sursa foto: Profimedia
Văd unele discuții, pe alocuri aprinse, între sindicate, profesori și minister, despre normarea activităților legate de școală și despre norma didactică în preuniversitar. Dar lucrurile sunt mai simple decât par, dacă toate părțile sunt motivate să urmeze rațional atât cadrul legal, cât și bunăstarea oamenilor și a sistemului. Sper ca acest scurt comentariu să ajute în aceste sens! Mai ales acum când se discută și legea salarizării unitare, pe care am comentat-o recent.
Ca ministru, am discutat despre norma didactică în preuniversitar în Raportul QX, discuție care poate fi sintetizată și completată astfel (din păcate, ca urmare a presiunii măsurilor fiscal-bugetare, nu am mai reușit să avem o discuție de consens în sistem pentru implementarea acestui aspect):
1. Prin lege, timpul de lucru este de opt ore pe zi, ceea ce înseamnă 40 de ore pe săptămână. Acest lucru nu este discutabil! – Art. 207 din Legea 198/2023:
„(1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, și cuprinde:
(a) activități didactice de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învățământ, de pregătire pentru evaluări/examene naționale și/sau pentru obținerea performanței educaționale, precum și de învățare remedială;
(b) activități de pregătire metodico-științifică, activități de dezvoltare a curriculumului la decizia elevului din oferta școlii, în acord cu nevoile elevilor;
(c) activități de educație, mentorat și alte activități complementare procesului de învățământ;
(d) activități de management al clasei;
(e) activități specifice elaborării, implementării și evaluării proiectelor educaționale;
(f) activități de sprijin pentru persoanele care ocupă funcția didactică de profesor itinerant și sprijin în cadrul CJRAE/CMBRAE.”
2. Așadar, în sinteză, în cele 40 de ore pe săptămână, avem trei mari tipuri de activități: (a) activități de predare-învățare-evaluare (în relație cu clasa – acum, în general, aproximativ 20 de ore/săptămână); (b) activități de pregătire pentru predare-învățare-evaluare (specifică, la clasă, și generală, pentru formarea profesională) și (c) activități birocratic-administrativ-educaționale.
3. Așa cum am spus în Programul QX, profesorii trebuie să fie dedicați școlii 8 ore în fiecare zi, de preferat în școală, pentru a crea medii educaționale/de învățare, dar care pot fi flexibile în funcție de opțiunea cadrului didactic/școlii – unele activități pot fi făcute în bibliotecă, de acasă etc., mai ales că, adesea, infrastructura unor școli nu asigură spațiu suficient.
4. După cum am menționat mai sus, am început o problematizare a nevoii de normare a acestor activități în Raportul QX. Acest lucru se poate face în urma unor discuții deschise cu sindicatele și cadrele didactice, după repere OECD/UE (acestea există și sunt disponibile public în diverse analize comparative cunoscute de experți). Spre exemplu, din norma de lucru săptămânală, ar putea fi în jur de X% activități de predare-învățare-evaluare, în jur de Y% pregătire pentru predare-învățare-evaluare (specifică și generală) și în jur de Z% activități birocratic-administrativ-educaționale. Procentele pot fi nuanțate și în funcție de experiența profesorului sau de standardul la care ne raportăm (ex. media OECD/UE sau o țară anume relevantă educațional).
5. Cred că clarificarea acestor lucruri îi poate ajuta pe profesori să-și protejeze mai bine drepturile. Spre exemplu, așa cum am spus și când eram ministru, dacă în același timp de lucru crește ponderea unei activități (ex. activitatea de predare-învățare-evaluare), trebuie să se reducă ponderea altei activități (ex. activitatea birocratic-administrativ-educațională). Dacă se iese din timpul standard de lucru – ex. prin prea multe activități birocratic-administrativ-educaționale –, este nevoie și de o formă de plată suplimentară. Dar, pentru asta, este nevoie de o normare mai clară a timpului de lucru; de aceea, încurajez ministerul să finalizeze acest demers, inițiat de mine și aflat încă în stadiu incipient, și îi încurajez pe profesori să solicite această normare.
Articol publicat inițial pe blogul autorului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"modificările operate – creșterea normei didactice, reorganizarea rețelei și ajustarea efectivelor de elevi – nu au generat un impact negativ major asupra ocupării posturilor didactice."
Sa ofer ministerului si domnului DD cateva idei pe care le pot include in viitoarele lor rapoarte QX privind impactul negativ minor:
- VIOLENTA BIROCRATICA - un termen recent, aparut in cercetarea privind impactul politicilor de austeritate asupra persoanelor cu dizabilitati - de violenta birocratica din Romania am dat un minor exemplu mai jos
- FALSA ECONOMIE - Educate Together, o organizatie irlandeza cu mult tupeu :-) : taierile de la educatia speciala sunt „falsa economie" — masuri care dauneaza scolilor, copiilor si cadrelor didactice si care vor genera costuri sociale mult mai mari în viitor - am zis mai jos.
- VIOLENTA STRUCTURALA - fortele politice si economice structureaza / limiteaza accesul la resurse, educatie, ingrijire medicala si putere sociala în moduri care produc suferinta sociala sistematica familiilor copiilor cu dizabilităti.
AUSTERITATE IMPUSA CELOR MAI VULNERABILI - asta arata lipsa de umanism a celor care ne conduc.
DD a creat un paradox (QX?). Profesorilor de sprijin li s-a marit norma didactica si acum lucreza mai putin pentru fiecare copil cu CES. Ma refer la Bucuresti.
1. Pana la catastrofa bugetara PSD-PNL-UDMR, pentru care nu raspunde nimeni, profesorii de sprijin aveau o norma didactica de 16 ore / saptamana, in contextul celor 40 de ore de lucru / saptamana si un numar crescand de copii cu CES, de la an la an. Daca prin anii 2015-2020 aveai 8-12-14 copii cu CES, numarul a crescut in anul de gratie 2025 pana la 30 si peste. Vorbesc de Bucuresti!
Pentru ca in loc de maxim 12 copii (cat prevede legea) multi profesori de sprijin din Bucuresti lucrau cu 25-30 de copii cu CES li se platea lunar o jumatate de norma in plus (8 ore). In total lucrau in scoala 24 de ore / saptamana (16+8), asta inseamna rotunjit 5 ore / zi. Inca puteai lucra de doua ori pe saptamana cu copiii cu tulburari moderate si severe si nu ii neglijai pe ceilalti.
2. Prin mareata "reforma" a invatamantului integrat profesorilor de sprijin li s-au pus in carca 4 ore in plus (2 ore in prima varianta PSD-PNL), de la 16 ore la 20. S-a taiat plata cu ora. Astfel profesorii de sprijin din Bucuresti au ajuns sa aiba 30 - 40 si peste 40! copii cu CES si sa lucreze pentru ei 20 de ore / saptamana, fata de 24 cat lucrau inainte, multi dintre ei. Cu reducerea numarului de ore de la 24 la 20, ca sa nu mai zic de reducerea veniturilor, ajungi astazi sa lucrezi poate o data / saptamana cu copiii care au tulburari moderate si severe.
3. Anul scolar 2025 - 2026 a fost unul de sacrificiu si de tranzitie, pentru ca inteligentii conducatori s-au gandit ca pot sa mascheze cresterea normei didactice prin mutarea profesorilor de sprijin de la scolile speciale la CMBRAE. Calitatea muncii a ajuns la un nivel extrem de jos pentru ca profii de sprijin au fost confruntati cu o incredibila birocratie administrativa, probabil ca o masura de inspiratie sovietico-maoista de a le inchide gura.
Cateva exemple ale realizarilor exceptionale QX in invatamatul integrat: profesorii de sprijin au acum un document cu doua numere de inregistare, cu doua stampile si chiar un document pe care se pune de doua ori aceaisi stampila si aceiasi semnatura. Pe adaptarea curriculara se cer la gimnaziu nici mai mult nici mai putin de 21! de semnaturi. O adevarata revolutie a stampilelor si semnaturilor.
Si un exemplu dramatic al destinului unui copil cu CES. X, cu dislexie severa, adhd si alte probleme scolare, cu care reuseam inainte de DD sa lucrez intensiv si individual, pot lucra dupa DD de maxim de 2 ori/saptamana, in grup. Acest copil a ajuns in scurt timp in situatie de refuz emotional al scolii (EBSA) si in lipsa unei reforme serioase va ajunga la abandon scolar. Felicitari domnule DD!
Cat o sa coste pe romani acesti copii cu CES dupa ce vor temina scoala, in comparatie cu economiile facute de DD-PNL-PSD-UDMR? Il las pe DD sa socoteasca.