În anul 2018, cam în perioada în care guvernul României era preocupat de grațieri și amnistii, inclusiv fiscale, eu și soția mea, ne-am trezit ca din senin cu câte o comunicare de la judecătorie, prin care eram informați despre proaspăt dobândita calitate de pârâți într-un dosar civil. Zic din senin, pentru că nimic nu prevestea o asemenea întâmplare, din moment ce nu am primit în prealabil nici o somație în acest sens, nimic.
Am deschis cu nerăbdare plicul și am început să citesc „acuzațiile”. Din cererea introductivă, patru pagini de articole din numeroase acte normative, ce se întindeau pe zeci de ani, am aflat că suntem chemați în judecată de către Inspectoratul de Stat în Construcții pentru neplata a două taxe.
În mod normal nu aș fi scris despre această experiență, însă o fac pentru că nu este prima dată când iau contact cu această manieră, ce trădează rea credință, în care, funcționari ai statului român, se raportează la contribuabili.
Ca profil personal, sunt un contribuabil de bună credință, sunt un susținător al cooperării loiale, atât între autoritățile statului, cât și între acestea și contribuabili, persoane fizice sau companii. Înțeleg foarte bine raporturile dintre cetățean și stat, mă achit de obligațiile ce-mi revin în acest raport, în măsura în care le cunosc, mă conformez chiar și pretențiilor pe care le găsesc exagerate, evident, nu fără a le contesta. În plus, atunci când greșesc, pentru că uneori este inevitabil acest lucru, dată fiind impredictibilitatea și lipsa de omogenitate a legislației naționale, înțeleg să-mi recunosc greșeala și, la nevoie, să suport consecințele.
Pe scurt, în anul 2013 am construit, împreună cu soția mea o casă în județul Prahova. Am obținut toate avizele și autorizațiile și am plătit toate taxele necesare, avem nu mai puțin de două bibliorafturi cu documentele aferente construcției. În anul 2015 am făcut recepția lucrărilor, după care au urmat trei ani de liniște deplină. În 2018 însă, Inspectoratul Județean în Costrucții Prahova își amintește subit că îi datorăm niște taxe, pentru care dorește să plătim și penalitățile aferente celor trei ani de pretinse întârzieri, astfel că purcede la recuperarea lor.
Pentru început, îi este trimisă soției mele o somație de plată, dar la o adresă ce nu mai era de actualitate de multă vreme. Este interesant faptul că, deși sunt coproprietar în cotă egală cu soția mea, deși toată corespondența cu Inspectoratul de Stat în Construcții am purtat-o eu și nu soția mea, eu nu am fost notificat despre existența acestor obligații neonorate. Cu toate acestea, când a fost vorba despre chemarea în judecată, nu m-au sărit. În mod întâmplător, eu am mai purtat corespondență cu Inspectoratul de Stat în Construcții în tot acest timp, legitimându-mă de fiecare dată cu adresa corectă de domiciliu, acesta ar putea fi un motiv rezonabil pentru care nu m-au notificat și pe mine, eu chiar aș fi primit notificarea.
Două luni mai târziu, pentru că, surpriză, nu ne-am conformat somației trimise în neant, inspectoratul solicită direcției de evidența populației adresele pârâților. Deși cu această ocazie constată că somația a fost trimisă către o adresă ce nu mai era de actualitate, reprezentantul ISC nu a catadicsit să retrimită somația către adresa corectă, ci a dus demersul mai departe, în instanță.
Pentru că dețineam dovada plății uneia dintre taxe, lucru ce a fost posibil doar grație faptului că păstrez evidențe a tuturor plăților făcute către autoritățile statului, altfel nu știu cum aș fi putut proba o plată făcută cu 5 ani în urmă, și pentru că, studiind legile ce erau relevante în speță, am constatat că, prin regimul de înălțime locuința noastră era, la data autorizării, exceptată de la plata celei de-a doua taxe, am încercat să lămuresc telefonic aceste aspecte cu reclamantul, însă inspectorul șef al județului Prahova a refuzat dialogul, recomandându-mi să prezint instanței probele.
Este ceea ce am și făcut, mi-am pregătit apărarea, am trimis instanței documentele doveditoare și am cerut administrarea probelor. Important de precizat este faptul că, deși se aflau în posesia, atât a autorizației de construire, cât și a procesului verbal de recepție a lucrărilor, documente din care reieșea clar regimul de înălțime al imobilului, în somația trimisă soției mele, îi fusese adăugat un etaj construcției, fapt care anula excepția de la plata celei de-a doua taxe. Din acel moment, reclamantul nu doar că nu a solicitat retragerea acțiunii, în semn al unei decente și normale recunoașteri a greșelii, dar nici nu a mai răspuns solicitărilor instanței timp de mai multe luni, determinând-o pe aceasta să suspende judecarea cauzei. Ulterior însă, cu puțin înainte de împlinirea a șase luni de suspendare, moment după care instanța ar fi putut clasa cauza, reclamantul a cerut repunerea pe rol, invocând aceleași argumente ca în cererea introductivă, comportându-se de parcă noi nici nu am fi prezentat probe și contraargumente. Bineînțeles că, în acest context, instanța ne-a dat câștig de cauză, respingând acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată. Totuși, după ce mi-a perturbat activitatea timp de un an, mă aștept ca ISC-ul să nu renunțe și să uzeze și de dreptul apel. Nici nu vreau să mă gândesc că, pentru un motiv sau altul, sunt victima unei hărțuiri din partea autorităților statului, pun această întâmplare pe seama unui modus operandi al funcționarului, atotputernic în exercitarea atribuțiilor și care, în realitate, nu răspunde niciodată personal pentru abuzurile comise.
În altă ordine de idei, autoritățile statului se comportă frecvent într-o manieră neloială față de propriii contribuabili, deseori trădând chiar o rea credință, așa cum este cazul de față. Astfel, se întâmplă frecvent să trimită notificari/somații de plată, la mult timp după nașterea obligației de plată, cumulându-se în acest timp penalități considerabile. În plus, cu trecerea anilor, crește probabilitatea ca dovada plății să nu mai poată fi făcută, din motive lesne de înțeles. În al doilea rând, statul român lasă impresia că urmărește să prejudicieze contribuabililor, acelora pe care îi urmărește, pentru că există și cazuri de contribuabili de rea credință, pe care autoritățile refuză cu obstinație să-i urmărească. Spre exemplu, deseori se achită doar formal de obligația notificării, trecând apoi direct la executarea silită, fără a-i da contribuabilului posibilitatea unei conformări voluntare. Iar când i se arată cu probe și articole de lege că a greșit, acesta își duce totuși cu încăpățânare demersul până la capăt, împotriva bunului simț.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Din 1993 am fost taximetrist, persoană fizică autorizată, cam pînă prin 2015, cînd m-am oprit, prima întîlnire cu un nemernic, de la Primăria Sectorului 3, am pregătit actele, am plătit cît trebuia, merg la ghișeul X, le predau tipul le verifică zice că sunt OK, îmi dă un număr de înregistrare, iar eu l-am întrebat cînd să vin să iau Autorizația Taxi, știam că termenul era maxim 15 zile pentru eliberarea actului, răspunsul lui a fost peste 3-4 luni, îl întreb de ce așa mult și el răspunde ,,Nu avem formulare", eu care încă nu mă prea întîlnisem cu nemernicii de după ghișee, să îi dau un sfat, un ajutor, îl întreb dacă nu e posibil ca după verificarea actelor și se consideră că sunt OK, dacă nu mi-ar putea da o adeverință care să spună că pot să fac taximetrie, în locul autorizației, și tipul zice că nu se poate...
Plec de acolo tare nedumerit, mă duc la servici, lucram la un institut de proiectări știam că directorul general era consilier la Primăria Bucureștiului și îi cer ajutorul și tipul îmi zice că nu poate că el e la București și nu la S3, dar mă trimite la un alt director care era și el consilier dar la S3, și care director îmi era dator un pic...Îi spun durerea mea, el mă ascultă și îmi spune să îl mai caut peste 3-4 zile, după acele zile îl abordez din nou îmi spune că s-a rezolvat, îmi dă un nume, un număr de telefon, imediat am apelat persoana și am primit autorizația...Vă mai spun una? cu ce vreți cu Poliția rutieră din București, sau cu teroriștii de la ANAF S3?
2. Prin 99-2000, nimeresc o cursă bună, un client cunoscut voia să meargă la Rîmnicu Vîlcea să îl aștept acolo vreo oră și să îl aduc acasă, mi-a spus că îmi plătește 100$...Plecăm, pe drum mă oprește un polițist, se uită la acte și vede că ITP-ul era expirat, îmi reține certificatul de înmatriculare, mă amendează, mă lasă în pace, tipul corect...Fac cursa, în ziua următoare pregătesc mașina, o duc la ITP, se rezolvă și asta, următoarea zi hai la poliția rutieră să iau certificatul dar îl pierduseră urmașii lui Pristanda, una peste alta aproape vreo 2 ani am mers cu dovada, cînd mă opreau polițiștii și le arătam Dovada cu zeci de prelungiri, ilegale desigur, mîrîiau dar mă lăsau în pace, că așa e la stat, nu îți bagi colegii în belele. În timpul ăsta nu am stat degeaba, am pus pe hîrtie povestea și am lăsat-o la Poliția rutieră unde atunci era stăpîn unul colonelul Jianu, azi e chestor dacă nu s-o fi pensionat, și Jianu ăsta nu mi-a trimis răspuns 1 an de zile, m-am adresat Corpului de control al MAI, în care am pus 3 întrebări :
A- Cine este responsabil de pierderea Certificatului de înmatriculare?
B-De ce Comandantul Brigăzii de poliție Rutieră nu mi-a răspuns la memoriul cu numărul...
C-Ce măsuri se vor lua împotriva celor responsabili?
În mai puțin de 30 de zile vine răspunsul, de fapt o sumă de flegme, scuzați expresia, în ochii petentului...Nimeni nu era vinovat, nimeni nu era sancționat, iar eu pentru obținerea unui alt certificat de înmatriculare să mă prezint la ghișeul Z cu actele și dovada plății taxelor legale !!!
3. Cu ANAF S3 doriți cîte ceva? Pe foarte scurt :
A- Prin 2007, 2008 primesc somație pentru suma de 1leu, plicul arăta de parcă era o sentință de condamnare la moarte, cam 1/3 din fața plicului era un mare pătrat negru, și eu la acel moment aveam în contul ANAF S3 cîteva sute de lei, cu minus, plătisem mai mult.
B- Prin 2015 discut cu un inspector de ANAF S3, pe care îl cunoșteam din vedere, nu era cel cu care mă întîlneam măcar o dată pe an, mă invită pe un scaun, tastează CNP-ul și zice ,,În timp ați plătit mai mult decît trebuia și s-au cam adunat cam 3000 lei"...Cînd am auzit vestea minunată, de la exoticul ANAF-iot, repede l-am întrebat cum să mă întîlnesc cu ei, cu banii, era complicat, dar mi-a explicat tipul că îmi face o programare la Trezorerie pentru 2000 lei, cu diferența de 1000 urma să mă mai consilieze, și îmi dă un bilețel cu număr de înregistrare. În ziua sorocită merg la Trezoreria S3, cu biletul, și în loc de 2000 lei așteptați primesc 1333 lei că nu aveau, aiurea, asta era procedura se înapoiau doar 66%, urmînd să se facă o altă programare, mama lor de bugetari...
D-Anul trecut aveam la ANAF S3 vreo 1400 lei, primesc un SMS de la BCR că să pus poprire pe cont pentru suma de 800 lei, bani pe care îi și luaseră, nu plătisem CASS. Merg acolo, coadă la ghișeul unic vreo 90 minute, mă trimite la o altă cameră, întîlnesc acolo al doilea exotic, pus pe fapte bune, el îmi spune că eram cu minus la ei cu vreo 1400 de lei,adică bani care trebuiau să îmi fie înapoiați dar îmi mai spune și că ANAF prescrisese cîteva sute de lei din ce trebuia să îmi înapoieze, ba exoticul scoate la imprimantă situația mea, și mă sfătuiește să mă adresez în scris șefului ANAF S3, ceea ce am și făcut...Credeți că am primit răspuns? Din Noiembrie 2018 și pînă azi NU...
Dacă va izbucni vreo mare zaveră prin București, unde credeți că voi merge, în Piața Victoriei sau la sediul ANAF S3 și voi aplica regulile Șaria, hoților le voi...Nu scriu să nu fiu cenzurat.
Tara asta se face bine nu neaparat odata cu plecarea aldepesedeudemerepenele-urilor, ci atunci cand se va reusi curatarea acestei cangrene din sistem. Iar acel partid care va fi determinat sa treaca la fapte va trebui sa fie constient ca este un suicid politic - insa va fi ceva extraordinar pentru tara asta.
Chiar de cand intri pe usa unei administratii publice te loveste in fata GHISEUL ,chestia aia unde trebuie sa stai aplecat in fata functionarului public pentru ca EL functionarul este seful acolo si trebuie sa te simti umil.
De cate ori am avut ceva de a face cu sistemul de stat am observat un anume comportament al functionarilor publici si anume o rautate gratuita ,o sila inexplicabila fata de cetateanul din fata ghiseului ,o lipsa de bun simt incredibila .
Poti sa ii explici cu milioane de argumente ca ai dreptate ,el nu si nu ,ba chiar te trimite cu un sictir maxim la alt ghiseu sau la plimbare.
Un sistem al invartirii hartiilor interminabile ,al tipetelor al tupeului inexplicabil al functionarului la adresa platitorului de taxe,un sistem defect de la varf pana la ultimul lucrator din institutia aia.
Un sistem bazat pe pile si relatii pe smecherie si nesimtire.
Tot acest sistem se multiplica de milioane de ori in toata tara si face ca cel ce se loveste de sistem sa nu mai inteleaga nimic si asta doar pentru ca El functionarul care face parte din acest sistem defect se crede Dumnezeu.
Astea-s intrebarile de baza, ar putea urma si altele, daca are competenta profesionala pentru ce e pus sa faca, daca e evaluat pe bune anual, sau semestrial, daca i s-au aplicat sanctiuni ca urmare a evaluarilor, cine ii sunt sefii, daca chiar lucreaza 8 ore/zi pentru tarisoara, etc.
Acum din două una: ori nu ați uns pe nimeni la vremea respectivă și cineva a decis că lucrurile nu pot fi lăsate așa, ori dimpotrivă ! Fiind un bun plătitor de șpagă, cineva s-a gândit că sunteți victima perfectă.