Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Notă informativă despre barbarul din cetate

Traian Băsescu, CNSAS

Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos

Simțim astăzi în patria noastră o atmosferă apăsătoare provocată de acțiunile și de abuzul cinic și primitiv al coaliției de la guvernare. De fapt, România a devenit, de-a lungul ultimului deceniu, o cetate din ce în ce mai posomorâtă. Crize, nevoi, turbulențe, spaime au populat cetatea noastră, care este țara noastră. Multe dintre acestea s-au petrecut când - asemenea lumii antice - au intrat barbarii sau „barbarul” în cetate. Năvalnici, zgomotoși, prădalnici, barbarii nu se pot adapta regulilor cetății. Întotdeauna caută să provoace, să dezbine, să răstoarne ordinea juridică și regulile colectivității întrucât „barbarul” nu poate să înțeleagă legea, este insurecțional pentru că el a crescut și s-a format la umbra fărădelegii. Fie a crescut pe lângă tureacul cizmei de milițian, abuziv și „șef de post”, fie s-a format după lecția loviturii cu capul în gură a mardeiașului laș și de duzină. De multe ori când le este frică devin istericoși, fataliști sau se transformă în mod spontan în bărbați feminizați care plâng în palmă.

În jurul lui, „barbarul” dezvoltă un comportament și o gândire care nu și-au avut locul în cetate până atunci pentru că, după ce i-a virusat pe cei care i-au deschis porțile în cetate, contaminează apoi, o bună parte din locuitori. În esență, este vorba de victoria impertinenței asupra cumințeniei și rânduielii.

Înainte de a pătrunde în cetate, „barbarul” și-a zdrobit corabia de digul cheiului. „Barbarul”, după ce a fost ales președinte, s-a pus drept pârcălab al cetății și și-a numit dregători pe măsură: peste finanțe un inginer care a falimentat o mare uzină, peste afaceri străine pe unul specialist în numărarea voturilor, cu ascendențe în numerologia teologico-esoterică, peste școli a pus un dregător mereu încruntat de premiant ce a fost „nevoie mare”, fixat în teribilismul juvenil incurabil. A numit șef de servicii secrete degrabă asmuțitori și pe care, în cele din urmă, i-a scăpat din lesă. S-a înconjurat de subțirimi intelectuale pentru a-și depăși sau șlefui condiția de barbar. Aceste subțirimi erau măcinate de vanități, erau profitori de prime și premieri, de tistii și rente și, în mod paradoxal, gustau cu plăcere vulgaritățile și deșuchielile pe care „barbarul” le emana în dialogurile cu bietele jurnaliste care îi puneau întrebări incomode. El este asemenea unui „barbar” de astăzi care, atunci când nu mai are cuvinte în fața jurnaliștilor, îi invită în closet, apucături luate din haznaua șefului de post de miliție. Se vede că domneala subțire și golăneala vulgară se atrag reciproc. Trebuie spus că „barbarul”, în sinea lui, îi disprețuia pe acești intelectuali și îi înjura vârtos în culise.

În domnia pe care a început să o guste cu voluptate încerca să imite corsarul care a ajuns un dinastic la Monaco, întrucât avea și „barbarul” gânduri ascunse dinastice. Își voia progeniturile bogate și „promițătoare”, urmașe în cele ale politicii. O fiică notaria pe bani mulți afaceri, tranzacții economice, comerciale inspirate de stat, iar cealaltă progenitură, lansată pe direcția politicii ca europarlamentar fiind aleasă de o „curte” de lingăi și servitoare de partid, dorea să străpungă marea politică a continentului. Noi, românii, avem o memorie scurtă, dar mai ales perversă, și uităm de agramatismele fiicei europarlamentare, de penibilul situațiilor create atunci când respectiva lua cuvântul în forul european și ne îndreptăm acum toate proiectilele critice doar asupra gafelor prim ministrului de azi. Cât de inexplicabilă poate fi uitarea memorabilului „succesuri” al fiicei prezidențiale cu veleități dinastice, exprimare ce a contaminat involuntar vocabularul public.

„Barbarul” dinastic s-a înconjurat de o curte de vivandiere de partid, impostoare și venale, una dintre ele a ocupat locul de pupilă impertinentă și atotștiutoare. „Barbarul” promova un populism de cea mai joasă categorie derulat pe extreme, unul dinspre teoria paharului de whiskey cu gheață și un altul lătrător în care îi stigmatiza pe profesori că nu lucrează 8 ore pe zi precum dumnealui... cu paharul. „Barbarul” trebuia să știe că atunci când hăhăia pe sănii la munte iarna și pe malul bălții vara, la sfârșit de săptămână de „efort” prezidențial, profesorii se pregăteau pentru lecțiile din săptămâna ce urma. Tot el transmitea în mod indirect injurii și jigniri la adresa școlii și dascălilor, venite din frustrările adânci de corigent și de certat cu cartea. Le-a spus în mod direct elevilor că nu trebuie să învețe ca să ajungă președinți de țară, servindu-le, ca o glumă proastă, propriul său exemplu de viață. „Barbarul” îmbăloșează școala și dăscălia impunând în spațiul public degradarea și manelizarea valorilor promovate întotdeauna de umanitate, și anume, instrucția și educația.

Atunci când nu plânge la confruntarea cu adevărul care îl incomodează, „barbarul” devine un macho în fața ziaristelor cărora le confiscă telefonul, așa cum soldații sovietici confiscau ceasuri de mână sau de buzunar în timpul răboiului. El s-a înconjurat de bazbuzuci și zapcii de partid care au monopolizat toată viața de stat, de ziariști remunerați cu burse și stipendii pentru cosmetizarea imaginii sale și pentru legitimarea gesturilor și acțiunilor sale. „Barbarul” avea gânduri tainice de a se căftăni ca boier și și-a tras moșie în Bărăgan, altfel spus s-a „împământenit”.

Azi, „barbarul” este înțelept nevoie mare, mai sfătos ca niciodată și priceput în toate treburile publice amușinând și la cetatea Basarabiei. Un alter ego al său a pătruns, în decembrie 2016, în cetate și încearcă să își facă din propria voință legea țării și să intre cu cizme de milițian în templul justiției. Acesta este ajutat de cei din templu ai căror strămoși au deschis odinioară porțile cetăților pentru intrarea barbarilor. Odată intrat, el nu vrea „să plece ca un prost” din cetatea posomorâtă de alți barbari, mânjită de dârele lăsate de aceștia.

În situația acestui succint exercițiu de memorie, ar trebui lansat un „proiect de țară”, și anume, „barbarii afară!”.

Notă: Traian Băsescu ar putea fi declarat colaborator al fostei Securităţi. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a decis să sesizeze Curtea de Apel Bucureşti, a cărei instanţă trebuie să ia o decizie. Cercetătorii ar fi descoperit mai multe note informative scrise de fostul preşedinte pe parcursul a aproape 20 de ani, au declarat, pentru Digi24, surse apropiate instituţiei. Decizia este însă surprinzătoare, în contextul în care până acum Colegiul CNSAS a aprobat în patru rânduri emiterea unor adeverinţe de NEcolaborare cu fosta Securitate pe numele fostului şef al statului, scrie sursa citată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Strădania scriitoricească ar fi avut o oarecare valoare cam prin anul 2004, înainte de alegerile prezidențiale. Tot atunci ar fi avut valoare și dosarul cu răvașe al lui Petrov, înainte de cele 5 adeverințe ale CNASS-ului cum că barbarul nu este securist. Acum, chestiunea apare ridicolă mizeră, pestilențială, și peste toate insignifiantă!
    • Like 0
  • "Cercetătorii ar fi descoperit mai multe note informative" numai fraza asta ar trebui sa demoleze toata literatura din articol.
    Cata vreme "ar fi descoperit" inseamna doar o coperta de dosar si niste referinte aflate in alte dosare care inca sunt necunoscute.
    Stiu ca pariurile sunt ceva prost-gust dar totusi pe cat punem prinsoare ca totul e o facatura autentic securista( a se citi Voiculesciana) pentru ai submina sansele lui Basescu la europarlamentare. Si ca dupa aceste alegeri nu vom mai afla nimic despre speta?
    • Like 3
  • Citez dintr-un articol aparut azi pe Facebook, sub semnatura domnului Radu Tudor : "Dosarul de la Securitate pe care apare numele lui Traian Băsescu este gol, dar există două note informative care au fost utilizate în alte dosare". "Perioada la care se referă investigația nu este cea în care Traian Băsescu a lucrat la Anvers, ci aceea în care era student la Institutul de Marină din Constanța". Cam subtire dosarul. Si la propriu si la figurat.
    • Like 3
  • check icon
    De ce nu apare și Dragnea în poză?
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult