Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ne-am obișnuit cu răul și asta ne costă progresul. Cum să rupem cercul vicios al rutinelor care ne țin pe loc

oameni pe strada - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Vorbim adesea despre toate nemulțumirile care ne enervează în viața de zi cu zi. Ne consumăm energia în a ne exprima supărarea de moment. Însă apoi trecem mai departe fără să luptăm cu adevărat pentru schimbare.

Ne-am obișnuit cu răul și acesta e răul cel mai mare. Resemnarea este probabil cel mai mare obstacol în calea progresului. Ne costă confortul rutinei și arareori suntem dispuși să plătim acest preț, chiar dacă este singura cale de a obține mai binele.

Resemnarea are totuși o utilitate. Nu putem să ne luptăm cu toate problemele în același timp. Este mai mult decât poate duce o singură persoană. Și atunci ne ajută să putem ignora aceste lucruri, în special dacă sunt în afara controlului nostru.

Problema intervine atunci când resemnarea devine reflexul nostru pentru orice situație. Nici nu ne mai punem întrebarea dacă putem face sau nu ceva. Pur și simplu ne mai restrângem încă puțin speranța și năzuințele, ca să acomodăm noile limitări. Și în fiecare zi spațiul nostru devine mai înghesuit și mai greu respirabil.

Ca în orice alt demers nou, trebuie să ne pregătim terenul pentru a ne asigura șansele de reușită. În primul rând e benefic să lucrăm cu noi înșine. Să ne clarificăm de ce vrem schimbare. Să conștientizăm consecințele inacțiunii și beneficiile victoriei. Fără o motivație puternică nu vom putea învinge obstacolele de-a lungul drumului.

În al doilea rând, să ne clarificăm cauza. Adică să definim exact aria de intervenție. Nu ne putem lupta cu toate și toți în același timp. Trebuie să ne concentrăm energia într-o singură direcție. Prin urmare să definim cât mai exact scopul și obiectivele pentru care vom depune eforturi. În al treilea rând, să ne găsim aliați. Este aproape imposibil să construim schimbări semnificative pe cont propriu. Avem nevoie de o comunitate în jurul nostru, un mix de competențe și abilități diferite care vor crește șansele reușitei.

În al patrulea rând, să ne organizăm. Schimbarea este un proiect ca oricare altul. Avem nevoie să identificăm pașii necesari, să creăm etape și planificări, să delegăm responsabilități, să măsurăm rezultate intermediare și să ne adaptăm din mers. În al cincilea rând, să ne dozăm eficient energia. Schimbările iau timp, necesită anduranță. Perseverența în timp este mai importantă decât kilometrajul zilei.

Indiferent care este schimbarea pentru care fiecare dintre noi este dispus să-și investească energia, toți avem nevoie de speranța că mâine va fi mai bine. Și în loc să ne predăm speranța altora, poate ar fi o variantă mai bună să ne punem speranța în noi înșine și capacitatea noastră de a construi împreună o lume puțin mai bună în fiecare zi.

Obișnuirea cu răul poate fi combătută doar prin acțiune concretă pentru schimbare. Să nu ne temem de schimbare, alternativa ar trebui să ne sperie mult mai tare.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • progresul fără morală e doar o accelerare a autodistrugerii.
    • Like 2


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult
sound-bars icon