Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

N-am scăpat niciodată, nici măcar acum, adult în toată firea, de pasiunea pentru filmele care spun povești

Astra Film Sibiu

 (Sursa foto: astrafilm.ro)

Fiecare toamnă din ultimul sfert de veac din viața mea a însemnat o împlinire, sau, poate mai corect spus, apropierea de o împlinire. Cu fiecare film care ajunge la public prin intermediul Astra Film Festival încerc sentimentul unei mici reușite, care cred că seamănă cu acela despre care vorbea Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de editor de carte: la fel ca atunci când un volum ajunge în mâinile cititorilor, momentul în care ecranul luminează penumbra sălii de cinema e unul în care se împlinește destinul unui film.

În România, documentarele ajung greu și rar la public. De 25 de ani, Astra Film Fest face posibilă întâlnirea oamenilor cu cinematografia de nonficțiune, cu întrebările, dilemele și temele sale – contemporane sau, dimpotrivă, eterne. Filmul documentar face posibilă deschiderea către alte experiențe umane, mai apropiate sau mai îndepărtate, dar toate relevante în această lume în care barierele geografice tind să dispară și în care dramele altora sunt, într-un fel, și ale noastre.

Timp de o săptămână și anul acesta – între 15 și 21 octombrie - poveștile filmelor de la Astra Film Festival aduc alături, la Sibiu, oameni pentru care cinematografia de nonficțiune înseamnă o poartă deschisă către universul dinafară și cel dinăuntru, ca o oglindă cu două fețe: una care reflectă realitatea, în vreme ce cealaltă lasă să se vadă străfundurile ființei.

Acest festival - cea mai mare manifestare dedicată filmului documentar organizată în România - a reușit să coaguleze, cred eu, o comunitate: nu numai că avem fani pasionați în toată țara, care ne vizitează în fiecare an, dar câțiva invitați au devenit deja obișnuiți ai Astra Film Fest. Cristi Puiu a fost de mai multe ori în juriul secțiunii competiționale, ca și în acest an. La fel, Michael Stewart, directorul şi fondatorul Festivalului de Film Documentar Open City din Londra, revine și el anual în juriu, de la prima ediție. Este o prezență constantă, unul dintre invitații noștri de onoare. Ca și profesorul Vintilă Mihăilescu - care de data aceasta, din motive obiective, va juriza de acasă, din București. Iar jurnaliști ca CTP ne onorează cu prezența lor și în jurizarea producțiilor.

Privind în urmă, cred că am avut un noroc pe care puțini îl au. Festivalul a crescut spectaculos de la un an la altul și este astăzi unul matur, deschis atât către public, cât și către creatori și industrie. Este un rezultat al unei munci întinse pe mulți ani de zile și al contribuției unui mare număr de prieteni ai festivalului.

Am avut astfel șansa unor întâlniri extraordinare, cu oameni care știu cât de important e filmul documentar pentru o industrie în plină dezvoltare, dar pentru un public obișnuit mai degrabă cu filme de ficțiune comerciale. Asta nu e ceva rău în sine, deși cred că deschiderea către alte culturi, către alte experiențe de viață, către marile întrebări cu care ne confruntăm astăzi, este o valoare esențială într-o societate civilizată.

Din acest punct de vedere, mă bucură enorm succesul cu totul implauzibil de care se bucură Astra Film Junior, festival de cinema dedicat copiilor care se derulează în paralel cu cel „mare”: anul trecut am avut vreo 25.000 de vizitatori, dintre care cam 23.000 copii. Faptul că documentarele prind atât de bine la cei mici nu e neapărat o surpriză: filmul de nonficțiune le satisface curiozitatea naturală, le arată lucruri noi, le dezvoltă capacitatea de investigație, aduce la viață litera moartă a manualului. Acesta e unul dintre motivele mele secrete de bucurie, în fiecare an când are loc festivalul: atunci când văd copiii privind cu gura căscată la proiecțiile din domul amplasat în Piața Mare, retrăiesc un pic acel sentiment de uimire a copilului în fața spectacolului lumii care i se desfășoară în fața ochilor. Multe documentare „pentru oameni mari” încearcă să facă asta și nu reușesc. Eu unul n-am scăpat niciodată, nici măcar acum, adult în toată firea, de pasiunea pentru filmele care spun povești. Și sper ca puștii pe care îi ajutăm să facă și să își prezinte primele filme să descopere aici calea pe care vor să meargă. De asta mi-a plăcut dintotdeauna să fac cinema – pentru că filmul e o artă generoasă, îți dezvăluie o mulțime de lucruri despre lume, despre ceilalți și despre tine însuți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult