(Foto Inquam Photos)
Primul atac la care am luat personal parte a fost, în aprilie 2017, la conferința organizată de către Consiliul Concurenței la Palatul Parlamentului destinată a marca împlinirea a douăzeci de ani de la adoptarea Legii Concurenței în România. Invitat în panelul din care a făcut parte și subsemnatul a fost actualul ministru de finanțe, dl. Eugen Teodorovici. Adoptând un ton care l-ar face invidios cred până și pe Corneliu Vadim Tudor, acesta a acuzat direct Uniunea Europeană și Banca Mondială de comportamentul avut față de România. Sunt convins că înregistrarea există pe undeva la o adică. Mărturisesc că, pe moment, am fost de-a dreptul consternat.
Timpul a trecut și rolurile se pare că s-au schimbat. Propriul Guvern atacă de ceva vreme mediul de afaceri. Ținta predilectă: multinaționalele. Dar nu numai. Cad rând pe rând: bănci, firme de telecomunicații, din sectorul de energie, din comerț. Brațul armat al statului fie că se numește Ministerul de Finanțe, ANAF, Consiliul Concurenței sau Comisia de Prognoză scoate din sertare schelete puse din timp la păstrare. Scopul este unul singur: bani la buget. Cât mai mulți bani la buget pentru a acoperi Caritasul național propus de un model economic fantezist, ca să utilizez cel mai soft termen. Salarii mărite substanțial pentru mai tot sectorul bugetar, fără nicio legătură cu performanța, punct de pensie majorat și el semnificativ, toate pentru că „la asta ne-am angajat prin programul de guvernare: să reducem decalajul României față de media europeană”. E de prisos să spun că același program de guvernare prevede, pe un anumit slide frumos colorat, un deficit bugetar mult mai mic decât cel înregistrat. Pe alt slide e desenat Fondul Suveran de Investiții. De ce afirm că de fapt e vorba de un Caritas propus ca model de dezvoltare? Simplu, pentru că efectele economice cuantificate la nivelul bugetului se bazează chipurile pe factori de multiplicare. Niciunde argumentați științific. La Caritasul domnului Stoica factorul de multiplicare era 8, dacă memoria nu mă înșală…
Și ca lucrurile să semene cu acuratețe maximă, unul din părinții modelului economic actual afirmă că preferă cash-ul, banul în plic. Exact cum se duceau și se luau banii de la Caritas, Gerald și alte escrocherii în spatele cărora se aflau alte persoane. Iar omul care preferă banul în plic citesc că adulmecă postul de Guvernator al Băncii Naționale. Campioni mondiali la umor negru, nu credeți?
Siluirea mediului privat de afaceri în detrimentul bugetului, sectorului bugetar și cetățeanului nu va aduce nimic bun. Investitori privați se gândesc din ce în ce mai serios să șteargă România de pe radarul lor. Iar principiul vaselor comunicante la scară macroeconomică face ca acumularea deficitelor din ce în ce mai mari să se reflecte în alte zone: curs valutar, inflație etc. Astfel că toate creșterile salariale nesustenabile în fapt economic vor fi mai devreme sau mai târziu anulate. Și va veni o vreme când nici banii pentru cumpărarea plicului s-ar putea să nu mai ajungă…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Culmea, Fondul Suveran de Investitii. Sună că FNI. Dormi în pace în timp ce te furăm.