Misterul buzelor roşii

Foto: Leung Cho Pan / Panthermedia / Profimedia

Recunosc că am momente când le port mai peste tot și în orice situaţie: fie dimineaţa, fie seara, pe stradă, la plajă, la birou sau la petreceri şi evenimente. Mda, o mare parte dintre specialiştii în domeniu m-ar critica aspru, cu priviri dezaprobatoare, pentru nealegerea momentului potrivit sau a situaţiei adecvate. Cu toţi specialiştii pe cap şi toate criticile aprige din lume, mie tot îmi plac şi nu mă poate convinge nimeni de incompatibilitatea lor cu locul sau momentul potrivit. Uneori am nevoie de ele ca de haine, iar fãrã ele mă simt aproape dezbrăcată…

Îmi plac femeile care le preferã, asemenea mie. Mai ales când sunt purtate pe un chip lipsit de alte culori sau când culoarea este aşezatã perfect pe nişte buze sfioase! Când le intâlnesc întâmplãtor, ne uitãm unele la altele şi zâmbim complice. E secretul nostru. Secretul buzelor roşii.

Şi-au câştigat popularitatea mai ales în anii ’20, iar apoi dupã o cãdere în dizgraţie datoritã aşa-zisului “puritanism” şi a prejudecãţilor vremurilor respective, a urmat o nouã victorie obţinutã cu ajutorul starletelor care le purtau cu dezinvolturã. Mai mult, în timpul celui de al 2-lea rãzboi mondial, advertiserii au introdus adevãrate campanii (“Victory Red”) cu conotaţii politice prin care încurajau femeile sã îşi menţinã frumuseţea aproape ca o datorie civicã. Da, pânã la urmã victoria era râvnitã şi pentru buzele roşii, care aşteptau acasã: ”Vom câştiga rãzboiul fãrã ruj pe buze. Dar totuşi acesta este unul dintre motivele pentru care luptãm – dreptul preţios al femeilor de a fi feminine şi minunate în orice împrejurare”.

Lâsãnd la o parte cã deveniserã un raţionament frivol al rãzboiului, buzele roşii au fost şi vor rãmâne pentru totdeauna un simbol al puterii şi al independenţei.

Sã nu mai spunem cã Marlyin Monroe şi Elizabeth Taylor le-au adus atât de frumos în scenã încât deveniserã imagini ideatice pentru toate femeile… şi chiar toţi bãrbaţii.

Chiar şi aşa… orice urcare are şi o coborâre, iar în anii ’60-’70, istoria se repetã odatã cu valul “hippie” şi spiritul “flower power” care promova neutrul, naturalul, întoarcerea la origini…susţinut şi de câteva grupuri extreme de doamne “preacucernice” care incriminau rujul ca fiind un un “obiect” doar pentru plãcerea sexului masculin. Totul pentru scurt timp, deoarece a fost readus rapid în scenã în ’80, imaginea Madonnei rãmânând iconicã în “Like a Virgin”.

Aşadar dupã suişuri şi coborâşuri, decãderi şi reveniri, buzele roşii fie sângerii, fie aprinse ca focul, apetisante ca piersica, moi şi suave ca şi cireşele sau pur şi simplu misterioase ca o catifea închisã ce ascunde dupã ea un trup gol, se menţin şi astãzi, rãmãnând la fel de elegante şi clasice ca şi acum 100 de ani. Singura diferenţã este cã astãzi avem mai toate libertatea sã le purtãm când vrem şi cum vrem, fãrã prea multã teamã de judecatã asprã, limbã ascuţitã şi oprobriu public.

Aproape cã nici nu am fost surprinsã când fetiţa mea m-a portretizat într-unul din desenele ei de la grãdiniţã cu un chip rotund pe care a aşternut solemen o pereche de buze roşii, roşii… “Uite, mami, eşti tu! Cu buze roşii!

Când sunt tristã, îmi aduc luminã pe chip şi totul nu devine neapãrat roz, însã pare mai simplu şi trecãtor. Aproape toate problemele pot fi depãşite mai uşor cu buzele roşii.

Îmi plac sã le vãd mai închise pe brunetele cu ten mãsliniu şi ochi negrii, pe roşcatele cu ten alb, pe blonde cu ochi cuminţi şi naturali. Dau orice minune de make-up pe un ruj roşu perfect: aprins, clasic, coral, de catifea sau creat din pasiune cu sãruturi şi vin…

Unele prietene îmi spun: “mi-ai deschis apetitul pentru aceastã culoare, o vreau şi eu…”. Nu pot decât sã mã bucur. Suntem mai multe, complice, cu mii de nuanţe şi mistere.

Şi dacã în trecut deveniserã o ambiţie de victorie în rãzboi, chemându-şi bãrbaţii acasã, astãzi te pot salva şi scoate de la ananghie. Închipuiţi-vã urmãtoarea poveste:

O zi însoritã, cãlduroasã, cu miros de iarbã proaspãt cositã şi cu puţinã imaginaţie, de mare. O femeie grãbitã conduce spre locul ei de muncã, fãrã prea multã grijã faţã de limita de vitezã. Totul se întâmplã repede, iar în urmãtoarea secundã, iat-o dând explicaţii unui poliţist vigilent, care nu îşi fãcea decât datoria: “dacã am depãşit viteza…” spuneau buzele roşii, fãrã prea multã rãbdare, “amendaţi-mã… nu e nicio problemã”. “Mã grãbeam, din pãcate” continuarã buzele roşii pe un ton mai aprins”. “Astãzi este ziua Dvs. norocoasã” li se rãspunde buzelor roşii, cu un zâmbet larg şi binevoitor. “Circulaţi mai atentã! O zi frumoasã!” li s-a urat buzelor roşii, care au şi plecat în vitezã mai departe, pe ritmurile unei melodii animate de la radio. Pânã la urmã, buzele roşii aduc în viaţã culoare, muzicã şi… uneori puţin noroc”.

Nu ştiu cum vãd bãrbaţii aceastã imagine, încerc sã mã transpun în pielea lor, însã pentru mine, pe lângã voluptate şi pasiune, vãd şi tãrie şi putere. Roşu este însãşi o culoare puternicã, îndrãzneaţã, pasionalã, aventuroasã şi chiar agresivã uneori.

Îmi place roşu spre portocaliu pe un bronz auriu, însã detest un roşu cu un contur de o altã culoare, supradimensionat sau întins spre alte elemente ale feţei. Buzele roşii întradevãr vor rãmâne mereu elegante şi misterioase, însã condiţia primordialã este ca rujul sã fie extraordinar de bine aplicat şi întins, iar restul machiajului, dacã nu este absent, sã fie nespus de lejer. Orice am spune existã din pãcate o linie foarte finã între bun gust şi vulgaritate, capcanã în care putem aluneca uşor în absenţa discernãmântului estetic. Îmi plac buzele roşii la fel de mult cum îmi place conceptul “less is more” care poate face casã bunã chiar şi cu roşu.

Aşadar o condiţie esenţialã rãmâne simţul estetic pentru a pãstra eleganţa şi misterul buzelor roşii. De fiecare datã când am aplicat un ruj, dacã îmi simţeam buzele ca şi cum le-aş fi îmbrãcat cu un văl foarte fin prin care se văd totuşi formele trupului dulce, aveam certitudinea cã misterul a rãmas nedesluşit…

Cert este că buzele roşii nu se vor demoda niciodatã şi mereu se vor reinventa pentru a exprima noi şi noi trăiri şi sentimente, pentru a scrie si rescrie istoria, pentru a pãstra vii declaraţii de dragoste, pasiune, putere, luptã, senzualitate, dar şi…

…dragoste pãtimaşã şi ambiţioasã precum cea a preferatei mele, Scarlet din “Pe aripile vântului”.

…dragoste formidabiã precum este Catwoman, în “Batman returns”.

…dragoste puternicã precum este Uma Thurman în “Pulp Fiction”.

…dragoste romanticã precum cea a lui Allie din “The Notebook”.

multe, multe alte mistere…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp