Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ne pozăm excesiv vacanțele, dar uităm să le mai trăim. Am fost cu adevărat acolo sau am bântuit ca niște fantome?

Selfie la plajă

Foto: Guliver/Getty Images

Într-o vară, eram în vacanță la mare. Mă plimbam pe înserat printr-un sătuc pescăresc, luându-mă după un miros îmbietor și sperând că voi găsi sursa și mă voi așeza la masă. Brusc m-a trezit din reverie vederea unui grup de vreo trei cupluri, ieșite împreună la plimbare. Toți, fără excepție, pozau și filmau. (Atenție, nu eram pe Lună, să zici că n-ai mai văzut și nici nu vei mai vedea așa ceva!) Apoteoza a fost unul dintre bărbați, care vorbea la telefon, filma și poza în același timp. Iar conversația de la telefon nu avea nicio legătură cu experiența sa turistică. 

Priveliștea asta m-a făcut să mă gândesc la un aspect al vacanțelor care cred că trece adesea complet neobservat, dar care determină mult din calitatea experiențelor noastre. Sunt convinsă că pe înregistrări și poze, vacanța acelor oameni a arătat bine și frumos, dar nu pot să nu mă întreb dacă a existat și o trăire subiectivă a acelor experiențe, dacă oamenii aceia au fost realmente prezenți în acele locuri ori corpurile lor doar au bântuit pe acolo ca niște fantome, când mintea lor a continuat de fapt să faca ceea ce face de obicei: ruminează, se împrăștie, se lasă distrasă de orice...

Capacitatea de a fi prezenți într-un aici și acum, de a fi vii fizic și psihic în aici și acum este cea care face experiențele să fie valoroase. În vacanțe văd adesea cum oamenii se concentrează pe făcut lucruri. Să facă și aia, și ailaltă, să vadă și obiectivul ăsta, și pe celălalt... Dar asta e aceeași alergătură din tot timpul anului, doar că în alt decor. Schimbarea e doar aparentă. În profunzime, suntla fel de deconectați de sine înșiși și de experiențele lor.

Cel puțin în zonele urbane, pare că oamenii sunt foarte centrați pe control și pe a face, a bifa, a livra. Nebunia țintelor, obiectivelor și evaluărilor din domeniul business a ajuns să ghideze și viața privată, iar asta e extrem de păgubos. A trăi ca și cum ai fi mereu într-o cursă cu ceilalți și cu tine e istovitor și inutil, fiindcă te descentrează ca ființă. Ești mereu în afara ta și în afara realității. Iar vacanțele par să nu facă excepție. În loc să fie o pauză de la măsurabile și livrabile, vacanțele pe care le văd par să fie adesea tocmai despre asta. Cât de mult ai văzut? Cât de multe și diverse lucruri ai făcut? Etc.

Mai este apoi tema lui a fi singur, tu cu tine sau cu partenerul/a ta. Sunt cupluri pentru care ideea unei vacanțe în doi e plictisitoare, așa că își fac vacanțele cu prietenii. E acoperirea perfectă: sunt împreună și în același timp sunt separați! Se pot preface că totul e bine atâta timp cât sunt mereu cu cineva și au ceva de făcut.

Dar vacanțele pot fi și un moment de reflecție la noi înșine și la relațiile cu oamenii cei mai importanți din viața noastră. Pot fi un timp în care doar să stăm și să fim. Să ne bucurăm că azi suntem aici, cu noi înșine și cu persoana pe care am ales-o lângă noi. În vacanță putem încerca să ne izolăm de zgomotul vieții cotidiene și să ne rebranșăm la noi. Un astfel de timp e sursă de energie și de creativitate. Dacă ceva din ce găsim în noi și în relațiile noastre nu ne mulțumește, în asemenea momente de conectare cu noi înșine avem șansele cele mai bune să găsim o cale de schimbare și de reparație – în tot cazul șanse mai bune decât atunci când suntem în zumzetul din restul anului.

Statul degeaba, lenevitul și visatul cu ochii în soare sunt foarte under rated zilele astea. Eu însă nu le-aș subestima deloc! Uneori e mai înțelept să nu faci ca toată lumea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este un punct de vedere subiectiv, evident, care nu poate (si nici nu e indicat) sa coincida cu cel al autoarei articolului. Fiecare are modalitatea lui de a 'savura' vacanta si locurile in care si-o petrece. Eu, la o varsta mai inaintata, fac multe fotografii iar sotul meu are si el libertatea de a filma ceea ce ii place la momentul respectiv. Iar dupa ce ajungem acasa, descarcand fotografiile, retraim momentele, ne aducem aminte de tot felul de amanunte care ne-au facut plimbarea frumoasa . Din 2010, am plecat in fiecare an intr-un oras 'hit turistic' si pot spune ca, in zilele reci de iarna, in fata tv-ului cu ecran generos, reluam secvente din calatoriile noastre. Aceste momente sunt 'balsam pentru suflet', sau as putea spune ca o clipa, cea in care faci o fotografie sau filmezi ceva, trece ca o parere dar amintirea ei, digitala sau pe hartie, ramane pentru o viata...
    • Like 1
  • Stau uneori cu fata mea de 5 ani si jumatate si ne uitam pe fotografii din vacantele trecute si uitandu-ne la ele, isi aminteste de locurile in care am fost si ce am facut acolo, chiar si de la 1 an si jumatate, de cand de obicei nu mai avem amintiri.
    O vacanta intr-un loc in care nu ai mai fost niciodata inseamna printre altele si sa experimentezi locuri noi, pentru oameni a fotografia face parte din experimentarea acelor locuri noi... noi pentru ei, nu conteaza ca pentru altii sunt locuri obisnuite.
    Posibil ca in fotografiile si inregistrarile rezultate apare o vacanta buna si frumoasa dar, ia ghiciti! Si memoria noastra e volatila, uitam foarte mult, peste cativa ani din vacanta aia vom ramane doar cu putine amintiri, care vor arata... probabil tot ca fotografiile alea, bune si frumoase.
    Cat despre statul degeaba, poti face si asta, dar de ce sa pleci in vacanta pentru a sta degeaba? Poti sa stai degeaba si acasa. Totusi s-ar putea sa vina un moment cand constati ca ai stat degeaba si a trecut viata pe langa tine.
    • Like 3
    • @ Nicu Buculei
      D check icon
      Memoria este volatilă pentru că nu o antrenam și pentru că ne folosim de aceste “cârje” tehnologice în exces.

      Ce faceți dacă pierdeți fotografiile? Rămâneți fără amintiri?
      • Like 0
  • „A trăi ca și cum ai fi mereu într-o cursă cu ceilalți și cu tine e istovitor și inutil, fiindcă te descentrează ca ființă.”
    Fiți serioasă, doamnă! „Soldații” credincioși ai Facebookului chiar sunt permanent într-o cursă cu ceilalți: care postează cele mai multe, cele mai tari, cele mai arătoase poze... E jalnic, dar cât se poate de real. Pentru ei, dacă nu ești pe Facebook, nu exiști!
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult