Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Noaptea cea mai lungă a României și cutia cu monștri buni de speriat poporul

Miting Iliescu și Roman

Foto: Guliver Getty Images

Povestea Umberto Eco discuţia purtată cu şoferul unui taxi care ȋl plimbase odată prin New York. Omul acela volubil, curios, venit din munţii Pakistanului, dorise să ȋi cunoască pe duşmanii italienilor, adică cei ce le ameninţă graniţele şi le ucid femeile. Şi nu putea nicidecum sărmanul imigrant să conceapă că poate exista un grup atȃt de mare de oameni, o naţiune, care să fiinţeze fără a avea un duşman.

Duşmanul, străinii cei blestemaţi, necredincioşii veniti din deşert pentru a ne viola fiicele şi surorile, fobiile noastre ce se ȋntruchipează ȋn cei ce nu ne seamănă, astea ne unesc cel mai uşor şi mai trainic. Ne unim mai grabnic nu pentru a construi punţi, ci pentru a ridica ziduri. Visele sunt ale noastre, cȃnd le ȋmpărtăşim altora ȋncep să prindă alte culori şi nu ne punem de acord dacă trebuie să fie mai mult roz sau dacă merge mai bine albastrul. Dar temerile nu mai au culori, ele sunt negre şi ȋnspăimȃntătoare. Şi atunci ne adunăm laolaltă, aşa, cum se adună vitele ȋntr-un ţarc. Iar ȋn ȋntunericul pe care l-am făcut nu-i mai vedem pe cei ce ne mȃnă ca pe o turmă după bunul lor plac, ne sacrifică pentru visele lor egoiste şi deşarte. Visele unor puţini devin coşmarul celor mulţi.

Psihologia mulţimii era prea-bine cunoscută de către corifeii serviciilor noastre secrete din ’89. Fiindcă ei se ocupau mai mult cu manipularea decȃt cu apărarea faţă de adevăratele pericole – duşmani care să ne dorească moartea, aşa cum spunea pakistanezul, nu aveam. Şi atunci au creat duşmanul care să ne unească ȋn jurul lui Iliescu şi a nomenclaturii care s-a adunat în jurul său, comuniştii de rangul doi, lupii tineri care nu doreau să ȋnlocuiască sistemul, ci doar să ȋşi permită plăcerile Occidentului. Duşmanul trebuia să dea legitimitate noilor conducători care nu ȋşi doriseră vreodată o revoluţie, ci o lovitură de palat. Iar pentru ca duşmanul să fie credibil, pericolul să ne apese, să vedem ȋn cei ce au preluat puterea conducătorii mesianici, a fost nevoie de sȃnge. La fundamentul puterii monştrilor care i-au urmat lui Ceauşescu au stat eroii din decembrie. Poate fi tragedie mai mare decȃt ca sȃngele eroilor să dea strălucire blazonului ucigaşului?

Au trecut mulţi ani de la acel decembrie. E o generaţie, din perspectivă istorică. Crăciunul nu a mai fost pătat de sȃnge. Iar cei ce au luptat alături de eroi au cerut cu voce tot mai stinsă dreptatea. Culoarea sărbătorilor, colindele, luminile ce umplu acum oraşele, toate sunt menite să ne facă a trăi clipa, a ne bucura de naşterea Domnului, a ne ȋmpăca cu noi ȋnşine. Iar ȋmpăcarea ȋnseamnă uitare.

Şi ȋn timp ce noi vrem să ne bucurăm de viaţă, păpuşarii celor ce ne-au ȋmpuşcat ȋn decembrie nu ne lasă a trăi ȋn tihnă. Inventează alţi şi alţi duşmani. Au fost „golanii”, Regele, străinii ce vroiau să ne cumpere ţara pe doi lei. Acum sunt Soros, corporaţiile, DNA-ul, „statul paralel”… Aşa vor să ne ţină departe de forfota colorată a lumii, ȋntr-o feudă mare cȃt o ţară, ȋnconjurată de ziduri ȋnalte de naţionalism, teamă şi frustrare. Nu Polonia e modelul celui de-al doilea om ȋn stat, Coreea lui Kim este visul fiecăruia dintre aceşti apostoli ai urii şi egoismului.

In fiecare an, pe 21 decembrie este noaptea cea mai lungă. Pe urmă, lumina ȋncepe să crească cu fiecare zi. Pentru a putea renaşte, ȋntȃi trebuie să murim puţin. Aşa s-a ȋntȃmplat ȋn urmă cu o generaţie. Aşa se ȋntȃmplă şi azi. Acum nu am mai dat jertfă de sȃnge, dar, după clipa de minune din acel decembrie a urmat un lung crepuscul, ȋn care am agonizat: am văzut sclipiri ȋncȃntătoare ȋn multe rȃnduri, ȋnsă păpuşarii au pus mereu lumina sub obroc, fiindcă ȋn lumină totul se vede clar, nu ȋşi pot ascunde nici ȋnfăţişarea şi nici gȃndurile, iar ei ştiu că sunt hidoşi, păcatul uciderii le-a sluţit sufletul. Pentru ei nu mai e speranţă.

Pentru noi, ceilalţi, mai e. Fiindcă după solstiţiu, după noaptea cea mai lungă, urmează Crăciunul, sărbătoarea renaşterii, a dragostei, credinţei şi speranţei. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • in Romania noaptea cea mai lunga a inceput in 30 decembrie 1947 si se pare ca mai continua !
    • Like 0
  • "Pentru noi, ceilalţi, mai e. Fiindcă după solstiţiu, după noaptea cea mai lungă, urmează Crăciunul, sărbătoarea renaşterii, a dragostei, credinţei şi speranţei."

    O sa incerc sa te cred pe cuvant, Cristiane. Pentru ca eu, de cand am inceput sa traiesc in tara unui Rege mort, tot fac efortul sa-mi mentin speranta in viata.
    Unul din momentele in care flacara anemica a sperantei s-a intetit a fost atunci cand a izbucnit plin de obida strigatul aproape uitat "Jos comunismul", in semn de ramas bun unui simbol al luptei impotriva Jivinei.
    Si-o mai atata si forfota din Piata si din fata cladirii aleia hidoase, atat in infatisarea cat si in continutul ei, Casa Poporului.
    In rest e bine, drumul spre inapoi a inceput, directia si obiectivul urmarit sunt clare, limpezi si fara dubii.
    Suntem impinsi s-o luam "inante" si de la capat intrun diabolic inel al lui Möbius, avand falsa impresie ca drumul e altul si nu exista intoarcere.
    Asta mi-a venit in minte atunci cad s-au spart "tainele" ce invaluiau baza studiilor juridice ale unuia dintre corifeii modificarilor legislatiei. Coroborat cu al doilea doctor "in balti" la drept si-al treilea, cel ocupat cu sexul anal, mi-am amintit de un celebru academician-doctor-inginer care diferea de astia doar prin sex.
    In rest, nonvaloarea si butaforia studiilor si gradelor doctorale sunt aceleasi.

    La fel ca precedenta personalitate, nimic nu-i opreste din mers in mod civilizat sau legic. Evolueaza fara oprelisti, imping inainte modificarile cu forta data de majoritatea care-i sustine. Doar ca impinsul asta inainte, pe noi ne duce inapoi, acolo unde de fapt vor ei sa ajungem.
    Asa ca ce sa mai fac, cum sa mai fac sa nu se stinga flacaruia aia plapanda numita speranta ?!
    Citesc aici, va citesc pe toti si sunt mandru ca pot scrie alaturi de voi. Dar este oare suficient ?!
    Oare "omul care poate schimba cu mintea lui o tara" s-a nascut ?!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult