Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ne-am obișnuit cu răul și asta ne costă progresul. Cum să rupem cercul vicios al rutinelor care ne țin pe loc

oameni pe strada - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Vorbim adesea despre toate nemulțumirile care ne enervează în viața de zi cu zi. Ne consumăm energia în a ne exprima supărarea de moment. Însă apoi trecem mai departe fără să luptăm cu adevărat pentru schimbare.

Ne-am obișnuit cu răul și acesta e răul cel mai mare. Resemnarea este probabil cel mai mare obstacol în calea progresului. Ne costă confortul rutinei și arareori suntem dispuși să plătim acest preț, chiar dacă este singura cale de a obține mai binele.

Resemnarea are totuși o utilitate. Nu putem să ne luptăm cu toate problemele în același timp. Este mai mult decât poate duce o singură persoană. Și atunci ne ajută să putem ignora aceste lucruri, în special dacă sunt în afara controlului nostru.

Problema intervine atunci când resemnarea devine reflexul nostru pentru orice situație. Nici nu ne mai punem întrebarea dacă putem face sau nu ceva. Pur și simplu ne mai restrângem încă puțin speranța și năzuințele, ca să acomodăm noile limitări. Și în fiecare zi spațiul nostru devine mai înghesuit și mai greu respirabil.

Ca în orice alt demers nou, trebuie să ne pregătim terenul pentru a ne asigura șansele de reușită. În primul rând e benefic să lucrăm cu noi înșine. Să ne clarificăm de ce vrem schimbare. Să conștientizăm consecințele inacțiunii și beneficiile victoriei. Fără o motivație puternică nu vom putea învinge obstacolele de-a lungul drumului.

În al doilea rând, să ne clarificăm cauza. Adică să definim exact aria de intervenție. Nu ne putem lupta cu toate și toți în același timp. Trebuie să ne concentrăm energia într-o singură direcție. Prin urmare să definim cât mai exact scopul și obiectivele pentru care vom depune eforturi. În al treilea rând, să ne găsim aliați. Este aproape imposibil să construim schimbări semnificative pe cont propriu. Avem nevoie de o comunitate în jurul nostru, un mix de competențe și abilități diferite care vor crește șansele reușitei.

În al patrulea rând, să ne organizăm. Schimbarea este un proiect ca oricare altul. Avem nevoie să identificăm pașii necesari, să creăm etape și planificări, să delegăm responsabilități, să măsurăm rezultate intermediare și să ne adaptăm din mers. În al cincilea rând, să ne dozăm eficient energia. Schimbările iau timp, necesită anduranță. Perseverența în timp este mai importantă decât kilometrajul zilei.

Indiferent care este schimbarea pentru care fiecare dintre noi este dispus să-și investească energia, toți avem nevoie de speranța că mâine va fi mai bine. Și în loc să ne predăm speranța altora, poate ar fi o variantă mai bună să ne punem speranța în noi înșine și capacitatea noastră de a construi împreună o lume puțin mai bună în fiecare zi.

Obișnuirea cu răul poate fi combătută doar prin acțiune concretă pentru schimbare. Să nu ne temem de schimbare, alternativa ar trebui să ne sperie mult mai tare.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • progresul fără morală e doar o accelerare a autodistrugerii.
    • Like 2


Îți recomandăm

Calcule / sursa foto: Profimedia

Un om cu un salariu considerat de unii „normal”, nici mic, nici mare, în jur de 4.500 de lei brut, ajunge să trăiască din puțin peste 2.600 de lei net. Diferența nu dispare într-o gaură neagră abstractă, ci este luată metodic prin contribuții și impozite. Aproape jumătate din munca sa pleacă înainte să ajungă în buzunar. Oficial, pentru pensie și sănătate. Neoficial, pentru a acoperi un stat supradimensionat, ineficient și incapabil să livreze servicii publice pe măsura sacrificiului cerut.

Citește mai mult

Internet / sursa foto: Profimedia

Sigur că e nevoie de reguli. E nevoie de reglementări, de educație digitală pentru părinți, profesori, politicieni și creatori de conținut și, mai ales, de instituții care aplică legea în mod real. Pentru că, la coada-cozii, adolescenții sunt cea mai mică problemă. Ei sunt doar cei care cresc într-o lume construită de noi, adulții. Și care, de cele mai multe ori, repetă ceea ce i-am învățat (teoria învățării sociale).

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Adolescenti / sursa foto: Profimedia

Dacă te-ai întrebat măcar o dată: „Oare ce i s-ar potrivi cu adevărat copilului meu?” - nu ești singur(ă). Unii copii sunt atrași de știință, alții de creativitate, unii vor rezultate și structură, iar alții sunt motivați de oameni, impact și sens. De multe ori, direcția potrivită nu e despre „ce e la modă”, ci despre cum gândește copilul tău și ce îl motivează cu adevărat. De aceea am creat un quiz simplu și util

Citește mai mult
sound-bars icon