Nimeni nu înțelege ce Dumnezeu s-a întâmplat?!

 (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Referendumul s-a stins ruşinos, fără glorie. Dintre cei care l-au promovat violent, nimeni nu pare să înţeleagă ce s-a întâmplat, nimeni nu îşi asumă vreo vină. O energie uriaşă a fost consumată pentru a identifica în străfundurile românilor ceea ce ar fi trebuit să fie o frică viscerală, cu neputinţă de stăpânit, de domesticit, şi care să-i împingă pe oameni să se bulucească la vot împotriva marilor pericole care i-ar ameninţa.

În fiecare comunitate omenească există fisuri ancestrale, spaime, fobii, fantasme întunecate. Rolul unei guvernări inteligente este acela de a domoli aceste spaime, de a încerca să le educe, de a-i face pe oameni să conştientizeze că pericolul de care se tem este mai mult în mintea lor decât în jurul lor. Educaţia este una dintre modalităţile prin care oamenii cultivaţi îi învaţă pe ceilalţi oameni să-şi stăpânească fobiile, urile, intoleranţele, prin cunoaştere şi răbdare, prin folosirea propriei raţiuni.

Ticăloşia nesfârşită a puterii politico-spectaculare din România a constat în ultimele săptămani exact în contrariul acestei educaţii: ea a zgândărit fisurile cele mai adânci din inconştientul colectiv, încercând să provoace o reacţie în masă prin exagerarea pericolelor care ar ameninţa societatea dacă oamenii nu se vor comporta ca nişte oi ascultătoare şi nu vor vota aşa cum li se cere. Puterea a ales să elibereze în spaţiul public imagini insuportabile ale urii şi intoleranţei şi să mintă deliberat şi grosolan, şi-a tratat poporul ca pe o adunătură de primitivi lipsiţi de discernământ, a întreţinut cu bună ştiinţă o ambianţă de isterie, sperând că imaginarul său maladiv îi va convinge pe oameni să-i urmeze pe politicienii puterii în abisurile celor mai neruşinate fantasme sexuale.

Oamenii însă au reacţionat moderat şi nu s-au lăsat antrenaţi în această aventură lipsită de sens. Iar pentru acest exerciţiu de aţâţare a demonilor nu va da, evident, nimeni socoteală. Nu e nimeni vinovat că vreme de o lună de zile nu a existat nicio regulă a dialogului, nici o campanie de informare, niciun cadru al prezentării opţiunilor şi consecinţelor lor. Nu e nimeni vinovat că al treilea om în stat minte obscen acuzând una din ţările prietene ale României că ar fi legalizat căsătoria dintre om şi animal, jignind nu numai inteligenţa românilor, ci şi poporul canadian. Nu e nimeni vinovat şi niciodată pentru toate experimentele pe viu pe care le face pe corpul societăţii o adunătură de oameni inculţi, lipsiţi de orice moralitate şi dovedind un dispreţ profund faţă de cetăţenii României, trataţi ca simplă masă de manevră la dispoziţia lor.

Ceea ce este mai trist în tot acest exerciţiu grotesc este că puterea a eliminat din actul guvernării deopotrivă responsabilitatea pentru propriile acte şi respectul pentru cei guvernaţi. E de ajuns să vedem cu câtă laşitate au reacţionat toţi cei vinovaţi de dezastrul referendumului pentru a vedea nu doar că nimeni nu pare să mai aibă minimul reflex al asumării vreunei responsabilităţi, ci şi că niciunul din cei care ne conduc nu dă doi bani pe noi, fie că am votat, fie că nu am votat.

Vestea bună este că din tunelul în care ne-au împins aceşti politicieni nedemni de lumea şi societatea în care trăim încep să se întrezărească luminile unei lumi noi: cu oameni noi, simpli, oneşti şi inteligenţi, care au reuşit prin forţele lor să ţină piept maşinăriei de fraudare; cu mobilizări exemplare la nivel civic, care se vor transforma fără îndoială în mişcări politice în anii ce vin; în sfârşit, cu o populaţie poate încă apatică, din cauza umilinţelor la care a fost supusă în timp, dar cu siguranţă care nu se mai lasă uşor prostită de nişte mincinoşi lipsiţi de scrupule.

Vremea acestor farsori pare să apună. Poate mai încet decât ne-am fi dorit, dar ireversibil. Nu poţi construi nimic durabil cu oameni proşti şi laşi, care nu ştiu ce înseamnă responsabilitatea, onoarea şi demnitatea. E plină România de oameni deştepţi, cinstiţi şi curajoşi, iar numele şi chipurile lor încep să se întrezărească. Chiar dacă va mai trebui să suferim o vreme, trebuie să ştim că vremea în care România se va schimba la faţă nu mai este departe. Ea ne face semn din viitorul foarte apropiat. Trebuie doar să ştim să citim aceste semne, să ne reclădim împreună speranţa pe ele şi să ne manifestăm cât mai curajos în tot ce credem, în tot ce spunem şi în tot ce facem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp