Vânătorii Mici. O oră și puțin distanță de inima metropolei București, de turnurile din sticlă ale clădirilor moderne, la parterul cărora angajații care câștigă cât media europeană își mănâncă croissantul și-și beau cafeaua de origine ori ies în weekend la pizza cu gașca.
Am ajuns la școala de aici într-o zi de marți la prânz, pe ploaie. În unul din rarele momente în care mă simțeam deznădăjduit cu privire la viitor, m-am nimerit într-o comunitate care mi-a schimbat total perspectiva și m-a (re)încărcat cu speranță.
Există o singură școală pentru toții elevii de toate vârstele în Vânătorii Mici, însă are „7 structuri” (adică imobile în care au loc cursurile, arondate aceleiași entități). Clădirea („structura”) în care am petrecut două ore găzduiește clasele primare.
Pe-afară, pe timp de ploaie, clădirea e simplă, chiar austeră, cu linii drepte și cu un mic părculeț de joacă pe o laterală. La interior, prima surpriză: nicio diferență față de orice școală din metropola București. Luminoasă, călduroasă, cu toalete curate, dotată cu centrală termică și aparate de aer condiționat.
Din una din săli se aude gălăgie- elevii se cer care mai de care cu mâinile sus, la tabla interactivă, să rezolve câte o bucată de exercițiu.
Mulți dintre acești copii care se supără când doamna nu le dă rândul îngroașă la propriu cifrele oficiale care ar trebui să ne doară: în România, 250.000 de copii se culcă flămânzi seara, pentru că părinții nu au ce să le dea de mâncare (sunt în această situație un sfert din copiii de la țară, detalii aici).
Vânătorii Mici din județul Giurgiu are 8 comunități arondate- niște cătune unde te rătăcești și cu Waze sau Maps- Cupele, Izvoru, Poiana lui Stângă, Corbeanca (nicio legătură cu localitatea milionarilor din nordul capitalei), Vâlcelele, Vânătorii Mari, Vânătorii Mici (care este reședința) și Zădăriciu. Comuna cu cele 8 sate număra, la ultimul referendum făcut în 2021, puțin peste 4.500 de locuitori, în scădere față de acum 10 ani.
Așa arată școala la interior „structura” pentru clasele primare:
Dacă există pâine, există și mâine
Imaginile acestea care nu se diferențiază cu mult de cele pe care le vedem în școlile din mediul urban sunt posibile pentru că aici toți participă la un program ce înregistrează rezultate spectaculoase. „Pâine și Mâine” se numește. Și e realizat de World Vision România. Copiii sunt beneficiarii direcți, iar adulții din jurul lor și-au dat mâna să-l facă posibil: fundația cu tradiție incontestabilă în programe pentru școli, directoarea, profesorii, părinții, primăria (care vine cu o parte din bani). Companii mari românești și străine susțin programul (de exemplu, Lidl România sprijină „Pâine și Mâine” încă de la lansarea sa, din 2016, iar valoarea suportului se ridică la peste 3 milioane de euro). IMM-urile redirectionează 20% din impozitul pe profit prin formularul 177 (puteți și voi să faceți asta, aici este pagina). Oameni simpli donează lunar sau anual. Eu am avut o primă contribuție la „Pâine și Mâine” anul trecut, iar în 2024 și 2025 voi crește suma alocată- am văzut unde se duc banii și sunt impresionat de rezultate.
Ce înseamnă „Pâine și Mâine”?
În cea mai concentrată definiție, elevii din clasele ciclului primar (pregătitoare, I, a II-a, a III-a, IV-a) primesc o masă caldă la prânz, apoi mai rămân două ore la școală ca să-și facă temele și să recupereze lecțiile la care au rămas în urmă.
Marți, când am ajuns eu la ei, elevii de la „structura” din Vânătorii Mici cei mici au primit șnițel din piept de pui, piure de cartofi și o salată de varză. La final, câte un fruct. Au urmat ritualul pe care-l cunoșteam- se așează frumos la coadă la toaletă ca să se spele pe mâini, își preiau caserola cu mâncarea caldă.
Învățământul simultan, boala sistemică a școlilor din zonelor defavorizate
Nu totul e plin de culoare în școlile de acest fel. La Vânătorii Mici, într-o sală de clasă, pe rândul din stânga sunt copiii de clasa a IV-a. La masa din dreapta, cu scaune de jur împrejur, sunt elevii din clasa pregătitoare.
Le predă Gabriela Alina Moțoi de 31 de ani, profesor învățător primar. A făcut Facultatea de Psihologie și Științele Educației și are un master în Politici și Strategii de Dezvoltare, Universitatea București. E de loc dintr-un sat ce ține de comuna Vânătorii Mici și-i învață pe copii lecții paralele.
„Ce contează din punctul meu de vedere este că le oferim șanse pe care noi le dorim egale acestor copii. Ca să poată lucra, trebuie să aibă nu aibă stomăcelele goale. Foarte importante sunt orele remediale, acești elevi recuperează după masă ce nu înțeleg la clasă, iar părinții nu le pot explica acasă. Vă dați seama, la învățământul în sistem simultan, timpul se înjumătățește. Jumătate din timp cu o clasă, jumătate cu cealaltă. În timp ce la a patra predau lecția nouă, celor de la pregătitoare le dau să coloreze sau să se joace cu plastilină, tot într-o formă educativă, să decoreze, să facă o masă cu legume și fructe sănătoase din plastilină”, spune Gabriela Alina Moțoi (foto: Gabriela Alina Moțoi, alături de elevi).
„Cea mai mare provocare cred că este să-i obișnuim pe copii cu ce înseamnă activitate directă și activitate indirectă, când să facă liniște, ca să pot lucra eu cu clasa cealaltă. Aici cred că e lupta cea mai mare, mai ales că ei sunt mici și dependenți de noi. Învață să lucreze individual, venim cu materiale, cu fișe de lucru ca să-i putem ține captați acolo să lucreze, să nu-i facă neatenți pe ceilalți”, povestește Ionela-Mioara Neață.
Are 38 de ani și este profesor învățător primar, grad didactic I. A absolvit, de asemenea, Facultatea de Psihologie și Științele Educației și are un masterat în Politici și Strategii de Dezvoltare, la Universitatea București. Ea le predă simultan copiilor din clasa I și a III-a.
Dacă ai ști că abandonul școlar din zonele sărace are un antidot, l-ai cumpăra ca să-l oferi mai departe?
1.100 de euro pe an de beneficiar, adică sub 100 de euro/ lună calendaristică de fiecare de elev. Atât costă „pâinea” (adică masa caldă) care-i oferă unui copil „mâine” (adică viitorul).
La unitățile de învățământ integrate în program, rata de absenteism este aproape de zero. Rata de abandon este tot zero.
World Vision abordează printr-o strategie sustenabilă susținerea elevilor din zonele defavorizate să nu abandoneze școala. Preșcolarii au „Start în educație”, elevii din clasele primare care învață simultan beneficiază de „Pâine și Mâine”, cei din gimnaziu primesc un sandviș și apoi ore remediale ca să recupereze unde au rămas în urmă în programul „Pregătit pentru liceu”. „Vreau în clasa a 9-a” îi susține pe elevii care vor să meargă mai departe și să nu abandoneze școala după ciclul gimnazial. După liceu, tinerii sunt în continuare sprijiniți, prin „Vreau la facultate”.
După o serie de minuni consecutive care se întâmplă în toate ciclurile de învățământ, când copiii nu mai abandonează școala din cauza sărăciei, la final de clasa a XII-a, se produce miracolul: elevii liceelor unde World Vision derulează programul „Vreau la liceu” au avut o rată a promovabilității la Bacalaureat cu 20% mai mare decât media națională în 2023. Detalii puteți să citiți aici, în comunicările oficiale ale World Vision.
Dar să ne întoarcem la „Pâine și Mâine”. „În 2024 se desfășoară numai în școlile în care se face învățământ simultan. Sunt 1.140 de copii din Botoșani, Călărași, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Giurgiu, Iași, Olt, Teleorman, Vâlcea și Vaslui care primesc la prânz o masă caldă și apoi rămân în bănci pentru ore remediale, să recupereze lecții și să-și facă temele. „Pâine şi Mâine” este considerat de către Ministerul Educatiei si ANPDCA- Autoritatea Nationala pentru Drepturile Copilului si Adoptie- model de bună practică. Programul a început în 2016, iar din 2020, se desfășoară în cadrul acordului de parteneriat dintre Ministerul Educaţiei și Fundaţia World Vision România. Un alt program dedicat tot elevilor din zonele vulnerabile, „Vreau în clasa a 9-a” este considerat de Banca Mondială și Ministerul Educației un program de intervenție strategică și un model de bună practică pentru prevenirea și reducerea abandonului școlar în mediul rural”, spune Ania Nedelcu, Fundraising Manager World Vision România.
Programul „Pâine și Mâine” e complex, precizează Ania. Pe lângă masa caldă și cele două ore de ajutor la teme și lecții remediale zilnic, copiii beneficiază de ateliere tematice pentru dezvoltarea personală, unde învață lucruri noi și sunt încurajați să-și descopere pasiunile. De asemenea, fundația derulează sesiuni de formare pentru profesori, în care aceștia deprind metode noi și atractive de predare, au loc ateliere pentru părinți și copii, care încurajează o relație sănătoasă, bazată pe colaborare și susținere. La „Școala de Vară”, se menține legătura copiilor cu educația în timpul vacanței. Copiii au ocazia să interacționeze într-un spațiu prietenos și să participe la activități de educație non-formală. În timpul vizitei noastre la Vânătorii Mici, Ania și colegele ei au identificat elevi care au nevoie de un sprijin deosebit și căutau soluții astfel încât atât micuții, cât și părinții, să primească ajutor de la medici specialiști și psihologi.
În aceste zile are loc o nouă campanie de fundraising, „Descalță-i de limitări cu o pereche nouă de ghetuțe. Donează și încălțări un copil din mediul rural Crăciunul acesta” are ca scop să le ofere copiilor din zonele sărace ghete și o geacă groasă, ca să treacă iarnă. Puteți să donați 4 euro trimițând SMS la 8864 cu text „Speranță”, mai spune Ania Nedelcu.
Rezultatele devin posibile când participă la program toți adulții din viețile copiilor
Când ajungi la școala din Vânătorii Mici, înțelegi vorba „unde-s mulți puterea crește”. E nevoie de implicarea tuturor- părinți, profesori, directori, primari, consiliu local, reprezentanți ai inspectoratelor.
„Nu aveam toalete, nu aveam centrală, aveam sobe. Știți ce înseamnă să faci focul la sobe, fum, mizerie. Nu aveam parchet pe jos, nu aveam gresie pe aici erau- nu știu dacă ați trăit în mediul rural. Erau niște șipci din lemn pe jos, prin care îți intrau încălțările și rămâneai fără talpă. 80% din părinții copiilor care beneficiază de program trăiesc din ajutor social, vă dați seama cât de vulnerabili sunt. Programul este eficient pentru că reprezintă cel mai bun mix- elevii primesc o masă caldă și apoi rămân la afterschool. Acasă nu ar avea pe cine să întrebe ca să-și rezolve temele, iar acesta este primul pas spre abandonul școlar, atunci când elevii rămân în urmă și nu mai pot recupera”, este de părere Florentina Muntean, directorul Școlii Gimnaziale Vânătorii Mici, din județul Giurgiu. Are 47 de ani, a terminat Inginerie și și-a câștigat postul prin concurs.
Sărăcia și abandonul școlar sunt la o oră de mers cu mașina de Bucureștiul cu PIB-ul peste media europeană
„Îmi desfășor activitatea foarte aproape de capitală, într-o zonă dezvoltată a țării, dar fiecare vizită realizată în teren, în școlile din jur, îmi întărește convingerea că este un astfel de program este foarte necesar.
Este vorba despre adevărate insule de vulnerabilitate. Viitorul lor depinde de ce învață, iar atunci când nu mai au stomacul gol și se bucură de susținere în procesul de învățare, rezultatele nu întârzie să apară. Fără intervenția în educație, viitorul lor riscă să semene mult cu prezentul. Le oferim șansa unui viitor mai bun, văd asta când mă întâlnesc cu un elev care-mi spune bucuros că de-abia așteaptă masa caldă de la prânz, sau cu altul care nui abandonează pentru că ține pasul cu ajutorul orelor remediale. Participarea învățătorilor care monitorizează prezența constantă a elevilor și progresul realizat de aceștia, dar și implicarea părinților care-și dau seama ce efect are „Pâine și Mâine” pentru copiii lor este emoționantă”, spune Diana Nițu, coordonator al programului pentru zona Muntenia.
Fiecare copil are povestea lui. Dar viitorul lor și al nostru se scrie în prezent
Unei fetițe i-a ars casa de curând. Altul provine dintr-o familie foarte numeroasă, iar unul din părinți este dependent de alcool. Un băiat are o formă vizibilă de strabism și face eforturi să învețe. Am ales să nu insist asupra niciuneia dintre aceste drame, din respect față de dreptul la demnitate al acestor copii. Dezinvoltura lor, pofta lor de a învăța și energia pe care o au, toate m-au încărcat într-o perioadă în care lipsa educației unora dintre noi, adulții, ne poate influența negativ pe toți, ca popor.
Ei sunt Ștefania, Bogdan, Oana, Raluca, Mihai, Rareș, Marius, Vlad, Mihai, Anton. Oricare dintre ei poate fi profesorul de peste 20 de ani, sau medicul care ne vor opera nepoții când noi vom fi la pensie. În fotografie, o parte din elevii claselor I și a III-a, alături de învățătoarea Ionela-Mioara Neață și Ania Nedelcu, Fundraising Manager World Vision România. Le mulțumesc pentru că mi-au făcut onoarea de a mă primi printre ei.
Puteți să sprijiniți programul „Pâine și Mâine” donând aici, în calitate de persoană fizică. Dacă doriți să ajutați în calitate de persoane juridice, intrați aici. Demn de menționat este că acest articol a fost realizat cu sprijinul Lidl România, de unde eu voi cumpăra jucăriile pentru acest Crăciun- în perioada 7 noiembrie – 31 decembrie 2024, pentru fiecare jucărie achiziționată de către clienți, Lidl România va contribui cu cel puțin un leu la finanțarea programului „Pâine și Mâine” derulat de World Vision România, ce oferă mese calde și susținere educațională copiilor care provin din medii vulnerabile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.