Nu prea ne plac adevărurile incomode. Preferăm să ne satisfacem intelectual în tribul nostru, cu gândirile de proximitate. Nu ne place că alții sunt manipulați, dar nu simțim că și noi, la rândul nostru, suntem manipulați. Un pic mai finuț, un pic mai civilizat, dar în final scopul e același: să servim intereselor altor persoane. Aici intervine necesitatea gândirii critice.
Am văzut foarte mulți oameni atât de plini de ei, încât îi bat pe căpuț arogant pe cei care nu fac parte din bula lor, tratându-i în esență ca pe niște suboameni și oferindu-se să dialogheze cu ei, să-i aducă la calea cea dreaptă. Calea lor dreaptă, evident.
Iar aici se naște ura și resentimentul. Societatea seamănă tot mai mult cu o adunare divizată, cu ochii injectați. Oameni simpli poartă războaiele altora și cad în capcanele altora. Dialogul este aproape inexistent. Iar asta este și ca urmare a lipsei disponibilității de gândire critică. Suntem trași de lanțuri invizibile să urâm, să înjurăm, să insultăm persoane și lucruri pe care nu le cunoaștem cu adevărat. Dar dacă a spus X că e așa, atunci așa e.
Nu înțelegem că nu există alb imaculat într-un colț și negru imaculat în altul. Nu în viață și nu în politică. Poate ne place să credem că trăim într-un basm și prietenii noștri sunt băieții buni, dar așa cred și cei din fața noastră. Iar asta e un adevăr incomod.
Mai avem impresia că există instituții în România care sunt pline de sfinți și altele pline de drăcușori. Unele emblema binelui, altele emblema răului. Din păcate, corupția la nivel de sistem este cam uniform repartizată. Asta înseamnă că instituția unde crezi tu că trăiește Făt Frumos s-ar putea să fie populată cu altceva. Iar asta e un alt adevăr incomod.
Apoi adevărul are tendința să nu fie spus doar de o sursă. Ăia care credem noi că sunt buni poate nu spun tot adevărul. Și o parte din adevăr se află chiar în ograda băieților răi. Ne pasă de asta? Iar un adevăr incomod. Vrem să cunoaștem cât putem de mult despre o situație, chiar cu riscul că Feți-Frumoșii să cadă de pe piedestal, sau ne mulțumim cu meniul servit de bula noastră? E o alegere personală, dar esențială. Ține de educație și de curaj.
În politică principala marfă este puterea și influența. Cei ce o au vor să o folosească, cei ce nu o au o vor, în esență, pentru același lucru. Și ambele tabere îți vor spune în față ce lucruri mărețe vor face. Dar în spate vor lucra la propriile privilegii. Unii mai finuț, mai mieros și mai seducător, alții mai grobian și mârlănesc.
Le dai mai multă putere dacă intri în armata lor de indignați și agitatori fără să mai gândești critic. Ei nu sunt stăpânii tăi și viața ta poate avea și alte priorități decât să participi la un cor de înjurături între urmașii băsiștilor și urmașii anti-băsiștilor. Nebunia trebuie, mă gândesc, să înceteze.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- de ceea ce își dorește ( propriile interese )
- de ceea ce este capabil ( vorbim de abilități ) să facă pentru a obține ce își dorește
- si de ceea ce este dispus să facă pentru a obține ce își dorește
Interesele cuiva, probabil că au legătură cu modelul său de succes, care poate diferi drastic de la individ la individ, în funcție de cum l-a înzestrat mama natură și de cum a fost cioplit, mai grosier sau mai fin de contextul în care s-a dezvoltat.
Pentru unii, succesul este ancorat în material, în "să posezi", mașini, haine, case, iaht-uri,etc.. cât mai scumpe și să le poți etala. Pentru alții succesul constă în a face o descoperire științifică pentru a schimba lumea. Alții, în schimb, ar putea considera că au izbândit dacă au reușit să implanteze în ceilalți un anumit cod de conduită.
Există o paletă întregă de modele de "succes". Oare unele sunt mai "greșite" decât altele ? Greu de spus, poate că în logica naturii toate sunt la fel de importante, doar că, privind prin lentila unui anumit model, un altul ar putea părea "nebunesc".
Pe urmă, fiecare are anumite abilități, care îl diferențiază și îl împing spre a le folosi. Unii sunt mai abili în planul fizic, alții în plan mental. Unele din aceste abilități se pot dobândi prin educație și exercițiu, iar altele mai puțin. Gândirea critică este o abilitate, la fel cum este și capacitatea de a manipula. Unii sunt capabili, tehnic, dacă vor să le folosească.
Însă mai e ceva, al treilea gard care ne definește actiunile, codul moral, sau sistemul de valori al fiecăruia. Ceea ce considerăm că este just să facem și ce nu.
Unii au acest cod moral mai bine definit, alții au doar unele reflexe, fie dobândite de-a lungul vieții, fie preluate din jur, fie inoculate de diverși.
Codul moral acționează ca un filtru asupra modului cum ne folosim abilitățile. La unii găurile din acest filtru sunt mai fine și mai puține, la alții mai mari și mai multe. Suntem mai mulți cei care putem tehnic să mințim, dar nu o facem pentru că sistemul nostru de valori nu ne lasă. Alții însă nu au nicio problemă.
Abilitățile pe care le avem, precum și sistemele de valori, au fost selectatea de evoluție, pentru a facilita supraviețuirea. Abilitatea de a gândi se află printre acestea, la fel și cea de a minți. Ne putem întreba, de ce suntem capabili sa mințim, să denaturăm adevărul ? Poate pentru că la un moment dat, avem nevoie să ne păcălim, pentru a face față unui adevăr ce poate părea în defavoarea noastră, iar asta ne ajută uneori să supraviețuim.
Ce trebuie să înțelegem este că gândirea, cel puțin cea analitică, nu este abosolut vitală, unii se descurcă mai bine fără ea, de aceea nu ne putem aștepta ca toți să gândească, cu atât mai puțin critic. De asemenea, nu ne putem aștepta ca nimieni să nu manipuleze. Unii o vor face, pentru că le e ușor și le oferă un avantaj.
Ceea ce vreau să spun este că, în fond, fiecare acționează în propriul său interes, conform cu propriile abilități și așa cum codul său moral îl lasă să-l urmărească.
Toate acele modele de succes, de care vorbeam, coexistă. Fiecare trebuie să-și înțeleagă mai bine propriul model și să-l actualizeze constant dacă poate. Apoi, ar fi folositor să caute să înțeleagă și celelalte modele și să vadă cum toate se reglează între ele.
De aceea, în cele din urmă trebuie să îți asumi o bulă și să acționezi, conform modelului de succes al acelei bule.
Credeți că, dacă am ieșit la protest, m-am lăsat manipulat de Iohannis, servicii, Soros, sau cine-o mai fi ? Poate. Dar eu vă spun că am ieșit la protest pentru că eu nu pot să mint și să fur, din motivele expuse mai sus. Ori, într-o țară în care unii o pot face, fără a fi penalizați, eu sunt clar în dezavantaj, și nu vreau asta. Nu este în interesul meu, prin urmare fac ce ține de mine pentru a-mi proteja modelul de succes și a-mi crește șansele ca eu, conform acestui model, să am succes. Despre asta e vorba.
Nu e nimeni sfânt sau demon, e pur și simplu o luptă pentru succes, într-o lume în care succesul este multifațetat.
Spun că justiția este o alegere, ea oferă un set de reguli pe care putem construi o societate mai performantă. Asta cred eu. Nu mă aștept însă ca toată lumea să înțeleagă sau să subscrie la această idee. De aia spun ca în fond va fi o luptă între cei care înțeleg și cei care nu o fac.
Eu unul consider că societățile deschise pot produce mai multă valoare și un grad mai mare de bunăstare decât societățile totalitare. De aceea susțin statul de drept, justiția liberă, democrația, toleranța, etc...
Dacă Iohannis și Soros susțin același lucru ca și mine, sau mai degrabă, eu ca ei, atunci eu văd în ei niște parteneri.
Iar autorul spune, știți și acești oameni manipulează. Iar eu spun, așa și ? atâta timp cât o fac în conformitate cu interesele mele ?
Asta mă face ipocrit ?
Eu personal nu pot să manipulez, dar nu prea pot să mă supăr pe cei care o fac pentru a promova un sistem de valori care rezonează cu al meu.
Eu aș zice că, recunoscând asta, sunt mai puțin ipocrit decât dacă m-aș face că nu văd. Manipularea nu este bună sau rea până nu o judeci prin prisma propriului sistem de valori.
Vreau să subliniez că este important să ne asumăm că există o luptă pentru a ne proteja valorile, în care fiecare folosește ce arme poate.