„Vrem alegeri anticipate!” „Vrem guvern de tehnocrați!” Aproape că am strigat și eu aceste sloganuri în a doua seară de proteste. M-am întrebat atunci care este originea lor? Reprezintă ele doleanțele protestatarilor sau, mai curând, sunt idei provenite din zona politicului? Au atins oamenii ieșiți să protesteze acel nivel de cultură politică încât să înțeleagă în profunzime ceea ce scandează?
Seara următoare, am stat de vorbă pe aceste subiecte cu mai multe persoane din piață, oameni pe care nu îi cunoscusem anterior. Le-am spus că alegerile anticipate nu ar înlătura corupția din Parlamentul României, ba din contră. Peste câteva luni am avea un parlament cu aproximativ 100 de membri mai puțin, în mare parte aceiași indivizi sau unii foarte asemănători lor, proaspăt legitimați prin vot.
Din fericire au existat suficiente voci care au vorbit public despre inoportunitatea alegerilor înainte de termen, iar ideea a fost abandonată în scurt timp atât de către stradă, cât și de către politic.
Guvernul de tehnocrați a devenit însă realitate. Din discuțiile pe care le-am avut cu diferiți oameni în această perioadă, am observat că există mai multe nelămuriri legate de această formă pe care o poate lua puterea executivă.
Prima dintre acestea este legată de semnificația sintagmei „ministru tehnocrat”. Pe scurt, ministrul tehnocrat este un expert în domeniu pe care urmează să îl coordoneze, care nu face parte dintr-un partid politic (nu este un politician de carieră).
Ideea „guvernului de tehnocrați” nu este nicidecum una nouă, în literatura de specialitate ea făcându-și apariția cu aproape un secol în urmă. În ultimele decenii, diferite state europene au fost conduse de guverne purtând această titulatură, îndeosebi atunci când au trecut prin mari schimbări interne sau ca urmare a crizei economice din 2008.
Majoritatea parlamentară pe care acest guvern se bazează este una evident de conjunctură, putându-i deveni oricând ostilă în cazul în care și-ar simți amenințate interesele
Durata mandatelor și structura guvernamentală au variat de la caz la caz, realizările lor fiind în cele mai multe situații unele destul de modeste. În România, această sintagmă a fost asociată guvernelor Stolojan, Văcăroiu (I, II, III) și Isărescu.
În funcție de componență și mandat (capacitatea de a acționa), guvernele tehnocratice pot lua patru forme: interimar partizan (cu un prim-ministru tehnocrat, miniștri preponderent membri ai partidelor politice și capacitate de acțiune limitată), interimar nepartizan (cu un prim-ministru tehnocrat, miniștri preponderent tehnocrați și capacitate de acțiune limitată), tehnocratic partizan (cu un prim-ministru tehnocrat, miniștri preponderent membri ai partidelor politice și capacitate mare de acțiune) și deplin tehnocratic (cu un prim-ministru tehnocrat, miniștri preponderent tehnocrați și capacitate mare de acțiune).
În timp ce primele două sunt limitate la a menține starea de fapt existentă până la cele mai apropiate alegeri parlamentare, ultimele două au capacitatea necesară pentru a implementa mari reforme.
Ce fel de guvern este cel condus de către Dacian Cioloș? Componența indică faptul că avem în față un cabinet format exclusiv sau în cea mai mare parte din tehnocrați. Astfel, plecând de la împărțirea de mai sus, Guvernul Cioloș este fie un guvern interimar nepartizan (*) fie un guvern deplin tehnocratic.
Pentru a stabili care dintre acestea două, rămâne de analizat mandatul cu care acest cabinet a fost învestit, dacă rolul său pare a fi cel de a menține actuala stare de fapt până la alegeri sau dacă prezintă intenția și capacitatea de a realiza reforme majore.
Știm din start că Guvernul Cioloș are un mandat de maxim un an, care se va încheia la termen odată cu alegerile parlamentare din toamna viitoare. Perioada scurtă îi permite cel mult să înceapă proiecte majore, urmând ca acestea, în cazul în care ar deveni realitate, să fie lăsate în grija guvernului următor.
Mai știm și faptul că Cioloș are o bună imagine și se bucură de încredere în rândul puterilor vestice. Însă această încredere nu înseamnă sprijin necondiționat, mai ales în contextul internațional actual.
Majoritatea parlamentară pe care se bazează este una evident de conjunctură, putându-i deveni oricând ostilă în cazul în care politicienii și-ar simți amenințate interesele.
Acest lucru este valabil inclusiv pentru PNL, care practic a girat ieri pentru Cioloș și oamenii săi. Drept urmare, durata de viață a proaspăt învestitului cabinet va depinde foarte mult de disponibilitatea acestuia de a face compromisuri în fața politicului.
De cealaltă parte se află „strada” cu așteptările sale, în vârful listei aflându-se, alături de un trai mai bun, continuarea luptei împotriva corupției. În conjunctura nefirească pentru o democrație în care se află România astăzi, poate singura garanție pe care acest guvern ar putea să o aibă că își va duce mandatul până la capăt în cazul în care ar merge pe calea reformelor majore ar fi presiunea străzii asupra partidelor politice.
Acest sprijin ar putea veni doar dacă strada ar rămâne vigilentă și de nemanipulat, iar Guvernul ar face tot posibilul să mențină un înalt nivel de credibilitate. Ca paranteză, credibilitate de la început știrbită de cele câteva nominalizări cel puțin neinspirate și șovăiala cu care Dacian Cioloș și-a început mandatul.
În conjunctura nefirească pentru o democrație în care se află România astăzi, poate singura garanție pe care acest guvern ar putea să o aibă că își va duce mandatul până la capăt în cazul în care ar merge pe calea reformelor majore ar fi presiunea străzii asupra partidelor politice.
Un ultim indicator al tipului de guvern care începând de ieri conduce România este Programul de guvernare propus de noul premier (**). Faptul că Dacian Cioloș și-a început mandatul cu un program care arată ca un set de notițe luate în grabă nu este deloc un semn încurajator. Da, este adevărat, din momentul desemnării timpul a fost scurt, dar problema nu ține de numărul de pagini scrise, ci de absența unei viziuni clare, bine conturate, și de absența curajului.
Deși poate fi înțeleasă din punct de vedere politic, încercarea de a mulțumi atât „strada”, cât și forțele politice nu este tocmai atitudinea care să denote intenția de a schimba România. Mai mult decât atât, reprezintă primul pas către a dezamăgi pe toată lumea.
Punând lucrurile cap la cap, un guvern care are o perioadă foarte limitată de existență, cu o susținere cât se poate de fragilă în Parlament, cu un sprijin incert din afară și din partea populației și care își manifestă încă de la început disponibilitatea la compromisuri, arată foarte puțin ca un guvern tehnocratic al marilor reforme și mult mai mult ca un guvern interimar a cărui misiune se va rezuma la a menține actuala stare de fapt până la alegerile parlamentare.
Fapt consimțit și prin majoritatea largă cu care a fost învestit, majoritate care cel mai probabil a perceput noul cabinet ca fiind unul foarte convenabil, lipsit de timp și forță pentru a încurca interesele politicului sau pentru a lupta eficient împotriva balaurului cu șapte capete al corupției.
Contrar a ceea ce anumite voci au afirmat cu ipocrizie ieri în Parlament, desemnarea lui Dacian Cioloș pentru funcția de premier nu reprezintă o abatere severă de la democrație, larga majoritate cu care a guvernul său a fost învestit conferindu-i legitimitatea de care avea nevoie. Însă recurgerea la această formă de guvernare scoate și mai mult în evidență falimentul clasei politice și, implicit, fragilitatea democrației românești.
Dacă soluția guvernului tehnocratic va eșua, credibilitatea președintelui Iohannis, cel care l-a nominalizat pe Cioloș fără ca acesta să fie propus de o majoritate parlamentară, va avea și ea foarte mult de suferit. Pe fundalul a ceea ce se întâmplă astăzi în lume, toate acestea pot crea un culoar larg extremismului, iar acest lucru ar reprezenta într-adevăr o amenințare majoră pentru democrație.
Dacă vor fi doar niște funcționari lipsiți de curaj ce vor servi sistemul corupt sau oameni de stat care să împingă România înainte, viitorul și uriașa responsabilitate se află în mâinile lor
Pentru marile reforme de care România are nevoie nu este obligatoriu un guvern de tehnocrați, este obligatoriu un guvern de oameni de calitate, care să știe, să dorească și să poată transforma această țară într-una modernă și prosperă. Un astfel de guvern are însă șanse foarte mici să apară la orizont fără o schimbare dramatică în rândul clasei politice.
Situația nu este deloc încurajatoare. Niciunul dintre partidele care au în acest moment reprezentanți în Parlament nu dau semne reale că ar intenționa să se reformeze, iar alternativele curate și normale la cap lipsesc sau sunt foarte firave. Nu în ultimul rând, trebuie spus adevărul și despre cetățeni: foarte mulți dintre români se simt bine în România de astăzi și nu sunt dispuși la a depune niciun efort, ba unii chiar resping ideea de a trăi într-o țară mai bună.
Îi înțeleg pe cei care își pun speranțe în Dacian Cioloș și miniștrii săi. Scurta mea analiză nu a avut nici pe departe ca scop să terfelească proaspăt învestitul guvern, de acest lucru se ocupă și se vor ocupa cu siguranță alții, cu bune sau rele intenții. Nu sunt ghicitoare în stele ca să știu ce vor face și ce nu vor face acești oameni în următorul an de zile. Dacă vor fi doar niște funcționari lipsiți de curaj ce vor servi sistemul corupt sau oameni de stat care să împingă România înainte, viitorul și uriașa responsabilitate se află în mâinile lor.
(*) Prin „nepartizan” a nu se înțelege că acest guvern nu este apropiat de PNL. Termenul se referă strict la faptul că în componența sa nu sunt membri de partid
(**) Varianta inițială a programului de guvernare: http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2015-11-16-20595735-0-programul-guvernare-guvernului-ciolos.pdf. Varianta nouă a programului de guvernare: http://www.scribd.com/doc/290028447/Program-de-guvernare-dacian-Ciolo%C5%9F
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta daca nu cumva poporul acesta bland care are memoria cam scurta cand vine vorba de promisiuni uitate si caruia ii place sa fie pacalit odata la patru ani nu va fi ramas treaz de la ultimele iesiri in strada. Poate ca de data aceasta a realizat ca poate sa isi impuna vrerea si nu va mai rata momentul de a apasa butonul de reset ori de cate ori este nevoie.
Un guvern de criza, "criza de încredere a Președintelui Johannis, fata de Guvernul PSD", trebuie sa gestioneze problemele, pana la...alegeri adica pana in noiembrie 2016.
In aceasta situatie guvernul tehnocrat, adica "experti în domeniile pe care urmează să le coordoneze", trebuie sa se ghideze dupa un program punctual cu termene si rezultate imediate. Asa ca, acest program de tip mediu si lung este...un ghiveci care are la origine programul Predoiu si ideile neconstituționale ale Presedintelui.
Unde mai pui agitația iscata de Alina si Vasile care doresc depesederizarea guvernului (schimbarea titularilor din eșalonul doi si trei), cei care considera ca este...guvernul lor al PNL-ulu,i nu al Presedintelui.
Oricum, dacă nu intervine Președintele prin SMS sau Facebook...o sa avem instabilitate cat cuprinde, inclusiv mișcări de stradă!