Prezent la emisiunea În fața ta, Nicușor Dan a făcut o serie de declarații care vor da de gândit electoratului în următoarea perioadă. Căci Nicușor Dan manifestă o deschidere către negocieri cu personaje politice de care românii nu doar că s-au săturat, dar care au devenit toxici în mediul public și care au contribuit la existența facțiunilor extremiste pe care le vedem astăzi mișunând în politică. Ei bine, în cadrul emisiunii moderate de jurnaliștii Florin Negruțiu și Claudiu Pândaru, Nicușor Dan a spus că nu ar exclude posibilitatea de a-l desemna tot pe Marcel Ciolacu drept premier, dacă negocierile cu cele patru partide pro-europene vor duce la o astfel de concluzie.
Sigur, nu exclude nici o desemnare a lui Ilie Bolojan, pe care spune că îl apreciază, însă dacă acesta nu va avea susținere politică, Nicușor Dan spune că va face exact ce vor dicta acele negocieri cu partidele politice.
”Am toată și simpatia, și considerația, pentru domnul Bolojan. Este un om care a făcut lucruri importante atât ca primar, cât și ca președinte de Consiliu Județean. A limitat cheltuielile, exact ce trebuie să se întâmple în România, a limitat cheltuielile statului și a avut o viziune de dezvoltare pentru oraș și pentru județ, deci este cineva cu care mi-ar plăcea să lucrez. Mai departe, însă, pentru moment avem un guvern. Evident că mi-aș dori o schimbare a configurației parlamentare care să sprijine guvernul prin intrarea la guvernare și a USR-ului, care este un partid reformist și care mă aștept să pună presiune pe schimbări importante în România. Îmi doresc foarte tare ca, în ipoteza în care există o astfel de negociere, să nu existe o perioadă de tranziție cu un guvern interimar, adică discuțiile să se facă și pe program, și pe oameni cât timp un guvern cu atribuții depline funcționează, pentru că nu trebuie să punem România într-o situație de instabilitate. Mai departe, dincolo de ce îmi doresc eu, este o discuție cu cele patru partide pro-occidentale din Parlament, care au împreună 65%, într-o negociere pe program și pe oameni.
Domnul Bolojan e o persoană pentru care am și simpatie, și considerație. Mai departe, va fi vorba de o negociere și eu nu voi fi președintele care să propună un premier în situația asta, în care suntem azi, care să propună un premier fără să fie sigur că o să strângă o majoritate parlamentară.”
Întrebat de jurnalistul Claudiu Pândaru dacă ar avea vreo reținere în a-l nominaliza drept premier tot pe Marcel Ciolacu, Nicușor Dan a spus:
”Va fi o negociere în care toate părțile își vor spune punctul de vedere. Nu poți să anticipezi. Suntem în politică și contează mult mai mult rezultatul final decât anticiparea unor negocieri. Nu am o mare iubire cu domnul Marcel Ciolacu, care acum recent ne-a tăiat bugetul Bucureștiului, deși aveam un referendum care spunea că bugetul trebuie să fie stabilit de Consiliul General și guvernul condus de Marcel Ciolacu ne-a tăiat și mai mult bugetul față de anul trecut, deci nu mă suspectați de vreo iubire cu domnul Ciolacu, însă în politică e important că fiecare dintre noi are un mandat, în spatele acestui mandat sunt oamenii care ți l-au dat și e important ca anumite părți de negociere să nu fie publice, tocmai pentru ca ele să ducă undeva. Dacă te arunci să spui că vei face într-un fel sau altul, distrugi negocierea pe care urmează să o ai.”
Mai reticent s-a arătat numai la ipoteza de a-l susține pe George Simion în poziția de premier, dacă ar ajunge președintele României, în cazul în care PSD s-ar alia cu partidele extremiste. Acesta a spus că nu crede că va fi vreodată vorba de o astfel de situație, de vreme ce PSD nu s-ar alia niciodată cu extremiștii.
”Fără să am o mare iubire față de PSD, PSD este totuși un partid pro-european declarat și niciodată nu va veni cu o astfel de propunere. Sunt sigur de asta.”, a mai declarat Nicușor Dan.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cât despre Ciolacu, acesta ar trebui să facă singur un pas înapoi pentru a lăsa loc unui profesionist care nu are nevoie de meditații la economie, care nu își permite aroganțe alături de infractori ș.a.m.d.
calitatea sa de candidat la președinția României. Acestea dovedesc că el
cunoaște rolul constituțional al funcției la care aspiră. Președintele României
reprezintă Statul Român, spre deosebire de Parlament care reprezintă Poporul
Român.
Situînd, prin Constituție, pluralismul politic printre valorile supreme,
Statul Român are, cel puțin în teorie, o poziție neutră, echidistantă față de
partidele politice legal constituite. În acest sens, Statul Român nu are caracter
ideologic sau partinic, nu este nici mai de dreapta, nici mai de stânga, nici mai
liberal, nici mai conservator. Dacă statul nu are caracter partinic, ideologic, ar fi
anormal și ilogic ca autoritatea publică care îl reprezintă (președintele) să aibă
acest caracter. Acest lucru este stipulat în actuala lege care prevede că
exercitarea funcției de Președinte al României este incompatibilă cu
apartenența la un partid politic.
Această problemă a apărut imediat după decembrie 1989. Astfel, cu ocazia dezbaterii în C.P.U.N. (martie 1990) a Legii electorale, Dan Hăulică a propus ca la funcția de Președinte al României să nu poată candida membrii partidelor politice. Ședința CPUN era condusă în ziua aceea de către Radu Câmpeanu. Reprezentanții partidelor au respins propunerea cu argumente precum: ,,De ce să interzici unui politician să ocupe o funcție politică în stat ?
Cum să pui în cea mai înaltă funcție politică un om apolitic?”
Asemenea argumente au la bază o confuzie terminologică ce consideră termenii politic și partinic ca fiind echivalenți, ideea că tot ce este politic este, în mod necesar, și partinic. În realitate, sferele celor două noțiuni nu coincid.
După îndelungi dezbateri s-a ajuns la un compromis în sensul că membrii partidelor pot candida la funcția de președinte, dar pe durata mandatului nu pot fi membri de partid. În încheierea ședinței Radu câmpeanu a făcut un fel de fixarea cunoștințelor precizând: ,, Deci, un membru de partid poate candida la funcția de președinte, dar din moment ce este ales, acesta se decolorează politic”. La această precizare, Dan Hăulică a obiectat spunând ,, Aceasta înseamnă să umblăm cu cioara vopsită”. Nu vopsită, ci decolorată, am putea adăuga noi.
Experiența celor 35 de ani dovedește că toți președinții au fost membri de partid și nici unul nu s-a decolorat politic. Fiecare partid dorește să aibă omul său la președinție pentru ca acesta să fie partinic, părtinitor, nu echidistant. Forma sub care se poate manifesta această partinitate, chiar în exercitarea mandatului, este aceea de ,,parteneriat special” al președintelui cu partidul din care provine, termen formulat și ,,justificat” de Emil Boc, prof, univ. de Drept Constituțional.
Dacă amendamentul Hăulică ar fi fost reformulat în sensul că ,,nimeni nu poate candida la funcția de Președinte al României sub sigla unui partid, din partea unui partid, sau ca reprezentant al unui partid ” și ar fi fost adoptat, înclin să cred că zilele de 13-15 iunie 1990 ar fi fost niște zile obișnuite iar parcursul postdecembrist al României ar fi fost mult mai normal.
Deci, nonpartinitatea ar trebui să fie condiția politică a funcției prezidențiale.
Succesul în alegeri al unui candidat independent precum și succesul evident în exercitarea mandatului său, ar putea insemna o benefică schimbare de paradigmă.