Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mihaela – descoperirea sinelui

Cu câțiva ani în urmă, Mihaela Buzărnescu juca în calificări pentru a intra pe tabloul principal în turneul bucureștean WTA de la Arenele Moarte, pe atunci încă vii. Jocul ei nu era deloc rău ca nivel tehnic, dar nu aduna puncte: multe lovituri se duceau un deget afară sau în bandă, recepționa cu grimase ca de ulcer atât greșelile proprii, cât și „noroacele” adversarei, rata mingile importante. Părea că tenisul e un chin prin care trebuie să treacă de-o viață, de când muncea din greu antrenată de tatăl ei, pe terenurile de la ștrandul Tineretului.

Ce ne arată acum, la 29 de ani, Mihaela Buzărnescu este o minune într-un sport în care nu există minuni. Hobart, Tasmania, Australian Open Series, finală Mertens-Buzărnescu, set decisiv. Belgianca are 2-1 și 40-15 pe serviciul româncei. Ce face Mihaela noastră, cu un an în urmă pe locul 540 WTA și gata să se lase de tenis? 

Schimb de lovituri dure, Elise dă tare, Mihaela, în loc să se apere timorată, ca „pe vremuri”, sau să forțeze imprecis, expediază cu tupeu un forehand lung de linie, imparabil.

Următoarea minge de break o rezolvă cu totul altfel. Din schimb tare în cros, pune, cu două mâini, o scurtă „împământată”, letală, lângă fileu.

Până la urmă, tânăra și talentata Elise Mertens a câștigat setul și titlul, dar nu înainte ca Buzărnescu să-i anuleze 4 mingi de meci, luptând exemplar până în ultima clipă.

Întreg jocul Mihaelei s-a schimbat ca în Transformers: cu aceleași piese componente, mașina second hand cu motorul dând rateuri s-a prefăcut într-un monopost de Formula 1. Forehandul și reverul, lungi și aspre, ciupesc acum tușa, unghiurile sunt ascuțite, desele veniri la fileu le încheie cu voleuri apăsate sau smeciuri sigure, după lovituri de stângace care scot adversara din teren. Mihaela Buzărnescu ne dezvăluie, în fine, secretul ei: de fapt, știa tot tenisul.

Îți recomandăm

Cum a fost posibilă această metamorfoză?

Nu altfel decât printr-o descoperire de sine, provocată de un „magician” al cărui nume nu a dorit să-l facă public. Acest „inginer de suflete” a învățat-o să se uite în alt fel la ea însăși.

Când înoți ani de zile prin mlaștina locurilor de la 200 în sus, în turnee prăpădite, aproape fără spectatori, poți să-ți pierzi stima de sine, să te consideri o jucătoare de rând, iremediabil pierdută. A avut o asemenea autoflagelare chiar și Simona Halep, în fața lui Darren Cahill, la Miami 2017, în perioada neagră a începutului de an, darmite Mihaela...

Îți recomandăm

S-a întâmplat cu Mihaela Buzărnescu ceea ce Ion Țiriac îi cere Simonei Halep: „Trebuie să-ți dai seama cine ești!”. Și, deși Mihaela e locul 44, ea poate fi un exemplu pentru nr. 1 mondial. Îi rămâne marii campioane Simona Halep să împlinească de marți, la Melbourne, dorința lui Țiriac.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult