Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Necesitatea gândirii critice

Nu prea ne plac adevărurile incomode. Preferăm să ne satisfacem intelectual în tribul nostru, cu gândirile de proximitate. Nu ne place că alții sunt manipulați, dar nu simțim că și noi, la rândul nostru, suntem manipulați. Un pic mai finuț, un pic mai civilizat, dar în final scopul e același: să servim intereselor altor persoane. Aici intervine necesitatea gândirii critice.

Am văzut foarte mulți oameni atât de plini de ei, încât îi bat pe căpuț arogant pe cei care nu fac parte din bula lor, tratându-i în esență ca pe niște suboameni și oferindu-se să dialogheze cu ei, să-i aducă la calea cea dreaptă. Calea lor dreaptă, evident. 

Iar aici se naște ura și resentimentul. Societatea seamănă tot mai mult cu o adunare divizată, cu ochii injectați. Oameni simpli poartă războaiele altora și cad în capcanele altora. Dialogul este aproape inexistent. Iar asta este și ca urmare a lipsei disponibilității de gândire critică. Suntem trași de lanțuri invizibile să urâm, să înjurăm, să insultăm persoane și lucruri pe care nu le cunoaștem cu adevărat. Dar dacă a spus X că e așa, atunci așa e.

Nu înțelegem că nu există alb imaculat într-un colț și negru imaculat în altul. Nu în viață și nu în politică. Poate ne place să credem că trăim într-un basm și prietenii noștri sunt băieții buni, dar așa cred și cei din fața noastră. Iar asta e un adevăr incomod.

Mai avem impresia că există instituții în România care sunt pline de sfinți și altele pline de drăcușori. Unele emblema binelui, altele emblema răului. Din păcate, corupția la nivel de sistem este cam uniform repartizată. Asta înseamnă că instituția unde crezi tu că trăiește Făt Frumos s-ar putea să fie populată cu altceva. Iar asta e un alt adevăr incomod.

Apoi adevărul are tendința să nu fie spus doar de o sursă. Ăia care credem noi că sunt buni poate nu spun tot adevărul. Și o parte din adevăr se află chiar în ograda băieților răi. Ne pasă de asta? Iar un adevăr incomod. Vrem să cunoaștem cât putem de mult despre o situație, chiar cu riscul că Feți-Frumoșii să cadă de pe piedestal, sau ne mulțumim cu meniul servit de bula noastră? E o alegere personală, dar esențială. Ține de educație și de curaj.

În politică principala marfă este puterea și influența. Cei ce o au vor să o folosească, cei ce nu o au o vor, în esență, pentru același lucru. Și ambele tabere îți vor spune în față ce lucruri mărețe vor face. Dar în spate vor lucra la propriile privilegii. Unii mai finuț, mai mieros și mai seducător, alții mai grobian și mârlănesc.

Le dai mai multă putere dacă intri în armata lor de indignați și agitatori fără să mai gândești critic. Ei nu sunt stăpânii tăi și viața ta poate avea și alte priorități decât să participi la un cor de înjurături între urmașii băsiștilor și urmașii anti-băsiștilor. Nebunia trebuie, mă gândesc, să înceteze. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul promite mult, dar se încheie repede.
    • Like 1
  • O analiza placuta...as vrea sa cred ca e neutra...dar nu se poate...exista intotdeauna partizanat...Ce este democratia?...Cum stabilesc ca democratia e corecta?...Ce instrument avem sa fim obiectivi in aceasta privinta...inca nu s-a inventat zic...totusi multi dau legimitate votul cetateanului, iar cel majoritar permite echipei care are program de bunastare pentru viata cetatii sa actioneze in consecinta....avem ceva cu el, cu votul cetateanului...sigur ca avem..pentru ca adevarurile noastre despre ce vedem in proximitate difera de la om la om...deci adevarul sau adevarurile nu sunt obiective...stiti f. bine ca eler sunt relative (ati expus in articol)...aceasta relativitate trebuie tinuta in echilibru de un arbitru...cine e acel arbitru?...justitia?..e infailibila?...nu greseste?...nu necesita corectie actul de justitie dat eronat la un moment dat sau chiar clementa?.... actuala majoritate politica vremelnica, in Romania zilelor noastre, a taxat prin votul din decembrie 2016 ambiguitatea respectiva...absenta independentiei puterilor in statul romanesc a dus la acest paradox democratic...Fenomenul de bullying inițiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbing), are justificare civica si morala pentru viata cetatii?
    • Like 0
  • Acțiunile omului sunt îngrădite și direcționate de 3 lucruri:

    - de ceea ce își dorește ( propriile interese )
    - de ceea ce este capabil ( vorbim de abilități ) să facă pentru a obține ce își dorește
    - si de ceea ce este dispus să facă pentru a obține ce își dorește

    Interesele cuiva, probabil că au legătură cu modelul său de succes, care poate diferi drastic de la individ la individ, în funcție de cum l-a înzestrat mama natură și de cum a fost cioplit, mai grosier sau mai fin de contextul în care s-a dezvoltat.

    Pentru unii, succesul este ancorat în material, în "să posezi", mașini, haine, case, iaht-uri,etc.. cât mai scumpe și să le poți etala. Pentru alții succesul constă în a face o descoperire științifică pentru a schimba lumea. Alții, în schimb, ar putea considera că au izbândit dacă au reușit să implanteze în ceilalți un anumit cod de conduită.

    Există o paletă întregă de modele de "succes". Oare unele sunt mai "greșite" decât altele ? Greu de spus, poate că în logica naturii toate sunt la fel de importante, doar că, privind prin lentila unui anumit model, un altul ar putea părea "nebunesc".

    Pe urmă, fiecare are anumite abilități, care îl diferențiază și îl împing spre a le folosi. Unii sunt mai abili în planul fizic, alții în plan mental. Unele din aceste abilități se pot dobândi prin educație și exercițiu, iar altele mai puțin. Gândirea critică este o abilitate, la fel cum este și capacitatea de a manipula. Unii sunt capabili, tehnic, dacă vor să le folosească.

    Însă mai e ceva, al treilea gard care ne definește actiunile, codul moral, sau sistemul de valori al fiecăruia. Ceea ce considerăm că este just să facem și ce nu.
    Unii au acest cod moral mai bine definit, alții au doar unele reflexe, fie dobândite de-a lungul vieții, fie preluate din jur, fie inoculate de diverși.

    Codul moral acționează ca un filtru asupra modului cum ne folosim abilitățile. La unii găurile din acest filtru sunt mai fine și mai puține, la alții mai mari și mai multe. Suntem mai mulți cei care putem tehnic să mințim, dar nu o facem pentru că sistemul nostru de valori nu ne lasă. Alții însă nu au nicio problemă.

    Abilitățile pe care le avem, precum și sistemele de valori, au fost selectatea de evoluție, pentru a facilita supraviețuirea. Abilitatea de a gândi se află printre acestea, la fel și cea de a minți. Ne putem întreba, de ce suntem capabili sa mințim, să denaturăm adevărul ? Poate pentru că la un moment dat, avem nevoie să ne păcălim, pentru a face față unui adevăr ce poate părea în defavoarea noastră, iar asta ne ajută uneori să supraviețuim.

    Ce trebuie să înțelegem este că gândirea, cel puțin cea analitică, nu este abosolut vitală, unii se descurcă mai bine fără ea, de aceea nu ne putem aștepta ca toți să gândească, cu atât mai puțin critic. De asemenea, nu ne putem aștepta ca nimieni să nu manipuleze. Unii o vor face, pentru că le e ușor și le oferă un avantaj.

    Ceea ce vreau să spun este că, în fond, fiecare acționează în propriul său interes, conform cu propriile abilități și așa cum codul său moral îl lasă să-l urmărească.

    Toate acele modele de succes, de care vorbeam, coexistă. Fiecare trebuie să-și înțeleagă mai bine propriul model și să-l actualizeze constant dacă poate. Apoi, ar fi folositor să caute să înțeleagă și celelalte modele și să vadă cum toate se reglează între ele.

    De aceea, în cele din urmă trebuie să îți asumi o bulă și să acționezi, conform modelului de succes al acelei bule.

    Credeți că, dacă am ieșit la protest, m-am lăsat manipulat de Iohannis, servicii, Soros, sau cine-o mai fi ? Poate. Dar eu vă spun că am ieșit la protest pentru că eu nu pot să mint și să fur, din motivele expuse mai sus. Ori, într-o țară în care unii o pot face, fără a fi penalizați, eu sunt clar în dezavantaj, și nu vreau asta. Nu este în interesul meu, prin urmare fac ce ține de mine pentru a-mi proteja modelul de succes și a-mi crește șansele ca eu, conform acestui model, să am succes. Despre asta e vorba.

    Nu e nimeni sfânt sau demon, e pur și simplu o luptă pentru succes, într-o lume în care succesul este multifațetat.

    • Like 8
    • @
      Nu exclud liberul arbitru. De-aia am și spus că eu am ales să ies în stradă pentru a-mi apăra sistemul de valori și modeul meu de succes.

      Spun că justiția este o alegere, ea oferă un set de reguli pe care putem construi o societate mai performantă. Asta cred eu. Nu mă aștept însă ca toată lumea să înțeleagă sau să subscrie la această idee. De aia spun ca în fond va fi o luptă între cei care înțeleg și cei care nu o fac.
      • Like 2
    • @
      Tinzi să fii mai indulgent cu cei care manipulează în direcția intereselor tale. Ăsta poate fi un adevăr incomod. Dar așa cum spuneam, nu suntem perfecți. În cele din urmă măsura valorii unui anumit sistem de gândire este performanța societății pe care o poate crea.

      Eu unul consider că societățile deschise pot produce mai multă valoare și un grad mai mare de bunăstare decât societățile totalitare. De aceea susțin statul de drept, justiția liberă, democrația, toleranța, etc...

      Dacă Iohannis și Soros susțin același lucru ca și mine, sau mai degrabă, eu ca ei, atunci eu văd în ei niște parteneri.

      Iar autorul spune, știți și acești oameni manipulează. Iar eu spun, așa și ? atâta timp cât o fac în conformitate cu interesele mele ?
      Asta mă face ipocrit ?
      Eu personal nu pot să manipulez, dar nu prea pot să mă supăr pe cei care o fac pentru a promova un sistem de valori care rezonează cu al meu.
      Eu aș zice că, recunoscând asta, sunt mai puțin ipocrit decât dacă m-aș face că nu văd. Manipularea nu este bună sau rea până nu o judeci prin prisma propriului sistem de valori.

      Vreau să subliniez că este important să ne asumăm că există o luptă pentru a ne proteja valorile, în care fiecare folosește ce arme poate.

      • Like 4
  • Mr.Oh check icon
    Ma dezamageste acest articol. Indemnarea la spirit critic e inutila in absenta unei definitii a acesteia, si a unui mecanism de formare a acestuia la indivizi. Nu ma pot abtine si afirm ca presa (media) insasi a subminat formarea spiritului critic, din varii motive. Lasitatea (teama ca vor muri de foame), lacomie (dorinta de a castiga bani si renume), mandria (dorinta de a fi celebri si de a hotari destinul natiei). Presa a privat societatea de spiritul critic. Asa ca marea masa de cetateni a ramas sa se inregimenteze unei idei sau alteia. Cu cate un ziarist, ici si colo, care pastreaza capul pe umeri, pentru care e scuipat pe fata de catre instigatori, nu se obtine un spirit critic. Esecul Romaniei post decembriste este strans legat de esecul breslei jurnalistilor de a impune o deontologie profesionala.
    Media post decembrista a format societatea de azi. Nu am sa uit dezbaterile care aveau loc cu ani in urma si care sustineau ca presa ofera ce este nevoie pe piata (satisface nevoile clientilor). Ca presa nu ofera cultura, cultura se face in familie si la scoala. Lipsa spiritului critic si...civic. Da, acesta este rezultatul economiei de piata in cultura. Atunci cand nu exista reglementari. Nu exista un CNA autentic (e corupt), nu exista o breasla a jurnalistilor care sa impuna deontologia. E haos domnilor. Si cum vreti sa se nasca spiritul critic? Se naste, din fericire, la cei care au contact cu occidentul mult hulit, in contactele de afaceri, de munca, calatorii, etc. Se naste, si acela asa cum poate, chinuit.
    Jurnalistii sa dovedeasca mai intai ca pot face curatenie in breasla lor, pe urma sa tina lectii. Nu mai crede nimeni nimic. Nu mai vreau sa primesc lectii de logica, moralitate, etica, de la jurnalisti. Jurnalistii au esuat.

    "Libertate înseamnă sfârşitul, încetarea totală a tuturor iluziilor, a tuturor credinţelor, a tuturor dorinţelor adunate în dumneavoastră."

    Cand veti fi atins aceasta, atunci sa tineti cursuri si sa va apucati de jurnalism. Sa nu fiu atat de exigent. Macar cand veti aspira la aceasta.

    Se publica carti despre filozofia libertatii, despre educatie, se propun modele sociale noi iar noi ,romanii, nu am ajuns inca sa fim capabili sa sustinem o dezbatere de idei publica.

    "Cauza primară a dezordinii din noi înşine este căutarea realităţii promise de o altă persoană."

    Aceasta dezordine e toxica fiindca se propaga prin idei si actiuni in mediul exterior. Hitler si-a exteriorizat toata dezordinea interioara. Politicienii si presa din Romania si-au exprimat intreaga dezordine interioara intoxicand generatie dupa generatie. Ar fi cazul ca oamenii sa fac un pic de introspectie inainte de a se avanta, a face afirmatii si a creea curente de opinii si idei. Fiindca nu stii cum se va termina.

    "Cunoaşterea nu înseamnă amintiri accumulate, ci o formă supremă de deschidere spre realitate."

    Sunt politicieni si intelectuali deopotriva ce repeta papagaliceste la infinit lucruri pe care nu le inteleg. Profesori universitari formati la universitati fantoma fac educatie in ziua de azi. Intelectuali care traiesc in lumea lor imaginara, deconectati de realitate, si impun solutii fantastice, imposibil de pus in practica.

    "Nu există o tehnică a gândirii, ci o funcţionare spontană, creativă a inteligenţei, care se manifestă în armonia înţelegerii, sentiment şi acţiune, nedespărţite una de alta."

    Citatul de mai sus defineste sanatatea mentala. Gandire si actiune in scopul armoniei. Asta lipseste azi intregii umanitati. Traim intr-o lume schizofrenica.
    Si se salveaza cine poate.
    • Like 9
    • @ Mr.Oh
      HMG check icon
      Foarte bun si bine argumentat comentariul - m-am logat doar ca sa va dau like
      • Like 1
    • @ Mr.Oh
      mr. oh, introspecţia de care vorbiţi dv şi spiritul critic la care se referă Cătălin Bizdadea sunt demersuri asemănătoare, axiologic vorbind. Dacă faceţi o introspecţie în legătură cu dorinţa dv de a contrazice şi veţi analiza cu spirit critic ce descoperiţi, s-ar putea să remarcaţi că vă scapă sensul intervenţiilor, a lui şi a dv. Până la urmă, antrenând spiritul critic se poate ameliora calitatea media şi în consecinţă starea civică. Când avem acelaşi ţel, ideal e să colaborăm. De ex., nu am dat curs primei porniri, de a spune că nu pun virgulă înainte de etc, pt că postarea dv dovedeşte că sunteţi interesat de valori în care cred eu însumi. :), de-abia la a doua, scuze!
      • Like 0
    • @ Lucian Constantinescu
      Mr.Oh check icon
      Multumesc pentru intelegere. :)
      • Like 0


Îți recomandăm

RoboHub

Unii dintre cursanții RoboHub provin din centre de plasament, alții din familii care locuiesc în locuințe improvizate, fără acces la utilități. „Nu vezi nicio diferență între copii, inclusiv copiii din plasament sunt fix precum cei care vin cu părinții”, spune Ana-Maria Stancu, președinte e-Civis.

Citește mai mult