Foto: Guliver Getty Images
Acum câțiva ani, am avut ocazia să cunosc un grup de meșteșugari ai lemnului din Marea Britanie care, cu mult entuziasm, ne-au invitat să petrecem o zi împreună în atelierul lor, la țară. Ne-au prevenit să venim îmbrăcați „de muncă” și, când am ajuns, am înțeles de ce. Era un hambar, în mijlocul unei păduri, pe o zi ploioasă, cum sunt multe pe aici, undeva prin noiembrie. Ne-au invitat înăuntru, ne-au așezat și ne-au pus în brațe câte o bucată de lemn și un cuțitaș sau daltă, nu cunosc termenul exact. Îmi aduc aminte că m-am uitat lung la aceste lucruri și pe urmă la ei, complet debusolată și am reușit un „bună ziua”.
Râzând cu gură până la urechi, unul dintre ei m-a întrebat: „Ce vrei să fie lemnul asta?”
M-am entuziasmat: „O lingură?”
„OK! Vezi, ai grijă, că e foarte ascuțit. Să nu rămâi fără vreun deget. Lucrează cu lemnul, nu împotrivă lui…”
După vreo oră, timp în care reușisem să evit oarecum să mă tăi, dar nu îmi mai simțeam nici degetele, nici căușul palmei, am început să chiui... țineam în mână ceva care chiar semăna cu o lingură...
S-au repezit toți să examineze și cel care părea mai vechi dintre ei a exclamat cu mândrie: „Știam eu că îți va ieși din prima, toți românii știu să lucreze lemnul."
Am rămas cu gură căscată. Eu nu știam. Și mai ales nu știam că ei, străinii, știu.
Au trecut ani de zile și iată că am ajuns în momentul în care un proiect mai vechi a prins rădăcini și a înmugurit. Pe fondul unor discuții cu o creatoare de accesorii de modă (și având în minte președenția iminentă a României la Uniunea Europeană), am considerat că este oportun și bine să încercam să ne aducem contribuția pe plan local, atrăgând totodată atenția asupra României într-un mod pozitiv, cald, neaoș.
Și astfel s-a născut prima seară sub bannerul Ii4U. Ne-am dorit ca prin muzică, accesorii de modă și gastronomie să le deschidem porțile străinilor asupra României noastre. În același timp, prin colaborarea pe care am inițiat-o la nivel local, ne-am propus să contribuim la susținerea unor antreprenori din Birmingham, încurajând astfel economia locală și aducându-ne contribuția ca migranți în această societate pre-Brexit.
M-am însoțit, în acest scop, cu oameni minunați: Andra Craig, un pui de argint viu, bine organizată și cu inimă mare; Adrian Rațiu, brutar improvizat (și de succes!) și gata oricând să se implice în acțiunile civice pe care i le-am propus; Irina Dulgheru, creatoarea Minunat by Irina, atentă la detalii și inventivă; Miriam n.j. Tohatan, flautistă în anul 4 la conservatorul din Birmingham și, nu în ultimul rând, soțul meu, singurul britanic din echipă.
A fost un eveniment simplu, comfortabil. Clienții, printre care un nepalez, un indian și trei britanici, au încercat tot, au ascultat tot, s-au mirat și au admirat și au deschis drumul unor evenimente prin care, sperăm, să ne facem cunoscuți și altfel. Mai așezat, mai ca la vatră. În cadrul acestor întâlniri, Ii4U, își propune să împartă cu cei care ne vizitează un strop din cultură, artă, meșteșugurile și... minunățiile pe care noi, cei din diaspora, le numim cu dor România.
Revin la povestea inițială: se spune că ochiul este oglinda sufletului. Felul în care m-am văzut, oglindită în ochii acelui britanic, mândru de faptul că reușisem să fac, „ca un român”, o lingură din prima, m-a determinat să încerc să oglindesc, la rândul meu obiceiurile, tradițiile, educația și spiritul alor mei. Am înțeles că fiecare dintre noi, oriunde s-ar afla și oricât de mult s-ar dizolva în societatea țării adoptive, poartă în traistă „o lingură de lemn” - bagajul cultural al patriei-mamă și contribuția cea mai simplă și cea mai elegantă la masa europeană.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.