Am scris într-un articol precedent despre efectele nocive ale apăsării exclusive a pedalei consumului concretizate în amplificarea excesivă a unor deficite. Voi relua aceeaşi temă subliniind alte câteva aspecte, cred eu, importante.
Creşterea nivelului de trai constituie, în mod evident aş spune, obiectivul oricărui model economic propus unei ţări. Din această perspectivă apare ca şi consecinţă logică că majorarea veniturilor cetăţenilor, fie ei în postura de salariaţi bugetari sau de pensionari reprezintă în sine o acţiune justificată. Numai că ceea ce experimentează de ceva vreme România nu este altceva decât un mecanism anormal economic de atingere a scopului evocat anterior.
Stimularea exagerată a consumului atinsă atât pe cale fiscală, prin reducerea de taxe şi impozite, cât şi prin măsuri de natură socială, cum ar fi majorarea punctului de pensie şi a salariului minim creează o presiune bugetară imensă.
În condiţiile actuale finanţarea deficitelor în creştere pare necostisitoare câtă vreme ratele dobânzilor sunt încă, subliniez încă, la niveluri foarte reduse. Ce se va întâmpla însă în momentul în care costul finanţării va creşte? Evident, deficitele se vor amplifica. În ultima şedinţă a anului 2015 FED-ul a procedat la majorarea dobânzii de referinţă, prima mişcare de creştere după anul 2008.
Sunt în egală măsură surprins de miopia evidentă a tuturor specialiştilor, fie ei din Guvern, Bancă Naţională, etc. care uită că România se confruntă de ceva vreme, adică de mai bine de jumătate de an, cu fenomenul deflaţiei. Asta înseamnă că o creştere nominală de 5% să spunem a salariului minim sau a punctului de pensie reprezintă în realitate o creştere reală ceva mai mare, de circa 6,14% (cu 20% mai mare, nota bene!), dacă luăm în considerare rata anuală a deflaţiei din noiembrie 2015 publicată pe www.bnr.ro. În sinteză toate majorările nominale sunt în realitate mai mari în condiţii de deflaţie.
Din păcate însă majorarea salariilor în sectorul bugetar nu este fundamentată pe creşterea corespunzătoare a productivităţii muncii, corelaţie pe care orice student la ştiinţe economice o învaţă în primul an de facultate.
Ceea ce nu pot înţelege este politica Băncii centrale care, aşa după cum menţiona însuşi Guvernatorul său la un discurs susţinut în Aula Academiei de Studii Economice acum câtva timp, ar trebui să fie anticiclică. Ei bine, nu este. Ba, dimpotrivă. Rata dobânzii de politică monetară a rămas nemodificată, în timp ce rezervele minime obligatorii s-au redus în prima şedinţă de politică monetară din noul an.
Mecanismul sănătos economic, care nu generează şi amplifică dezechilibre, este cel bazat pe investiţii. Acestea trebuie să permită dezvoltarea competitivităţii economiei şi a produselor atât pe piaţa internă cât şi la export, creşterea gradului de automatizare, scurtarea ciclului de producţie precum şi optimizarea transportului (pe o reţea naţională actualmente dezastruoasă, atât rutieră cât şi feroviară). Pe această bază, se creează premisele majorărilor salariale fără afectarea echilibrelor macroeconomice după cum spuneam.
Că toată clasa politică a subscris modelului original de dezvoltare a României nu mă miră. Ceea ce nu pot înţelege este politica Băncii centrale care, aşa după cum menţiona însuşi Guvernatorul său la un discurs susţinut în Aula Academiei de Studii Economice acum câtva timp, ar trebui să fie anticiclică. Ei bine, nu este. Ba, dimpotrivă. Rata dobânzii de politică monetară a rămas nemodificată, în timp ce rezervele minime obligatorii s-au redus în prima şedinţă de politică monetară din noul an. Un alt impuls, dacă mai era nevoie pentru consum, via credite de această dată...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sunt de acord cu dumneavoastra ca masuri precum reducerea taxelor si impozitelor si majorarea punctului de pensie pun o presiune semnificativa asupra deficitului bugetar si datoriei publice. As adauga ca aceste masuri sunt extrem de imprudente mai ales avand in vedere evolutia demografica catastrofala pentru sustentabilitatea finantelor publice in Romania: fertilitatea redusa cuplata cu emigratia va duce la o scadere seminificativa a raportului muncitori-pensionari.
In ceea ce priveste cresterea salariilor in domeniul public, s-ar putea ca lucrurile sa nu fie atat de clare. Ar mai trebui sa ne uitam la niste date sa vedem daca in ultimii 4 ani acestea au fost majorate in ton cu cresterea economica din Romania. In plus, salariile publice au fost reduse cu 25% in 2010 (o cifra exagerata in comparatie cu scaderea economica) si aceste au fost reintregite doar treptat (deci mai ramane si ceva "dobanda" de platit acolo). Repet, trebuie vazute niste cifre.
In fine, in ceea ce priveste masurile de politica monetara, nu sunt de acord cu dumneavoastra. O dobanda scazuta stimuleaza consumul prin creditare, dar ar trebui sa stimuleze si investitiile avand in vedere ca si acestea pot fi realizate pe baza de credite bancare. In plus, asa cum ati observat si dumneavoastra, Romania se confrunta cu o deflatie care urca rata reala a dobanzii undeva la peste 2.75%, mult peste ceea ce se practica in alte economii emergente. Obiectivul de politica monetara al BNR este mentinerea inflatiei in jurul valorii de 2.5%. Ori, practicarea unei dobanzi nominale mai mari ar duce la o inflatie si mai redusa decat este in prezent prin deprimarea cererii. Acest lucru ar fi in contradictie cu obiectivul BNR. In plus, o reducere a dobanzii ar duce la deprecierea monedei nationale in raport cu euro.
O seara buna!
Ma simt dator sa fac minimale precizari, ultimele de altfel pe marginea celor semnalate:
1) e adevarat ca am omis ca suntem tara in care fiecare dintre noi se pricepe la absolut tot. Personal nu imi dau cu parerea decat acolo unde am o minimala expertiza.
2) scoala, mai ales cea superioara nu face rau nimanui, cel putin medical nu exista studii in acest sens. In opinia mea (pe care probabil o voi dezvolta mai tarziu) scoala primara prost conceputa este cea care deformeaza omul, restul e numai propagarea ulterioara a unei "setari" initiale deficitare. Ca argument al celor mentionate va invit sa cititi cum inteleg unii dintre cititori sa se adreseze altora, ignorand minimale reguli de bun simt. Desigur e vina educatiei initiale (si a familiei probabil) si nu a celei ulterioare
3) majorarea veniturilor populatiei nu creeaza/majoreaza deficite NUMAI DACA se recupereaza INTEGRAL din sporul de taxe si impozite generat ca efect direct al masurii in sine (tva, cass, impozit pe profit, etc.) Experienta bugetara a altor tari arata ca acest lucru nu se realizeaza in practica, veniturile bugetare suplimentare fiind inferioare cheltuielilor bugetare majorate. Acest lucru se explica partial prin neplata la timp a obligatiilor bugetare, export de profit al multinationalelor (preturi de transfer), samd.
P.S. Adevarul de ieri titreaza ,, Lista rusinii " clasamentul mondial al universitatilor , ale noastre ca brazii Babes Bolyai locul 621 .............A,S,E, onorant loc 1839 ,asa scoala asa economie .
Va propun însa o simulare babeasca: se maresc salariile unui numar de bugetari. Ca urmare, oamenii din acest grup, care pâna acum se hraneau cu pâine si apa (gen) ;), acum îsi permit sa-si cumpere si o bucata de brânza si o rosie.
În acest fel, sustin afacerea ciobanului si a taranului, acestia având mai multe vânzari si implicit mai multi bani. Ciobanul îsi cumpara o masina de teren iar agricultorul îsi construieste o sera. În acest fel stimuleaza industria producatoare de masini (sau doar vânzarile de masini, dar oricum e bine pentru ca se platesc impozitele aferente), respectiv constructiile. Si asa mai departe. Beneficiaza toata lumea, inclusiv statul, prin impozitele percepute atât de la afacerile nou înfiintate cât si de la cele care se dezvolta. Asa ca da, statul îsi poate plati bugetarii si înca iese în profit. Ba chiar, la urmatoare rotatie a capitalului, poate mari din nou salariile si stimula un alt sector, de ex. turismul.
Antiteza acestui fenomen este politica de austeritate, care nu a dus niciodata la redresarea economiei, ci dimpotriva, dupa cum am putut-o simti pe pielea noastra în ultimii zece ani.
Cat despre raspunsul mai "aplicat" imi pare rau s-o spun dar se vede ca va lipseste baza economica elementara. Profitul este diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale in care intra, EVIDENT, si cheltuielile cu personalul. Asa ca pe cale de consecinta LOGICA salariile mici acordate angajatilor romani determina profiturile mari ale "smenarilor" (alt cuvant pretios...) si nu invers cum inginereste confundati Dvs. (si nu mata)
In plus, nu numai multinationalele platesc angajatilor salariul minim ci si patronii romani, firme de mici sau mari dimensiuni. Deci nu e vorba numai de capitalisti straini hrapareti...
In ceea ce priveste comunismul, acesta s-a autodizolvat si autolichidat pe peste tot din cauza ineficientiei. Va reamintesc ca in Romania a avut loc o revolutie sangeroasa pentru indepartarea acestui regim si ca oamenii nu prea aveau ce sa manance (in afara cazului in care aveau relatii) si indurau privatiuni severe (lipsa caldurii, apei, luminii) inainte de 1990. Adica toti eram egali (in afara de nomenclatura), dar saraci.