Foto: Guliver Getty Images
Vă pregătiți de sărbători? Cu siguranță, toată lumea a fost cuprinsă de spiritul sărbătorilor de iarnă! Așa-i în fiecare an. Devenim mai buni, mai îngăduitori și după caz, mai generoși. Bine, dacă se întâmplă să ai un copil la grădiniță sau la școală, generozitatea părinților trebuie arată de mai multe ori pe an: de Crăciun, de Mărțișor, de Paște, la sfârșit de an școlar, la început de an școlar etc.
Anul acesta, povestea mea de Crăciun, în acest context, sună cam așa:
Se dă o clasă cu 26 de copii la o școală de stat și o doamnă învățătoare pentru care pensionarea este foarte aproape. Clasa a IV-a pe care o are acum este și ultima, după multe generații ajunse acum la vârsta maturității.
Inevitabil, avem în poveste și grupul creat pe WhatsApp special pentru evenimente și administrat de o mămică mai inimoasă, generoasă din fire și întotdeauna cu idei... „cu multe zerouri”.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva care este prima mea amintire din clasa întâi, aș răspunde, evident, prima zi de școală. Ca pentru mulți dintre noi. Dar amintirea nu este legată de careul din curtea școlii sau de abecedarul cu căsuță, elefant sau iepuraș pe copertă. Nu, nu. Amintirea mea este fix ca o carte poștală în care a fost imortalizată catedra amplasată cu grijă în mijlocul clasei, sub privirea ocrotitoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, prezent în tabloul de deasupra tablei, și o tovarășă trecută de prima tinerețe care abia se mai zărea din spatele grămezii de cadouri: Țărăncuța din Muntenia, Balerina sau Pescarul de porțelan, cutii cu bomboane, păpușa Arădeana. O grămadă de „atenții” pentru tovarășa contau fantastic de mult în noul an ce începea. Povestea avea să se tot repete: de început ori de final de an școlar, de sfârșit de trimestru întâi, care coincidea cu sărbătorile de iarnă, de 8 Martie, dar nu și de Paște, pentru că sărbătoarea nu era pe placul Partidului. Cu toții ne așezam în șir indian și înmânam personal cadoul tovarășei. Totul făcea parte dintr-o normalitate anormală. Se întâmpla la vedere, cu eticheta lipită cu grijă de cadou. Tovarășa trebuia să știe de la cine și cât...
Nu încercați să mă contraziceți. Toți am făcut-o. Poate nu așa, pentru că nu există un ghid în acest sens, dar am făcut-o.
Ei, ce se întâmplă azi?
Același lucru, ușor cosmetizat și adaptat tehnologic: suma de bani pentru cadoul doamnei se anunță pe grupul creat pe WhatsApp, iar cele mai vocale mămici și în general organizatoarele chetei au grijă să anunțe că se va face totuși o listă cu cei care participă și care, evident, va fi înmânată doamnei.
Anul acesta, pentru că este și ultimul an al învățătoarei, bugetul casei noastre va dona în acest scop frumos 150 de lei.
„Cadou pentru doamna și câteva prăjiturele pentru copii” - a fost mesajul de încheiere în care punctul a fost înlocuit cu un smiley face :)
150 lei × 26 copii.
Și părinții participă, oricât de oripilați ar fi.
Tema se discută în șoaptă, îți înghiți cuvintele care nu sunt tocmai din Dex, te revolți în interiorul tău și, în cele din urmă, cotizezi pentru că nu vrei să fii privit într-un mod ciudat, să devii ținta răutăților sau să aibă de suferit cumva copilul.
Ce se recompensează? Ce se cumpără de fiecare data când „ocaziile” devin „obligatorii”? Influență, protecție și confort psihic pentru părinte sau pentru copil?!
O singură voce nu contează, două, poate trei nu se pot face auzite în zumzetul mulțimii. Dacă sunt însă mai multe, vocile încep să acopere mulțimea care nu vrea să renunțe și care speră să influențeze rezultatele copilului proporțional cu valoarea cadoului. Șpaga la români este boală grea. Și cel mai trist lucru este că cei mici ne vor duce mai departe moștenirea, pentru că, nu-i așa, șpaga îți poate face viața mai ușoară...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În mod evident părinţii nu cunosc programa şi nici nu-şi bat capul cu asemenea fleacuri. Reacţia lor e pe bază de TRADIŢIE: "Păi dacă aşa se cere? ŞI EU L-AM ÎNVĂŢAT". Nu, nu se cere. Nu apare în programă, însă e dat cu atâta regularitate încât nu poţi să nu te întrebi care e mecanismul
De ce nu un alt roman, poate de acelaşi scriitor? Mister.
Baltagul e o CUTUMĂ.
Ca şpaga.
Ca bătaia.
"Şi eu am mâncat bătaie la şcoală şi n-am murit". "Şi eu am făcut X lucru la şcoală şi n-am păţit nimic."
E o anormalitate devenită normală de mult timp, o anormalitate care nu dispare nici la generaţia tânără, contaminată fie şi parţial de părinţi.
România e ţara automatismelor. E ţara lui AŞA SE FACE. E ţara lui EU AŞA ŞTIU sau AŞA AM APUCAT. Fără logică, fără gândire, fără nimic.
PS : profesorul de mate nu a vrut sa primeasca cado... Ce credeti ca dezbat parintii acum pe grup? Cum sa ii trimita cadoul direct acasa!! Si culmea sunt chiar ofensati ca face pe nebunul ca nu vrea sa ia.
PS1 : dupa ce trece tavalugul cu bunatatea DOAR de Craciun vom merge sa ii spunem multumesc profesorului de mate ca e normal la cap.
Ne place sa dam spaga si sa fim mituiti. Daca va spun aici ca mi-e scarba da dau spaga, mici atentii, cred ca as primii numai injuraturi sau cuvinte de genul : ia uite in cine s-a zamislit integritatea, moralitatea. Sau: pai esti nevoit sa dai ca sa ai: servicii de calitate, produse mai bune, etc. Cata prostie !!!
Sa mai zic ceva: sediu de posta, coada, pensionari la ridicat pensii, batrana ridica o pensie vai ea, lasa functionarei 5 lei.
Credeti-ma ca am ramas uimit. Unde am ajuns !!!???
Am mai vazut oameni cu bani si oameni care castiga bani usor, toti "dau" pentru orice. Mizerabil.
Adica cineva iti face un sericiu, altul iti vinde ceva si eu trebuie sa "dau". !!!??? Pai pentru ce in mama masii, scuzati expresia, cel ce imi vinde ceva - munca lui, serviciul oferit de el, " profesionalismul lui" are nevoie si de un alt ban in plus. Nu este platit pentru asta de altcineva, bine sau prost nu ma intereseaza. Pai da, dar unii vor spune: esti prost ba, o sa mori de foame, o sa mori de bun prin spitale , etc. Da, dar credeti ca daca vi s-ar da bani la serviciu mai multi ca cei pe care ii aveti acum ati fi mai performanti, mai destepti, ati muncii mai cu spor. Mai cu spor poate, pentru o vreme, dupa care va trece repede, foarte repede. O sa vreti mai mult.
Aici am ajuns acum: dam spagi pentru nimic, cei care primesc oricum faceau tot ce sunt in stare si nimic mai mult. Azi poate cu mai mult sarg, dar maine o iau de la capat: in nesimtire si lehamite.