Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Mihaela – descoperirea sinelui

Cu câțiva ani în urmă, Mihaela Buzărnescu juca în calificări pentru a intra pe tabloul principal în turneul bucureștean WTA de la Arenele Moarte, pe atunci încă vii. Jocul ei nu era deloc rău ca nivel tehnic, dar nu aduna puncte: multe lovituri se duceau un deget afară sau în bandă, recepționa cu grimase ca de ulcer atât greșelile proprii, cât și „noroacele” adversarei, rata mingile importante. Părea că tenisul e un chin prin care trebuie să treacă de-o viață, de când muncea din greu antrenată de tatăl ei, pe terenurile de la ștrandul Tineretului.

Ce ne arată acum, la 29 de ani, Mihaela Buzărnescu este o minune într-un sport în care nu există minuni. Hobart, Tasmania, Australian Open Series, finală Mertens-Buzărnescu, set decisiv. Belgianca are 2-1 și 40-15 pe serviciul româncei. Ce face Mihaela noastră, cu un an în urmă pe locul 540 WTA și gata să se lase de tenis? 

Schimb de lovituri dure, Elise dă tare, Mihaela, în loc să se apere timorată, ca „pe vremuri”, sau să forțeze imprecis, expediază cu tupeu un forehand lung de linie, imparabil.

Următoarea minge de break o rezolvă cu totul altfel. Din schimb tare în cros, pune, cu două mâini, o scurtă „împământată”, letală, lângă fileu.

Până la urmă, tânăra și talentata Elise Mertens a câștigat setul și titlul, dar nu înainte ca Buzărnescu să-i anuleze 4 mingi de meci, luptând exemplar până în ultima clipă.

Întreg jocul Mihaelei s-a schimbat ca în Transformers: cu aceleași piese componente, mașina second hand cu motorul dând rateuri s-a prefăcut într-un monopost de Formula 1. Forehandul și reverul, lungi și aspre, ciupesc acum tușa, unghiurile sunt ascuțite, desele veniri la fileu le încheie cu voleuri apăsate sau smeciuri sigure, după lovituri de stângace care scot adversara din teren. Mihaela Buzărnescu ne dezvăluie, în fine, secretul ei: de fapt, știa tot tenisul.

Îți recomandăm

Cum a fost posibilă această metamorfoză?

Nu altfel decât printr-o descoperire de sine, provocată de un „magician” al cărui nume nu a dorit să-l facă public. Acest „inginer de suflete” a învățat-o să se uite în alt fel la ea însăși.

Când înoți ani de zile prin mlaștina locurilor de la 200 în sus, în turnee prăpădite, aproape fără spectatori, poți să-ți pierzi stima de sine, să te consideri o jucătoare de rând, iremediabil pierdută. A avut o asemenea autoflagelare chiar și Simona Halep, în fața lui Darren Cahill, la Miami 2017, în perioada neagră a începutului de an, darmite Mihaela...

Îți recomandăm

S-a întâmplat cu Mihaela Buzărnescu ceea ce Ion Țiriac îi cere Simonei Halep: „Trebuie să-ți dai seama cine ești!”. Și, deși Mihaela e locul 44, ea poate fi un exemplu pentru nr. 1 mondial. Îi rămâne marii campioane Simona Halep să împlinească de marți, la Melbourne, dorința lui Țiriac.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult