Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…”

Google Earth

Ieri, București, orele amiezii. E cald, nefiresc de cald pentru luna aprilie. În coloana ca o râmă torturată de soare, în care vin dinspre Universitate, mulți oameni coboară geamurile. Se revarsă decibelii, diverși cantautori își spun cu of și mult volum păsurile. Vin de la o conferință de presă, la Teatrul Național s-a dat startul campaniei revistei Timpul, Oamenii Timpului la nivel național. S-a vorbit despre excelență. Despre idealuri, despre formatori de opinie. Și despre oamenii timpului nostru. Foarte puțină presă, mi s-a strîns inima puțin la intrarea în sala media, fumoasă și nouă, dar foarte goală. Campania asta a crescut frumos și repede, e păcat pentru oamenii ăștia veniți tocmai de la Iași să vorbească în fața unor scaune goale. Mai ales că nu va fi deloc ușor să se bată cu proiectul ăsta în faza pe țară. A fost ok pînă la urmă.

Mi s-a strîns inima și cu locul de parcare, așa e tot timpul când plec cu mașina. În București trebuie să pleci tot timpul cu o oră înainte dacă ai întâlnire. A fost ok și cu asta, parcarea subterană de la Universitate era incredibil de goală. Goală, curată și civilizată, are chiar și muzică în surdină în incintele discret ascunse sub stâlpii de susținere. Cred că rezistă la cutremur. Sper. E trei lei pe oră. Aș da și mai mult, sincer, e un calvar să cauți parcare în București. Calvar e și traficul, coloana se târâie lent, semafoarele durează parcă și mai mult atunci cînd e atât de cald. Ridic geamul, deschid clima. Renunț aproape imediat, aerul vine foarte cald, e setat din iarnă pe 22 de grade, n-o să se răcească pînă ajung.

Deschid din nou geamul. Am ajuns la intersecția de la Romană, colț cu George Enescu. Semaforul e din nou roșu. Mulți pietoni, foarte mulți, traversează grăbit. Tot timpul e multă lume aici la Romană. Oamenii sunt la mânecă scurtă, copacii au înverzit, parcă a venit vara, e din nou grăbită încălzirea globală. Se face galben. Verde.

Un bătrân înalt traversează foarte greu, de-abia merge. A rămas ultimul pe trecere. Instantaneu, claxoane. Multe, un cor cacofonic. Un tânăr din dreptul meu, mai tânăr ca mine, pe banda 1, înjură lung și apăsă claxonul cu fața tumefiată. Se aud și alte sudălmi. Bătrânul se întoarce, nedumerit, cu o expresie deznădăjduită pe chip. E Mircea Albulescu. De-abia merge. Mașina din fața mea demarează în trombă, foarte aproape de el, șoferul țipă ceva neinteligibil, coloana se pune în mișcare, actorul e pe trotuar, dar încă se mai aud claxoane, cei din spate se grăbesc. Mi se face rușine. Și eu claxonez uneori mașina din față la semafor. Șofer de București. Mitică.

Azi dimineața primul lucru care îmi apare în feed e videoclipul cu smerenia, al lui Dan Teodorescu. Foarte șeruit și comentat. Mă gîndesc la formatorii de opinie care apar în el. Imediat, cineva de la TVR postează că a murit Mircea Albulescu. Mă gîndesc la întîmplarea de ieri, de pe trecerea de pietoni de la Romană. Oare și creștinii ăia au aflat smerenia în spații mici, de lemn ?   

Bătrânul din povestea de mai sus, care trecea cu greu strada la ora 14.00, la intersecția dintre strada Enescu și bulevardul Magheru, se numește Mircea Albulescu. Actorul a ajuns ieri, după ora 16.00, la Spitalul Floreasca. Acuza probleme cardiace. Azi noapte, la ora 1, a fost constatat decesul. În urmă cu doi ani, Mircea Albulescu a fost supus unei triple operaţii de bypass la inimă. Avea 81 de ani. (n. red.)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    E interesant că vehiculatorii de înalte ștachete morale laudă, cu osîrdie, cîte-un Albulescu.
    Care n-a excelat deloc, după cîte știu eu, în așa ceva (chestie valabilă la mai toți actorii)
    • Like 0
    • @
      Pentru marea majoritate, cei cu ștachete morale lipsă, moartea unui actor valoros este absolut normală... A fost un actor mare, chiar dacă unora le place sau nu! Evident, n-a avut roluri de Făt-Frumos sau Hamlet, dar a fost acolo, în peisajul marilor actori care au plecat, unul câte unul, fără gălăgie, simplu, în tăcere!
      • Like 0
  • ca si acum un an, este exceptionala insistenta acestei platforme de a trimite un om in eternitate cu un sut in dos ... pentru ca realitatea este cea care este - adica inclusiv abuziva, tembela, autista, criminala uneori ... dar un ziarist alege intotdeauna ce anume prezinta publicului ... altfel spus: dvs ati ales acum un an si reveniti la un an distanta, sa il mai tarnuiti un pic pe Albulescu care, oricate bube personale ar fi avut ca persoana privata, a fost, totusi, un mare actor ...
    • Like 0
  • Parerea mea vizavi de ce se intampla la noi cu educatia si cu bunul simt si bune maniere,acuma sunt de domeniul trecutului. Acuma sa instalat foarte bine tupeul nesimtirea si indiferenta. De acolo am plecat si eu de mai bine de zece ani si vreau sa spun cu parere de rau ca nu m-as mai intoarce nici-odata doar pentru faptul ca m-am dezobisnuit de asa ceva. Aici nu ma clacsoneaza nimeni niciodata nici pe trecere,nici cand ies din parcare nici cand parchez nu ma injura nimeni si nu aud pe nimeni ca se enerveaza. Traesc si muncesc intr-un orasel la 100 km. de Barcelona si se vede de la distanta nivelul de educatie primit in scoala si in familie. Parerea mea e ca trebuie sa se introduca din nou in scoli codul bunelor maniere si cu cateva legi in constitutie ca orice fapta savarsita sa fie amendata si sa vedeti cum se cumintesc oamenii. Va multumesc.
    • Like 2
  • A mai plecat un om bun la Dumnezeu ! Si tare i-mi e frica ca la un moment dat o sa ramanem singuri . Dar se pare ca si titanii obosesc si merg sa odihneasca.
    • Like 0
  • Suferinta marilor actori singuratatea salile de teatru goale romani din ce in ce mai saraci nu se intereseaza nimeni de valorile care pier sub ochii nostri pacat .
    • Like 1
  • Frumos. Tot ce am citit mi s-a parut frumos. Dar,si dureros. Eu am urat intotdeauna omul de la volan ,care claxoneaza ,in asa fel,incat parca ies toti dracii din el. De ce nu a coborat nimeni din masina,sa il ajute sa traverseze strada , mai repede ?? Asta strica de fapt totul. Lipsa de omenie , alegerea unei cai usoare de rezolvare , prostimea si nu in ultimul rand , ura din suflet. Pacat ,pentru ca multi actori nu sunt cunoscuti decat de cei ai timpului. '80-'90 .. Pacat ,caci ura asta strica de fapt frumoasa noastra tara . Il uram pe vecinul nostru ,ca are mai multe gaini ,sau ca si-a renovat apartamentul , uram pentru ca asa ne-a fost dat ,dar nu de sus ,din nefericire. Urat e sa urasti ,dar frumos e sa iubesti ! Pacat ! Pacat de acest actor minunat ,pacat si de altii ,dar mai ales pacat ca la tv ,vedem doar filme straine , n loc sa ne sustinem filmele romanesti .
    • Like 3
  • Foarte trist si atat de eroic,totusi.Imi imaginez acest ultim drum ca un "ramas bun" catre atat de hulitii Bucuresti si cu atatea comori de viata,a sa,a altora. De ce ne ia moartea pe neasteptate mai mereu?A plecat frumos si fara suferinta,asa cum merita un Om .Ramas bun ...
    • Like 2
  • Mai nimic de comentat...De fapt toți comentează și fiecare crede că el are dreptate. La cea mai măruntă stare de disconfort, pozează în victimă...și nu orice victimă, cazul său e cel mai teribil și ar trebui considerat ca atare...
    Cât despre starea celorlalți, murmurăm grăbiți și forțat câte ceva, asta în cel mai bun caz.
    Ca să mă opresc aici cu vorbele, cred că dacă am putea renunța la egoism cu toții, în favoarea celorlalți, lumea ar avea cu totul o altă față. Și ne-ar îndrăgii mult mai mult...
    • Like 3
  • Un batran traversa strada,o intersectie,iar cum la noi soferii nu au rabdare in trafic,au reactionat cum reactioneaza aproape toti...claxon. Intamplarea face ca acel batran sa fie Mirce
    a Albulescu..Ghinion ar zice cineva!
    • Like 1
    • @ Tinca Manciu
      Poate ca "intamplarea" era de fapt un Semnal de alarma...sau poate un semn de intrebare pe care se oferea fiecaruia dintre cei aflati in trafic, pentru ca FIECARE SA SE INTREBE: CINE SUNT EU?CINE AM DEVENIT?
      • Like 2
    • @ Tinca Manciu
      dalex check icon
      Cred ca in Bucuresti claxonatul este interzis, sau ar trebui sa fie, prin lege.
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult