere.

    În mod evident părinţii nu cunosc programa şi nici nu-şi bat capul cu asemenea fleacuri. Reacţia lor e pe bază de TRADIŢIE: "Păi dacă aşa se cere? ŞI EU L-AM ÎNVĂŢAT". Nu, nu se cere. Nu apare în programă, însă e dat cu atâta regularitate încât nu poţi să nu te întrebi care e mecanismul

    De ce nu un alt roman, poate de acelaşi scriitor? Mister.

    Baltagul e o CUTUMĂ.
    Ca şpaga.
    Ca bătaia.

    "Şi eu am mâncat bătaie la şcoală şi n-am murit". "Şi eu am făcut X lucru la şcoală şi n-am păţit nimic."

    E o anormalitate devenită normală de mult timp, o anormalitate care nu dispare nici la generaţia tânără, contaminată fie şi parţial de părinţi.

    România e ţara automatismelor. E ţara lui AŞA SE FACE. E ţara lui EU AŞA ŞTIU sau AŞA AM APUCAT. Fără logică, fără gândire, fără nimic.
    • Like 5
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Poate nu e nevoie de alt roman. Daca ceva nu e stricat, de ce sa ne apucam sa reparam. Ce treaba avea Baltagul cu datul spaga la invatatoare? Ca sincer, nu merge sa punem in aceeasi oala studiul unui roman la scoala cu spaga si bataia, analogia e cel putin exagerata.
      • Like 1
  • Ce nu se spune este cum ajung stigmatizati copii care nu aduc obolul!
    • Like 5
  • Gion check icon
    Parintii in marea lor majoritate sunt niste idioti cu pretentii. Am incercat sa ne opunem acestor practici intr-un mod delicat apeland la morala si logica. Ei bine nu, tavalugul de mamici "binevoitoare" ne-a strivit.
    PS : profesorul de mate nu a vrut sa primeasca cado... Ce credeti ca dezbat parintii acum pe grup? Cum sa ii trimita cadoul direct acasa!! Si culmea sunt chiar ofensati ca face pe nebunul ca nu vrea sa ia.
    PS1 : dupa ce trece tavalugul cu bunatatea DOAR de Craciun vom merge sa ii spunem multumesc profesorului de mate ca e normal la cap.
    • Like 9
    • @ Gion
      Aceasta este realitatea...mai există și profesori normali.
      • Like 2
    • @ Marilena Teodora Jigaila
      rara avis doamna!
      • Like 0
  • Asa sunt romanii: spagari.
    Ne place sa dam spaga si sa fim mituiti. Daca va spun aici ca mi-e scarba da dau spaga, mici atentii, cred ca as primii numai injuraturi sau cuvinte de genul : ia uite in cine s-a zamislit integritatea, moralitatea. Sau: pai esti nevoit sa dai ca sa ai: servicii de calitate, produse mai bune, etc. Cata prostie !!!
    Sa mai zic ceva: sediu de posta, coada, pensionari la ridicat pensii, batrana ridica o pensie vai ea, lasa functionarei 5 lei.
    Credeti-ma ca am ramas uimit. Unde am ajuns !!!???
    Am mai vazut oameni cu bani si oameni care castiga bani usor, toti "dau" pentru orice. Mizerabil.
    Adica cineva iti face un sericiu, altul iti vinde ceva si eu trebuie sa "dau". !!!??? Pai pentru ce in mama masii, scuzati expresia, cel ce imi vinde ceva - munca lui, serviciul oferit de el, " profesionalismul lui" are nevoie si de un alt ban in plus. Nu este platit pentru asta de altcineva, bine sau prost nu ma intereseaza. Pai da, dar unii vor spune: esti prost ba, o sa mori de foame, o sa mori de bun prin spitale , etc. Da, dar credeti ca daca vi s-ar da bani la serviciu mai multi ca cei pe care ii aveti acum ati fi mai performanti, mai destepti, ati muncii mai cu spor. Mai cu spor poate, pentru o vreme, dupa care va trece repede, foarte repede. O sa vreti mai mult.
    Aici am ajuns acum: dam spagi pentru nimic, cei care primesc oricum faceau tot ce sunt in stare si nimic mai mult. Azi poate cu mai mult sarg, dar maine o iau de la capat: in nesimtire si lehamite.
    • Like 9
    • @ Gabriel Iacovita
      Este exact ceea ce gândesc și simt si eu referitor la societatea românească și îmi pare rău...
      • Like 2
  • Aveam copilul la grădiniță când m-am întâlnit prima dată cu astfel de obiceiuri și discutam cu o rudă pe acest subiect. Mi-a zis că acesta este doar începutul, că o să văd eu cum vor sta lucrurile când va crește copilul și va ajunge la școală, la liceu... Și am văzut. Contribuțiile au crescut proporțional cu vârsta copiilor. Sunt multe de spus, dar poate îmi fac timp odată să prezint experiența mea în acest domeniu.
    • Like 4
    • @ Tiberiu Onuțu
      Ce bine ar fi să avem un "fisc" ca in SUA. Să-i verifice, pe toți, anual încasări/ cheltuieli/bunuri dobândite. Să îi apuce tremuratul când primesc vizita fiscului, ori-cine ar fi.
      • Like 3
    • @ Tiberiu Onuțu
      asist de nenumarate ori in casa ficei mele la scene de stres maxim in ajunul tuturor " evenimentelor" cand nu stiu de unde "sa rupa"pt a fi in pas cu cutuma.pensia mea de 800 lei o mai salveaza uneori.ia,! mai dascali mai cititi si voi pe aici!!!
      • Like 0


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult