Lolita Cercel - captura Youtube
Inteligența artificială nu mai este folosită doar pentru a automatiza sarcini cognitive sau repetitive și pentru a eficientiza munca, ci începe să fie integrată tot mai des și în zone profund personale, care țin de emoții, relații și de ceea ce, în limbaj comun, numim „lucruri de suflet”. Recent, Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător – COACH USV*, din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, a organizat un webinar dedicat uneia dintre cele mai sensibile și actuale teme ale prezentului: „Noua ordine afectivă: locul actorilor AI în viața noastră emoțională”. Evenimentul a adus în prim-plan o discuție aplicată despre felul în care inteligența artificială începe să ocupe un loc semnificativ în relațiile, emoțiile și practicile cotidiene ale oamenilor. Invitata specială a fost Cosima Rughiniș, profesor universitar doctor la Universitatea din București, care a intrat într-un dialog amplu și nuanțat cu Sergiu-Lucian Raiu, consilier sociolog în cadrul Centrului COACH USV, explorând implicațiile sociale, emoționale și etice ale interacțiunilor dintre oameni și actorii AI. La eveniment au participat peste 100 de persoane, cercetători din institute de cercetare, cadre didactice universitare, postdoctoranzi, doctoranzi, masteranzi și studenți din universități din Regiunea de Dezvoltare NE a României, în cadrul căreia funcționează Centrul COACH USV.
Cosima Rughiniș (foto) este profesor universitar doctor și una dintre cele mai influente voci ale sociologiei contemporane din România, cu o activitate academică susținută la Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, unde predă și coordonează doctorate în Sociologie. Specializată în sociologia cunoașterii, metodologia cercetării, sociologia tehnologiilor digitale, a genului și scepticismului științific, cercetările sale analizează modul în care știința și tehnologia modelează percepțiile, practicile și relațiile sociale. Este directoarea Școlii Doctorale de Sociologie și redactor-șef al Compaso – Journal of Comparative Research in Anthropology and Sociology, fiind recunoscută și citată internațional pentru contribuțiile sale la înțelegerea relației dintre societate, cunoaștere și tehnologie.
Prof. univ. dr. Cosima Rughiniș subliniază că noua ordine afectivă apare din utilizări banale ale AI-urilor generaliste, care devin treptat actori emoționali. Aceasta punctează că atașamentul nu apare pentru că ar fi AI-uri companion dedicate, ci pentru că relația afectivă „crește organic” dintr-o utilizare utilitară.
Antropomorfizarea ca practică socială
Prof. univ. dr. Cosima Rughiniș arată că relația emoțională cu AI nu apare pentru că oamenii „cred naiv” că AI-ul simte, ci pentru că folosim în mod curent un limbaj antropomorfizant. Spunem că AI-ul vorbește, decide, cântă sau dă interviuri. Această practică este întărită de mass-media și chiar de discursul generat de modele, care folosesc verbe și expresii rezervate subiecților umani, de exemplul fenomenul Lolita Cercel. Astfel, spune prof. univ. dr. sociolog Cosima Rughiniș, se creează o confuzie funcțională între ceea ce știm rațional și modul în care relaționăm afectiv cu AI-urile: „Noi proiectăm pe aceste creaturi sentimentele noastre, emoțiile noastre, dorințele noastre și vorbim despre creaturile astea ca și cum ar fi personaje. Modelele AI, când generează răspunsuri, spun: îmi pare rău, îmi cer scuze, voi face, voi decide, voi scrie, voi compune, voi cânta, ș.a.m.d. Nu cred că e bine să spunem că aceste modele AI gândesc sau creează. Nu mai vorbesc de ideea că ele ar simți. Noi le preluăm ca niște mesaje, le interiorizăm, le băgăm în mintea noastră, în sufletul nostru și pe urmă de aici apar posibile încurcături. Soluția este să păstrăm distanța și să ne dăm seama că sunt niște ontologii un pic separate”.
Noua ordine afectivă
AI-ul ajunge să ocupe un loc stabil în viața emoțională a oamenilor, nu ca substitut direct al relațiilor umane, ci ca element care le ocolește, le atenuează sau le reorganizează. Nu asistăm la dispariția relațiilor dintre oameni, ci la redistribuirea atașamentului, atenției și expresiei emoționale către entități non-umane care sunt percepute ca sigure și disponibile. Oamenii utilizează modele conversaționale existente, precum ChatGPT, Gemini, NotebookLM, ș.a. ca actori afectivi emergenți, ca de exemplu mediatori emoționali, scriu mesaje către părinți, foști parteneri, studenți, ca surse de validare emoțională, ca parteneri de reflecție asupra viitorului sau „îngeri pozitivi” în situații tensionate. Sunt nenumărate postări pe Reddit ale unor persoane care vorbesc despre părinți narcisiști, despre relațiile cu foști parteneri, despre conflicte dintre profesori și studenți, care arată că AI-ul este utilizat ca buffer emoțional, care transformă relații diadice dureroase în relații triadice mai suportabile. Oamenii folosesc AI-urile ca funcție afectivă, de exemplu AI-ul este pus să formuleze scuze în numele unor persoane reale care nu și le asumă. Acesta e un exemplu de delegare a muncii emoționale și de reconfigurare a relațiilor intime.
Există și exemple de cazuri limită relatate de mass-media din SUA, când AI-ul a fost folosit ca partener spiritual (de exemplu „Lumina”), AI ca mediator cu persoane decedate, AI care validează fantezii de grandoare, iar acestea nu sunt exemple „pozitive”, ci avertismente despre efecte afective scăpate de sub control, generate tot de modele conversaționale generale. „Putem să vedem cum aceste creaturi își găsesc un loc sau noi le dăm un loc în ordinea noastră afectivă. Experiența e un pic aiuritoare din punct de vedere emoțional. Vorbim despre o creatură care își găsește locul în ordinea noastră afectivă”.
Putem vorbi de o delegare a muncii emoționale. Oamenii folosesc AI-ul pentru a face în locul lor muncă emoțională, de exemplu să formuleze mesaje empatice, să gestioneze conflicte, să exprime calm sau afecțiune acolo unde persoana nu mai poate sau nu mai vrea. Relațiile devin astfel triadice: eu, AI-ul și celălalt, iar AI-ul funcționează ca mediator afectiv, filtru și amortizor al tensiunilor, spune sociolog prof. univ. dr. Cosima Rughiniș.
Conservare versus transformare
Sociologul Cosima Rughiniș distinge între forme de AI care doar reproduc emoții deja existente, precum Replika.com și forme care schimbă efectiv dinamica relațională. În timp ce produse precum artiștii virtuali pot fi emoționante fără a modifica structuri emoționale, utilizările AI ca mediator în familie, cuplu sau instituții au un efect transformativ, pentru că schimbă cine face munca emoțională și cum circulă responsabilitatea afectivă.
De ce AI-ul este emoțional „competitiv”? AI-ul devine atractiv emoțional tocmai pentru că are trăsături non-umane extrem de convenabile. Este permanent disponibil, nu judecă, validează constant, nu abandonează și nu cere reciprocitate. În acest sens, apare o competiție afectivă inegală între relațiile cu oameni reali, pline de risc și frustrare, și interacțiunile cu AI-ul, care sunt previzibil reconfortante.
Riscurile structurale ale utilizării crescânde a AI-urilor
Prof. univ. dr. Cosima Rughiniș subliniază și riscuri serioase ale inteligenței artificiale generative. AI-ul tinde să confirme și să amplifice convingerile utilizatorilor, inclusiv fantezii de grandoare, sens transcendent sau relații iluzorii. În plus, atașamentul emoțional implică costuri invizibile și anume cele de ordin ecologic, prin consum masiv de resurse și de date, prin transformarea vulnerabilităților afective în informații exploatabile economic și politic. Socioloaga Cosima Rughiniș subliniază că atașamentul emoțional față de AI ascunde costuri materiale foarte concrete, în special ecologice. Ea se referă explicit la consumul masiv de energie electrică și de apă necesar pentru antrenarea și rularea modelelor generative, menționând că inclusiv secvențe foarte scurte de conținut video implică echivalente energetice ridicate și cantități semnificative de apă pentru răcirea centrelor de date: „fiecare dintre creațiile astea (n.r. AI-urile) pe care le vedem noi au niște costuri enorme în termeni de energie și de apă, niște costuri care sunt în linii mari ascunse. De exemplu 5 secunde de video generat cu AI, deci nu un videoclip întreg, doar 5 secunde, în linii mari e echivalent să-ți lași cuptorul cu microunde de o oră în priză și irosește cam 4 litri de apă”. Aceste costuri nu sunt vizibile utilizatorilor, fiind externalizate către comunitățile în care sunt amplasate Centrele de Date și neincluse în prețul aparent mic al abonamentelor: „sunt niște costuri astronomice care cresc non-linear pe măsură ce modelele astea se dezvoltă și în mod evident aceste costuri nu sunt captate de cei 20 de euro sau de dolari pe lună pe care îi dăm noi”. La acestea se adaugă riscuri de ordin informațional: datele intime, emoționale și biografice pe care utilizatorii le oferă AI-ului sunt stocate, agregate și pot fi folosite ulterior pentru profilare comercială, politică sau predictivă, amplificând vulnerabilitatea persoanelor fără ca acestea să fie conștiente de consecințe.
În această nouă ordine afectivă, miza nu este dacă inteligența artificială „simte” sau nu, ci modul în care oamenii ajung să o includă în viața lor emoțională. Așa cum arată prof. univ. dr. Cosima Rughiniș, AI-ul nu înlocuiește relațiile umane, dar le ocolește, le filtrează sau le reconfigurează, devenind un mediator al emoțiilor, al conflictelor și al vulnerabilităților personale. Tocmai de aceea, provocarea majoră nu este una strict tehnologică, ci socială și etică: cum și dacă să folosim aceste instrumente fără a pierde distanța reflexivă necesară, cum să etichetăm aceste noi creații cu care interacționăm tot mai des, cum să gestionăm costurile ascunse – ecologice și informaționale – și cum să rămânem conștienți de faptul că, dincolo de empatia simulată a algoritmilor, responsabilitatea pentru viața noastră emoțională rămâne, în ultimă instanță, umană.
* Articol scris de echipa Centrului COACH USV: Prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, Drd. Oana Grosu și lector dr. Sergiu Raiu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ca să n-o iau prea de departe, cinematograful inițial mut (ulterior și cel vorbit), televiziunea ș.a.m.d. au stârnit controverse și panică.
Eu unul nu pot decât să-l felicit pe Tom, tânărul IT-ist care-a încercat să realizeze un act artistic, folosindu-se de AI ca unealtă.
Apropo, "Adobe Premiere Pro", este un soft de editare video care oferă și AI, ca instrument de lucru. Poate rula și pe un banal laptop, ceva mai bine dotat decât ce am eu, 2,2GHz pe 64-bit și 4Gb de RAM (care cam gâfâie și merge ca melcul..)
Pe Centrele alea energofage rulează modele generative mult mai complexe, pe lângă care "Lolita Cercel" e o joacă de copil care-mi aduce-aminte de "S1mone", filmul din 2002, cu Al Pacino pe post de Tom, creator de artist virtual.
De altfel AI apare ca instrument de lucru pe tot mai multe softuri, nemaivorbind de platformele de socializare. Youtube, facebook, Instagram, Linkedin, Snapchat, Pinterest, Reddit, tiktok, WatsApp și restul.
Dar dacă aceste platforme se adresează celor care vor să-și cheltuie ieftin timpul, AI-ul ca instrument de lucru este în slujba creativității. Și asta a făcut Tom.
Simfonia a 10-a finalizată încă din 2021 cu AI. Aceleași controverse, dar ea sună în stilul lui Beethoven și produce emoție.
Pentru că ăsta e rostul artei în general. Dacă emoție nu e..
Și m-am uitat de curiozitate pe canalul de Youtube "Lolita Cercel", care contorizează deja 4 milioane jumate de vizualizări. Nu știu ce e pe celelalte rețele. Curiozitatea e mare.
Acum, social vorbind, actul artisitic în sine creat de Tom e departe de muzica lăutărescă, al cărei fan sunt. Ritmul e luat de altundeva, iar textul e foarte cumințel.
E o variantă edulcorată a muzicii de mahala, pe care Tom se vede că nu o cunoaște pentru simplul motiv că n-are de unde. Pentru că locul muzicii lăutărești a fost luat de manele.
Nu pot decât să-i mulțumesc lui Tom că nu s-a apucat să creeze manele cu AI-ul și să-i urez succes pe mai departe. E nevoie și de mici retușuri ca totul să iasă perfect.
Iar AIE (Agenția Internațională pentru Energie) anunță că-n 2025 consumul de energie la nivel global a fost cam de 180.000 TWh, cu 27.000 TWh energia electrică. Rezultă un 4% pentru centrele de date, față de 2-3% anterior.
Adică AI dublează consumul anual al centrelor de date, nu consumul global de energie, nici măcar cel de energie electrică. Dar așa e când, în goana după senzațional, unii și alșii se reped în date..