Miorița. Despre luptă între complot și resemnare

18 Ascultaţi deci ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când cineva aude Cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa care a fost semănată lângă drum. 

20 Sămânţa care a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, el se poticneşte imediat. 22 Sămânţa care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 

23 Sămânţa care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. Evanghelia după Matei.

Se spune că balada Miorița este emblematică pentru poporul român: atitudinea ciobănașului în fața morții exprimă resemnarea poporului român în fața istoriei. Blestemul nostru ca nație.

E o viziune romantică.

Mircea Eliade justifică atitudinea resemnată ca soluție de supraviețuire a românului într-o lume în permanență ostilă. Căci nu este o resemnare pesimistă ci o reevaluare a istoriei vitrege în termenii unui destin cosmic. O transmigrație a sufletului românesc pe tărâmul tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Ca și cum românul, în loc să înfrunte istoria, ar trage un joint și s-ar refugia, astfel, într-o lume a fantasmelor.

Acest punct de vedere este valabil în plan religios. În lipsă de aliați, în lipsa unui Dumnezeu care să-i promită stăpânirea peste alte popoare, românul s-a înfrățit cu codrul, și-a înscris destinul în stele și s-a identificat cu Hristos cel urât de lume pentru că a mărturisit despre lucrurile ei că sunt rele. Hristos, fiul mereu pribeag al unei Maici care-l plânge, îl așteaptă și-l caută; căreia i se spune că fiul ei nu a murit ci este viu, s-a însurat cu mireasa sa, Biserica (definită nu ca instituție ci ca adunare a creștinilor) – fiică de crai pe-o gură de Rai.

În plan socio-politic, teoria resemnării se destramă. Ciobănașul spune așa: ”și de-a fi să mor”, adică doar în cazul în care complotul e încununat de succes, lasă un testament. Ceea ce nu înseamnă deloc că, gata, și-a acceptat moartea fără niciun fel de luptă. Din contră. Și spun ”din contră” având în vedere identitatea ciobănașului.

Poporul român nu se dezminte nici astăzi de destinul său. Urât de toate neamurile pământului, invidiat pentru bogățiile sale, sabotat de vecini, victimă a comploturilor internaționale, acceptat în tovărășie pe piciorul de plai numai ca să fie doborât mai ușor, românul trăiește mereu sfătuit de mintea năzdrăvană să se retragă la negrul zăvoi, unde turma sa are iarbă bună, umbră, și unde să îl păzească doar câinele său cel mai bărbătesc și frățesc, dictatorul. Acolo, cântă manele despre dușmani și despre o măicuță care bate drumurile de la o mănăstire la alta, zile și nopți la cozi, gata oricând să leșine ca să ajungă să se roage la sfintele moaște să îi aducă fiul din străinătățuri. În cele din urmă, maica află de la o ghicitoare că fiul ei s-a însurat c-o fată de baron, că are vilă cu turnulețe, gipan și bani fără număr, fără număr. Bucuroasă, dă un acatist și se prezintă cu evlavie la urne ca să iasă iar ăștia, că-s oameni cumsăcade, fură da mai dau și la biserică.

În plan socio-politic, teoria resemnării se destramă. Ciobănașul spune așa: ”și de-a fi să mor”, adică doar în cazul în care complotul e încununat de succes, lasă un testament. Ceea ce nu înseamnă deloc că, gata, și-a acceptat moartea fără niciun fel de luptă. Din contră. Și spun ”din contră” având în vedere identitatea ciobănașului.

Caracterizarea ciobănașului mioritic o aflăm, mai întâi, în raport cu cei doi tovarăși de transhumanță. Aceștia pun la cale să îl asasineze pentru că e destoinic, voinic, are oi mai multe, mândre și cornute, cai învățați și câini mai bărbați. Mobilul crimei nu este economic (însușirea avuției celui ucis), ci social. Prestigiul ciobănașului, statura sa, statutul social, îl fac de invidiat. Pe ceilalți doi nu îi oprește nimeni să țină mai multe oi, mai mândre și mai cornute, nici să-și învețe caii, nici să își selecteze câini bărbați. Problema este că nu au voința sau capacitatea să facă asta. Sau le lipsesc ambele. Ortacul lor, în schimb, și vrea, și poate. Așa că o face. Este genul omului care își vede de treabă, dă tot ce e mai bun din el, fără să-și piardă cumpătarea. E omul-motor al societății. Ceilalți doi sunt oamenii-frână.

Însă detaliul cel mai important este mioara năzdrăvană. Ea joacă rolul de ”spirit guide” (astfel de personaje apar ades în viața eroilor legendari ai folclorului românesc, fără să poarte un nume generic), duh îndrumător. E laie-bucălaie, adică neagră-cu obraz negru. Oaia neagră a turmei. Prin alăturare, stăpânul ei e oaia neagră a grupului, cel care iese în evidență, care se ridică deasupra societății.

Din descrierea măicuței bătrâne, aflăm că ciobănașul e mândru (nu în sens de înfumurat), cântă la fluier (în lumea vechilor păstori, cântatul la fluier era la mare cinste; ciobanii fluierași erau preferați și chiar plătiți mai bine) și e arătos. O figură charismatică.

Din modul în care își transfigurează moartea, ne dăm seama de capacitatea sa intelectuală, de harul și vocația sa de lider spiritual.

Însă detaliul cel mai important este mioara năzdrăvană. Ea joacă rolul de ”spirit guide” (astfel de personaje apar ades în viața eroilor legendari ai folclorului românesc, fără să poarte un nume generic), duh îndrumător. E laie-bucălaie, adică neagră-cu obraz negru. Oaia neagră a turmei. Prin alăturare, stăpânul ei e oaia neagră a grupului, cel care iese în evidență, care se ridică deasupra societății.

În comunitățile de păstori din Carpați, selecția s-a făcut mereu spre eliminarea oilor negre, seine sau tărcate, în favoarea celor albe. Motivul e securitatea și liniștea turmei. Pe timp de noapte, oile negre se diferențiază greu de prădători, în special de urși. Mai mult, dacă o oaie neagră se depărtează de turmă, când revine, turma se sperie de ea. Oile negre au supraviețuit în turme doar dacă au avut calități excepționale. Apoi, lâna lor era apreciată ca având proprietăți magico-medicinale. Bolnavii de răceală, gripă sau reumatism erau înveliți în lână neagră. Fire de lână neagră se dau oilor să înghită în diferite remedii. Lâna neagră mai era apreciată în confecționarea vestelor; pe lângă contrastul plăcut cu albul cămășii, oferea rezistență la murdărie.

Așadar, stăpânul mioriței năzdrăvane este omul care ar putea face societatea să evolueze. Are însă de luptat cu tovarășii săi, a căror preocupare nu este să evolueze ci să nu lase pe alții să o facă. Lor le e bine așa cum se află, de ce să le tulbure cineva tihna, obiceiul? O fi rău cu rău, dar e mai rău fără rău. Prin simpla sa existență, prin faptul că demonstra că se poate mai bine, mai bun, mai altfel, ciobănașul reprezenta o amenințare la... stabilitate.

Așa stând lucrurile, ”conștiința” îl sfătuiește pe ciobănaș să se ”răscoale”. (În lumea ciobanilor, răscol înseamnă separare, ieșire din stână, din tovărășie, adică ruperea unei anumite rânduieli.) 

De data asta, pentru a se salva. Nu aflăm din baladă dacă o face sau nu, dacă scapă ori ba. Știm însă, din istorie, că rareori eșuează comploturile împotriva celor Aleși. Trăind într-o altă dimensiune, Aleșii au un nivel de conștiință superior celorlalți. De aceea, în ciuda riscurilor, nu se dau bătuți, nu abjură. Despre astfel de oameni, Goethe scria: ”Sie leben in eine Welt für sich”. ”Trăiesc într-o lume a lor” ca singură cale de a supra-viețui într-o lume schizoidă: pe de o parte, are nevoie imperioasă de ei; pe de alta, îi respinge, îi macină, îi seacă, îi ucide. Așa se explică asimilarea morții unei nunți cosmice. Pentru Ales, moartea nu e o înfrângere din partea lumii, ci o eliberare de lume; accesul la ”lumea fără dor” căreia, de fapt, îi aparține. O re-integrare.

În concluzie, nu atitudinea resemnată în fața vitregiilor face din poporul român un popor fără vocație istorică. Blestemul acestui popor este plafonarea, limitarea universului la propria lume, refuzul de a învăța, de a ieși din falsa siguranță a lui aici și acum a doi din trei ciobănei, complotul celor doi împotriva celui de-al treilea pe motiv că le arată că orizontul se mărește dacă urci mai sus.

”Copiii nu sunt ai noștri, ci ne-au fost împrumutați de Creator”, spune un proverb nativ-american. Fiecare din noi e trimis pe pământ să îmbunătățească ceva, să lase în urmă o lume ceva mai bună decât a găsit. Asta pentru că, ne spun miturile, așa au făcut Dumnezeu și Sf. Petru: au coborât pe pământ să îndrepte câte ceva. Doar că lumea funcționează ca în pilda cristică a semințelor care cad: unele în drum, altele în mărăcini, altele în loc sterp, unele în ogor. Doar ”Unii oameni își aud vocea interioară foarte clar. Ei trăiesc după ceea ce aud. Astfel de oameni ajung nebuni sau ajung legendă”, după cum ne spune eternul indian la începutul filmului ”Legendele toamnei”.

În concluzie, nu atitudinea resemnată în fața vitregiilor face din poporul român un popor fără vocație istorică. Blestemul acestui popor este plafonarea, limitarea universului la propria lume, refuzul de a învăța, de a ieși din falsa siguranță a lui aici și acum a doi din trei ciobănei, complotul celor doi împotriva celui de-al treilea pe motiv că le arată că orizontul se mărește dacă urci mai sus. Refuzul de a rămâne alături de cel care a fost mai sus și îi poate duce și pe ei acolo. Este refuzul oricărei provocări și nu doar refuzul: suprimarea oricărei provocări.

”Cân îmbla Dumniedzău cu Sânpietru pe pamânt, or tras la o casă de oamini nacajâț. Cât or fost de saraci, i-or omenit din ce-or avut. Cân să plece, o dzâs Sânpietru că să le-mplineasc-o dorință. Ș-o dzâs omu că are-o capră care-i dă on lităr de lapte la zî. Da vecinu lui are șî iel una, da a lui dă doauă lităre.

- Atuncea, o dzâs Dumniedzău, să deie ș-a te doauă lităre.

- Doamnie, o dzâs omu, io nu-s om lacom, îs mulțamit cu ce-mi dă acu. Da fă-o șî pe-a lu vecinu să deie ca ș-a me.

Ș-o plecat Dumniedzău cu Sânpietru amărîț că nu l-or putut rasplati pe om.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp