Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ne-am obișnuit cu răul și asta ne costă progresul. Cum să rupem cercul vicios al rutinelor care ne țin pe loc

oameni pe strada - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Vorbim adesea despre toate nemulțumirile care ne enervează în viața de zi cu zi. Ne consumăm energia în a ne exprima supărarea de moment. Însă apoi trecem mai departe fără să luptăm cu adevărat pentru schimbare.

Ne-am obișnuit cu răul și acesta e răul cel mai mare. Resemnarea este probabil cel mai mare obstacol în calea progresului. Ne costă confortul rutinei și arareori suntem dispuși să plătim acest preț, chiar dacă este singura cale de a obține mai binele.

Resemnarea are totuși o utilitate. Nu putem să ne luptăm cu toate problemele în același timp. Este mai mult decât poate duce o singură persoană. Și atunci ne ajută să putem ignora aceste lucruri, în special dacă sunt în afara controlului nostru.

Problema intervine atunci când resemnarea devine reflexul nostru pentru orice situație. Nici nu ne mai punem întrebarea dacă putem face sau nu ceva. Pur și simplu ne mai restrângem încă puțin speranța și năzuințele, ca să acomodăm noile limitări. Și în fiecare zi spațiul nostru devine mai înghesuit și mai greu respirabil.

Ca în orice alt demers nou, trebuie să ne pregătim terenul pentru a ne asigura șansele de reușită. În primul rând e benefic să lucrăm cu noi înșine. Să ne clarificăm de ce vrem schimbare. Să conștientizăm consecințele inacțiunii și beneficiile victoriei. Fără o motivație puternică nu vom putea învinge obstacolele de-a lungul drumului.

În al doilea rând, să ne clarificăm cauza. Adică să definim exact aria de intervenție. Nu ne putem lupta cu toate și toți în același timp. Trebuie să ne concentrăm energia într-o singură direcție. Prin urmare să definim cât mai exact scopul și obiectivele pentru care vom depune eforturi. În al treilea rând, să ne găsim aliați. Este aproape imposibil să construim schimbări semnificative pe cont propriu. Avem nevoie de o comunitate în jurul nostru, un mix de competențe și abilități diferite care vor crește șansele reușitei.

În al patrulea rând, să ne organizăm. Schimbarea este un proiect ca oricare altul. Avem nevoie să identificăm pașii necesari, să creăm etape și planificări, să delegăm responsabilități, să măsurăm rezultate intermediare și să ne adaptăm din mers. În al cincilea rând, să ne dozăm eficient energia. Schimbările iau timp, necesită anduranță. Perseverența în timp este mai importantă decât kilometrajul zilei.

Indiferent care este schimbarea pentru care fiecare dintre noi este dispus să-și investească energia, toți avem nevoie de speranța că mâine va fi mai bine. Și în loc să ne predăm speranța altora, poate ar fi o variantă mai bună să ne punem speranța în noi înșine și capacitatea noastră de a construi împreună o lume puțin mai bună în fiecare zi.

Obișnuirea cu răul poate fi combătută doar prin acțiune concretă pentru schimbare. Să nu ne temem de schimbare, alternativa ar trebui să ne sperie mult mai tare.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • progresul fără morală e doar o accelerare a autodistrugerii.
    • Like 2


Îți recomandăm

sursa foto: Profimedia

În România lui 2024, s-au născut sub 149.000 de copii, cel mai mic număr de copii născuți în ultima sută de ani! O spun datele furnizate de Institutul Național de Statistică. Nici al Doilea Război Mondial nu a reușit să creeze un astfel de decalaj demografic. E un record istoric negativ, în cea mai privilegiată epocă din punct de vedere al confortului, progresului medical și tehnologic. E un paradox să trăiești în era celor mai sofisticate produse, medicamente și facilități de creștere a copiilor, dar teama de a-I aduce pe lume să fie mai copleșitoare decât suma lor. foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Pohta lui Trump de a înșfăca Groenlanda e chiar mai puțin justificată decât cea a lui Putin de a înșfăca Ucraina. RSS Ucraineană a făcut parte din imperiul sovietic. În partea de sud-est a țării există o minoritate rusă și rusofilă. Ucraina nu e membru UE sau NATO. Populația Groenlandei, formată din inuiți, e total diferită de cea nord-americană. Groenlanda nu a aparținut niciodată SUA, din 1814 face parte din regatul Danemarcei. Toți groenlandezii sunt cetățeni danezi de drept. Groenlanda e membru UE și NATO.

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Cel puțin acum știm care este criteriul pe care ar trebui să-l adoptăm atunci când vine vorba de o afirmație sau o poziționare a PSD-ului. Iar acest criteriu este valabil și pentru ceea ce spun suveraniștii. Vedem direcția ideilor și atacurilor psd-iștilor și georgiștilor și ne dăm seama cum trebuie să ne poziționăm: exact invers. Pe scurt, dacă PSD susține pe cineva, atunci acea persoană e suspectă. Dimpotrivă, dacă unui psd-ist sau suveranist i se pune pata pe cineva, atunci tocmai acea persoană ar trebui să fie apreciată ca fiind corectă.

Citește mai mult

Sursa foto: Constantin Lacatusu / Facebook

Alpinistul Constantin Lăcătușu povestește, într-o postare pe Facebook, despre experiențele sale în Groenlanda, teritoriu intrat în atenția întregii lumi odată cu „apetitul arctic” al lui Donald Trump. Primul român care a cucerit vârful Everest povestește că a fost de două ori în Groenlanda, în urmă cu 16-17 ani, vizitând inclusiv o stație radar americană abandonată.

Citește mai mult
sound-bars icon