Foto Inquam Photos/George Călin
Cam asta e filozofia de viață a multora din cei de la care așteptăm aplicarea politicilor în domeniu, în cazul de față - programul de guvernare PSD pe sănătate! Pentru că starea actuală a sistemului sanitar li se datorează și lor, înalților funcționari din Ministerul Sănătății și actelor normative inițiate la nivelul direcțiilor din minister.
În raportul „Colectiv" din ianuarie 2017 se face o scurtă trecere în revistă a implicării diverselor direcții din MS în lanțul decizional care a dus la rezultatele cunoscute. Am crezut atunci că ostilitatea aproape palpabilă a unora din minister venea din faptul că polul de putere rămăsese acolo unde îl știau ei dintotdeauna. Dar nu era clar cât era rea voință și cât incompetență. Recunosc că am multe exemple de profesioniști cu care colaborarea a fost impecabilă, dar impresia de ansamblu a rămas de frâne trase inutil și absurd la orice pas.
Un exemplu: la preluarea mandatului am aflat că inițiativa de constructie a centrelor pentru arși din programul de reformă cu sprijinul Băncii Mondiale stagna din 2014 pentru că nu exista un act normativ care să reglementeze îngrijirile pentru arși. Exista o strategie de prin 2004 de constructie de unități de arși grav, în 2008 s-a dat ordin de ministru pentru unitatea de la Floreasca și cam atât. Direcția de resort lucrase pe un draft de 2 pagini în 2014-2016!
Acest ordin a devenit o prioritate a cabinetului noului ministru; s-a luat legătura cu grupul tehnic de lucru și în iulie a fost gata primul draft. Noul ordin a ținut cont de exigențele arhitectonice, de incadrare cu personal și definire a modului de lucru din standardele internationale ale momentului. Până la sfârșitul lunii august s-au făcut corecturi, iar in septembrie-octombrie au fost posibile întâlnirile grupului de experți care au agreat forma finală. În acest timp mulți dintre functionarii din minister și-au luat cele mai lungi concedii din viața lor, probabil. La unii s-au adăugat și concedii medicale!
A început circuitul de avizare internă între direcțiile avizatoare din minister. Am numărat "plimbările" ordinului: 27! Unele au presupus repunerea caracterelor românești manual la direcția de resort! 2 trimiteri la Direcția Asistență Medicală de unde a rezultat revizuirea așezării textului în pagină ca singură observație prima dată și retrimiterea instantanee a doua oară la inițiatori, etc.
În 6.12.2016, cu multă perseverență din partea cabinetului ministrului, textul ajunge în dezbatere publică. Am știut că la un moment dat va produce efecte în viața reală. A fost publicat în Monitorul Oficial în mai 2017 de dl ministru Bodog și este ordinul 476, cel după care se construiesc acum spatiile medicale pentru arși.
Un alt draft, regulamentul serviciilor de terapie paliativă a fost mai puțin norocos; ajunsese în aceeași fază în decembrie 2016 și trebuia doar urcat pe site pentru dezbatere publică, dar dna consilier superior a spus că...nu are timp pentru asta! A găsit timp peste 12 luni, iar între timp s-a tăiat din finanțarea celor 100 de long term care facilities, din același program.
Revenind la ordinul 476, observația stupefiantă în MS era că unele acte normative se elaborează în funcție de ce avem în teren și mai puțin plecând de la standarde sau reguli de bună practică medicală! De ex, renovarea reanimării de la Spitalul de Arsi, unitatea deschisă teoretic miercuri la Timișoara sau cea de la Iași, nu pot întruni condițiile cerute de standardele europene și nici pe cele din ordinul 476. Sunt structuri provizorii până la definitivarea centrelor propriu-zise din programul cu Banca Mondială. Doar că nu trebuia să dureze atât operaționalizarea lor! 3 ani ca să dotezi clădiri terminate din decembrie 2016 este enorm de mult! Când documentația pentru achiziții era revizuită de direcțiile avizatoare din MS din 2016! Nu e de acceptat că nu se putea mai repede!
Este posibil ca doar implicarea răniților și a Asociației Colectiv GTG să fi făcut posibilă inaugurarea de miercuri!
Pentru centrele de arși propriu-zise, discuțiile erau avansate cel puțin în București la spitalul Bagdasar Arseni, cu autoritatea locală, termenele fiind: un an pentru avize și 12-18 luni construcția, 6 luni achiziția de echipamente. Acum aflăm că e vorba de 2023-2024. Asta nu era în programul de guvernare.
O altă decizie politică „malaxată" prin birourile MS mult prea mult și cu impact major pentru situația actuală cu infecțiile nosocomiale este ordinul 1030/2009 - cel cu autorizațiile sanitare de funcționare pentru unități sanitare. Avea termen de conformare anul 2011 - spitalele, de exemplu, care în decembrie 2011 nu se conformau, puteau fi închise. Și nu s-au conformat. Au primit autorizații sanitare provizorii - adică anual inspectorii DSP vizitează spitalul, identifică factorii de risc pentru mediu și sănătate publică (aici intră și tulpinile nosocomiale), elaborează plan de conformare pe care managerul își asumă sub semnătură răspunderea și peste un an tot așa. Și ordinul s-a tot prorogat de la aplicare. În 2015 o mare parte din spitale au obținut prorogare până în 2020. Rămăseseră cam 130 care aveau termen 2016. În decembrie 2016 s-a decis să se elaboreze plan individualizat de conformare pentru fiecare spital în parte.
Prima declarație a noului ministru în ianuarie 2017 a fost că dl președinte Dragnea este foarte supărat pentru că Vlad Voiculescu voia să închidă 130 de spitale! Drept pentru care a dat prorogare pentru toate până în 2020, să nu se mai complice nimeni cu acest ordin în mandatul de față!
Ce am înțeles însă din scurta mea trecere prin MS este că se pot obține și rezultate rapide, există soluții și profesioniști cu care se poate lucra în cele mai bune condiții, că este urgentisim să se schimbe ceva în abordarea actului medical, începând de acolo din minister și că există înalți funcționari care obstrucționează cu bună știință sau poate doar din nepricepere decizii majore în sănătate care are prea multă culoare politică și parcă se pierde din vedere tocmai pacientul.
Aceste planuri de conformare reprezintă unul din cel mai bine păzite secrete prin direcții sanitare și minister. Eu am cerut în scris inclusiv dnei ministru un astfel de plan și am obținut ostilitate și denigrări, dar planurile, nu. Dacă vă întrebați de ce arată așa spitalele noastre, este pentru că, pe de o parte, pare că a fost totuși o decizie politică să nu se construiască spitale ( e imposibil să nu poți avea după 30 de ani infrastructură nouă medicală), iar, pe de alta, acoperirea cu hârtii și acte normative care să dea statut de legalitate unei situații anormale cum e această autorizare sanitară laxă și permisivă, „înțelegătoare" cu condițiile din teren pentru că, nu-i așa, spitalele trebuie să funcționeze sunt bumerangul care ne vine tuturor direct în față acum, adică sistemul sanitar cel mai neperformant din UE.
Ca toate acestea să fie posibile, s-a produs și o disoluție de autoritate profesională, migrația cadrelor medicale, au apărut rețele subterane de circulație a banilor( vezi raportul Transparency International din august 2015).
Ce am înțeles însă din scurta mea trecere prin MS este că se pot obține și rezultate rapide, există soluții și profesioniști cu care se poate lucra în cele mai bune condiții, că este urgentisim să se schimbe ceva în abordarea actului medical, începând de acolo din minister și că există înalți funcționari care obstrucționează cu bună știință sau poate doar din nepricepere decizii majore în sănătate care are prea multă culoare politică și parcă se pierde din vedere tocmai pacientul!
Soluții există, depinde de noi să le găsim și să le aplicăm.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum cazul concret al României, unde administrația publică e câpușată complet de sinecuriști incompetenți și răuvoitori este o situație tragică și din care greu se poate ieși. Cea mai bună soluție de ieșire ar fi dacă n-ar mai fi rentabil pentru sinecuriști să vrea să stea acolo, dar masurile care ar duce la o asemenea situație ar îndepărta și profesioniștii competenți.
Democrația reprezentativă așa funcționează de la înființarea ei: există partide politice care se prezintă în alegeri cu un program de politici privind prioritizarea alocării și distribuirii resurselor publice.
Odată aleși și ajunși la guvernare au legitimitatea de a-și pune în aplicare politicile pentru care au fost aleși, miniștrii fiind cei care veghează la respectarea acesteia.
Funcționarii publici, apolitici și profesioniști, sunt cei chemați să implementeze aceste politici.
Dacă funcționarii publici nu vor ( sunt angajați politic, și/sau pierd din privilegiile avute ), nu știu ( din incompetență ) sau nu pot ( din lipsă de resurse sau din motive de șantaj, și/sau din cauza intervenției factorilor externi interesați în eșuarea implementării acelor politici ) să implementeze politicile partidului de guvernământ, totul se termină cu un fiasco, indiferent de calitatea miniștrilor.
Mai adăugați la tabloul de mai sus și lipsa de responsabilitate a politicienilor, faptul că programul de politici publice trâmbițat în campaniile electorale este fundamental diferit de cel pe baza căruia guvernul va fi investit de către parlament, iar guvernare efectivă nu ține cont de propriul program de investitură și un parlament incapabil să controleze guvernul și instituțiile de forță și avem un tablou aproape complet al celor 30 de ani postdecembriști. Din acest tablou nu trebuie să lipsească goana după capital, firul roșu care unește toate guvernările.