Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Morala lingurii de lemn: cum am cioplit „ca un român” într-un atelier din Marea Britanie

Lingura de lemn

Foto: Guliver Getty Images

Acum câțiva ani, am avut ocazia să cunosc un grup de meșteșugari ai lemnului din Marea Britanie care, cu mult entuziasm, ne-au invitat să petrecem o zi împreună în atelierul lor, la țară. Ne-au prevenit să venim îmbrăcați „de muncă” și, când am ajuns, am înțeles de ce. Era un hambar, în mijlocul unei păduri, pe o zi ploioasă, cum sunt multe pe aici, undeva prin noiembrie. Ne-au invitat înăuntru, ne-au așezat și ne-au pus în brațe câte o bucată de lemn și un cuțitaș sau daltă, nu cunosc termenul exact. Îmi aduc aminte că m-am uitat lung la aceste lucruri și pe urmă la ei, complet debusolată și am reușit un „bună ziua”.

Râzând cu gură până la urechi, unul dintre ei m-a întrebat: „Ce vrei să fie lemnul asta?”

M-am entuziasmat: „O lingură?”

„OK! Vezi, ai grijă, că e foarte ascuțit. Să nu rămâi fără vreun deget. Lucrează cu lemnul, nu împotrivă lui…”

După vreo oră, timp în care reușisem să evit oarecum să mă tăi, dar nu îmi mai simțeam nici degetele, nici căușul palmei, am început să chiui... țineam în mână ceva care chiar semăna cu o lingură...

S-au repezit toți să examineze și cel care părea mai vechi dintre ei a exclamat cu mândrie: „Știam eu că îți va ieși din prima, toți românii știu să lucreze lemnul."

Am rămas cu gură căscată. Eu nu știam. Și mai ales nu știam că ei, străinii, știu.

Au trecut ani de zile și iată că am ajuns în momentul în care un proiect mai vechi a prins rădăcini și a înmugurit. Pe fondul unor discuții cu o creatoare de accesorii de modă (și având în minte președenția iminentă a României la Uniunea Europeană), am considerat că este oportun și bine să încercam să ne aducem contribuția pe plan local, atrăgând totodată atenția asupra României într-un mod pozitiv, cald, neaoș.

Și astfel s-a născut prima seară sub bannerul Ii4U. Ne-am dorit ca prin muzică, accesorii de modă și gastronomie să le deschidem porțile străinilor asupra României noastre. În același timp, prin colaborarea pe care am inițiat-o la nivel local, ne-am propus să contribuim la susținerea unor antreprenori din Birmingham, încurajând astfel economia locală și aducându-ne contribuția ca migranți în această societate pre-Brexit.

M-am însoțit, în acest scop, cu oameni minunați: Andra Craig, un pui de argint viu, bine organizată și cu inimă mare; Adrian Rațiu, brutar improvizat (și de succes!) și gata oricând să se implice în acțiunile civice pe care i le-am propus; Irina Dulgheru, creatoarea Minunat by Irina, atentă la detalii și inventivă; Miriam n.j. Tohatan, flautistă în anul 4 la conservatorul din Birmingham și, nu în ultimul rând, soțul meu, singurul britanic din echipă.

A fost un eveniment simplu, comfortabil. Clienții, printre care un nepalez, un indian și trei britanici, au încercat tot, au ascultat tot, s-au mirat și au admirat și au deschis drumul unor evenimente prin care, sperăm, să ne facem cunoscuți și altfel. Mai așezat, mai ca la vatră. În cadrul acestor întâlniri, Ii4U, își propune să împartă cu cei care ne vizitează un strop din cultură, artă, meșteșugurile și... minunățiile pe care noi, cei din diaspora, le numim cu dor România.

Revin la povestea inițială: se spune că ochiul este oglinda sufletului. Felul în care m-am văzut, oglindită în ochii acelui britanic, mândru de faptul că reușisem să fac, „ca un român”, o lingură din prima, m-a determinat să încerc să oglindesc, la rândul meu obiceiurile, tradițiile, educația și spiritul alor mei. Am înțeles că fiecare dintre noi, oriunde s-ar afla și oricât de mult s-ar dizolva în societatea țării adoptive, poartă în traistă „o lingură de lemn” - bagajul cultural al patriei-mamă și contribuția cea mai simplă și cea mai elegantă la masa europeană.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce frumos, felicitari pentru articol!
    • Like 2
    • @ Anda Banita
      Multumesc frumos.
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult