Foto Inquam Photos / George Călin
În cele trei decenii de la Revoluție, România nu a avut un guvern mai hotărât să îndrepte lucrurile (instituțiile) decât guvernul Orban. Guverne hotărâte a mai avut, guvernele lui Dragnea, de exemplu, dar ele erau hotărâte să strâmbe lucrurile. În opinia mea, Ludovic Orban lasă două moșteniri:
În primul rând, un blitzkrieg purtat timp de 3 luni prin care, deși lipsit de suport parlamentar, a forțat câteva reforme și măsuri economice de bun simț (bunul simț e ceva extraordinar în România). A tras de coardă până când a fost demis de parlament, un parlament aflat azi în contradicție cu preferințele politice ale românilor.
Acest blitzkrieg a constat în numeroase schimbări, unele dintre ele fiind vizibile, altele mai puțin. De pildă, anularea taxei pe bănci stabilită prin infama Ordonanță 114 nu are efecte foarte vizibile, cu atât mai puțin apreciate de publicul larg. Este precum analgezicul pe care l-am luat eu o bună perioadă ca să îmi treacă durerea cervicală, care tot nu trecea. Dar asta nu înseamnă că medicamentul nu e bun, că nu e necesar. În spatele lui este o știință. Fără el aș fi fost complet anchilozat, știu precis asta fiindcă la un moment dat am făcut o pauză, enervat de persistența durerilor. Așa și cu anularea taxei pe bănci, lumea nu prea știe cu ce a ajutat-o. Însă, să ne amintim, efectul instituirii acestei taxe a fost aruncarea României în anticamera crizei, bursa s-a prăbușit și investitorii străini și-au înghețat toate planurile. Anularea taxei a calmat situația. E riscant pentru un guvern, care oricum duce lipsă de bani, să ia o măsură ale cărei efecte publicul votant nu le percepe imediat, asumându-și criticile ideologice ale intervenționiștilor. E riscant să guvernezi așa. Dar e un lucru de bun simț.
Guvernul a luat multe alte măsuri mai vizibile și mai puțin vizibile, pentru a pune ordine în administrația publică și pentru a duce economia pe un făgaș normal, nu le mai repet aici. Aceste măsuri i-au scandalizat pe unii. Nu știu dacă și cum vor trece toate aceste măsuri de sistemul democratic de „checks and balances” al separației puterilor, însă guvernul a fost perseverent și intențiile de viitor (vizavi de pensiile speciale, de exemplu) nu s-au schimbat. Încă o dată, mie mi se par de bun simț, dar așa cum spuneam, bunul simț este o raritate la noi.
În al doilea rând, Ludovic Orban lasă moștenire un lucru pe care eu îl consider mai important decât toată panoplia de măsuri pentru care, până la urmă, a fost dat jos din funcție de parlament. Este vorba de discursul politic. În cei 30 de ani de la Revoluție, România nu a avut un prim-ministru care să articuleze un discurs mai liberal decât Orban. Cei interesați să se informeze îi pot urmări nu doar interviurile la televizor, interviuri care prin natura lor oferă doar răspunsuri la probleme punctuale, ci luările de cuvânt la evenimentele publice ale partidului, cum a fost duminica trecută. Ludovic Orban nu face asta de trei luni, însă o face și după aceste trei luni. Unii ar putea spune: „Vorbe, dom’le, vorbele nu costă nimic!” Nu știu dacă vorbele nu costă, mie mi se pare că au un risc, dar chiar dacă ar fi așa, simple vorbe goale, tot e mare lucru că ele se spun. Vorbele creează o poveste, un întreg univers. Ideile vehiculate ajută la schimbarea mentalităților.
Au un efect persuasiv asupra funcționarilor publici, chiar și în lipsa oricărei măsuri administrative. Vorbele schimbă agenda publică. Uitați-vă în jur, astăzi bătălia ideologică este la fel de actuală ca la începutul anilor 1990 și, cred eu, se va înteți. Cu toată sinceritatea și tristețea, afirm că nu văd azi pe scena politică un „înlocuitor de Orban” care să puncteze mai bine valorile clasic liberale. Nici pe de parte. Cine să o facă? Remus Pricopie? Dacian Cioloș?
Eu această moștenire o prețuiesc cel mai mult. Într-o lume politică invadată de tehnocrați, de legiuni de experți și specialiști, Orban este omul cu busola ideologică. Și, vorbind despre importanța valorilor, le cultivă în mințile altora. Eu însumi fac acest lucru de mulți ani. Poate de asta văd lucrurile așa.
Apropo de liberalism, în România ar fi multe de făcut. Îi spuneam lui Ludovic Orban, la un moment dat, că sunt nori negri la orizont și că fără cultivarea educației și a valorilor liberale, poporul acesta cu 40% analfabeți funcțional va sucomba inevitabil în brațele „ciumei roșii” – deși nu neapărat în brațele PSD. Mi-ar plăcea să existe și în România o University of Chicago, care să lumineze viața politică. Mi-ar plăcea ca funcționarii publici să fie școliți într-un Philosophy, Politics and Economics de Oxford, mi-ar plăcea să avem think tank-uri liberale, măcar unul, că socialiste sunt.
Fiecare avem propriile nevoi, propriile idealuri, propriile dezamăgiri. Nu toți avem avem același discernământ politic. În aceste trei luni România a fost însă pe mâini bune. Ar fi putut să fie și mai bine? Absolut, întotdeauna se poate și mai bine, dar câteodată mai binele este dușmanul binelui. Poate cu o altă generație, într-o societate mai educată, lucrurile să arate mai frumos. Vom mai vorbi despre asta. Până una-alta, în noul context politic președintele țării va avea un rol important de jucat. Și am toată încrederea că îl va juca cu pricepere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Analgezicul ameliorează durerea dar nu vindecă. Guvernul Orban, n-a făcut nici măcar ameliorarea respectivă dacă ne uităm la inflație-prețuri, curs de schimb, datorie publică etc.
Lăsați cultul personalității, republicanilor, că nu dă bine!
Pe de altă parte, marea problemă a PNL-ului este organizarea de tip "baroni", cu nepotismul şi sinecurile aferente.
Iar dl. Orban - pe care îl consider un politician ok, unul dintre cei mai buni liberali din România - mai are o mică problemă: nu are carismă, lucru extrem de necesar în politica dâmbovițeană.
Autorul vrea să ne spună că fostul Ștefan Gheorghiu, recte actuala SNSPA, nu este suficient de prestigioasă pentru a legitima meseria de politruc.
Nu văd nici o discuție lansată, nici dinspre teoreticienii politicii, cu atât mai puțin de la politicieni, despre limitele actualei constituții și direcțiile de modernizare a acesteia, toți fug „ca dracul de tămâie” de acest subiect, Acum subiectele care „țin pe jar poporul”, fără de care poporul nu mai poate pune geană pe geană, sunt cele despre tururile din alegerile locale și alegerile anticipate cu 2-3 zile înainte de cele la termen !
Daca va ajunge in USA, ar dori sa isi ca minor stiinte politice sau politici publice.
Din perspectiva de parinte, eu stiu sigur ca nu va avea nicio sansa aici, poate sa termine si Harvard Law School cu prima medie
Numirile "colorate" din linia a 2 a a Guvernului Orban imi arata/ii arata ca aceasta tara nu se va schimba niciodata, oricat au stat parintii lui in strada (2017-2019).
Vi le si enumar (doar cateva, ca apoi nu am mai avut nicio curiozitate); ministrii Ion Stefan, Monica Anisie si Marcel Bolos (hai, ca, daca ii cititi CV ul, veti vedea de ce), Vela si Predoiu dupa o perioada de timp, secretarii de stat/consilierii Virgil Guran, Costel Barbu, Alin Istrate, Catalin Bulf, Mironel Panturoiu , Gheorghe Pecingina, Horatiu Gorun, Andrei Baciu, Maria Gabriela Horga, fam Nicolescu(mama si fiu).
"Preferatul" meu este dl.de la Gorj(Gorj= noul Teleorman, sunt si cei de la Finante, Pecingina si Gorun) de la Protectia Consumatorilor: Claudiu Giurcau.
M-au mai deranjat legaturile multiple cu escrocul de Alexandru Cumpanasu, poza lui cu dl.Vela fiind deprimanta.
Alegera lui Bogdan Licu, hmmmm. Daca, in afara de plagiat si invarteala pe functii inalte, a avut intr-adevar , eu inclin sa cred ca da, acele note dezastruoase in scoala si facultate, nu inteleg sub nicio forma noua nominalizare.
Sperati ca o noua generatie va construi ceva frumos? In Romania?
Cine e "noua generatie" ? Nu tot copiii oamenilor politici sau rudele lor?
Care este deosebirea intre consilierul guvernamental Mihnea Nastase si consilierul parlamentar Gabriela Anisie?
Amandoi se vor sterge undeva cu diplomele de Harvard sau Oxford sau Stanford sau Chicago ale copiilor nostri.
Acasa se intorc dl.Burduja si altii ca domnia sa. ei avand deja o retea de legaturi construite cu grija de parinti/rude etc. Lasati copiilor nostri. veniti din familii obisnuite sau din middle class care ajung prin talentul si munca lor in marile universitati ale lumii, doar un drum cu sens unic, iar capatul din viitor nu este Romania.
Poate, poate, poate, viitoarea guvernare liberala care, cica, se intrevede dupa alegerile parlamentare, va arata altfel. De doi bani sperante.