Foto: Inquam Photos / Cosmin Enache
România era înainte de perioada interbelică la distanță uriașă față de ultimul loc al țărilor din Europa. Nu la.fotbal, ci la educație. Peste lipsa asta de carte a venit jumătate de secol de comunism, apoi democrația de azi.
Așadar, sā nu ne mirăm și să nu ne mai facem zece cruci, că echipa națională de fotbal a fost fluierată înainte de EURO, după 0-0 cu Bulgaria. Atât se poate, de tribune zic, după ceva mai mult de un secol de existență ca națiune.
București este totuși capitala în care primar de sector e Piedone achitat de Înalta Curte în dosarul Colectiv, cu motivarea că fiecare primărie din România făcea ce o tăia capul și că autorizații la incendiu se cereau doar în Cluj. A fluiera o națională de fotbal, în loc să o încurajezi înaintea unui eveniment important, e totuși pistol cu apă față de ce anomalii poate țara asta.
Naționala Germaniei a remizat 0-0 cu Ucraina, e drept că nu a beneficiat de jucătorii de la Real Madrid, dar nici vorbă de huiduieli în tribune. Culmea e, că în România partidele naționaliste au succes, adică suntem iubitori de glia noastră strămoșească, dar nu suntem în stare să aplaudăm o națională de fotbal până la capăt. Bine, putem să și aplaudăm frenetic, dar numai la victorie, pe același principiu mioritic: la gogoși, înainte!
Pe stadionul unde a jucat naționala își dispută meciurile echipa unui Minister care afla de la localnici unde cădeau dronele rusești rătăcite pe teritoriul României. O echipă fără drept de promovare în prima ligă, cu tribunele mai tot timpul goale, dar cu suporteri înflăcărați. E logic, nu?
Fotbalistic, nu avem o națională care a ridicat trofee deasupra capului, avem jucători care nu se impun la echipele din Occident, iar antrenorii români, care să facă performanță în campionatele puternice, nu s-au născut. Peste toate astea, mai fluierăm și din tribune, adică, strigăm tocmai din fundul curții, de acolo de unde o bună parte din poporul ăsta și-a tras cei șapte ani de acasă.
„Hai România!" și suntem nerăbdători să strigăm „Huuu România!".
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dureros este faptul că oameni de valoare sunt blamați, criticați, calomniați-și asta se întâmplă din '89 încoace- pentru că mulți români au înțeles democrația ca fiind dreptul lor de a da cu pietre în oricine. Iar ura împotriva personalităților este, zic eu, și ceva moștenire de la crunta represiune comunistă din anii '50. Atunci a fost decapitată practic întreaga elită a României- oameni politici, profesori, ingineri, scriitori ,preoți au fost arestați, condamnați la ani grei de închisoare ,trimiși în lagăre, deportati sau executați. Poate părea nepotrivit acest comentariu al meu cu ideea articolului dar cred că e bine să ne mai amintim de unde a pornit în Europa modernă acest neam chinuit al nostru.
e ca atunci cand ai o casa cam nu prea frumoasa si nici bine facuta si vine cineva la tine. in loc sa incerci sa zici ca te chinui sa o renovezi si strangi bani si vrei sa faci una alta incepi sa tipi ca e o cocioaba si nu are nicio sansa sa reziste si e vai de ea doar pentru a cobori asteptarile celorlalti pentru a nu te putea afecta parerea lor dupa.