Avem deja un guvern propus, aproape trecut şi prin furcile caudine ale comisiilor de specialitate. Nu am să vorbesc despre tot guvernul, pentru că nu am nici timpul şi nici căderea necesară. Mă opresc însă asupra Ministerului de Finanţe.
De ce? Pentru simplu fapt că acesta este inima economiei. Dacă el merge bine, dacă acest minister are o strategie de bună de creştere a colectării banilor la buget, spre exemplu, o să fie suficiente resurse şi pentru reforme, şi pentru creşteri salariale.
Aş putea să merg şi mai departe şi să vă spun că, dacă am compara structura guvernului cu structura de conducere a unei companii private, primul-ministru ar fi echivalentul directorului executiv (CEO), iar ministrul de finanțe ar fi echivalentul directorului financiar (CFO) - al doilea om ca importanță în companie. Fără un management financiar bun nu reziști pe piață, oricât de bun ai fi.
Momentul în care ne aflăm este unul cheie pentru viitorul macroeconomic al ţării şi implicit pentru bunăstarea fiecăruia dintre noi. România, bolnavul cronic al Europei, a fost macrostabilizătă. Însă stabilizarea asta este, din păcate, una extrem de fragilă.
Şi există două drumuri posibile de urmat. Cel de consolidare a macrostabilităţi şi a unei creşteri economice sustenabile sau - cel opus - de dinamitare a tot ce s-a construit în ultimii ani prin sacrificii enorme. Iar dinamita, dacă-mi permiteţi metafora, se află chiar sub scaunul ministrului de finanţe. Iată de ce cred eu că Ministerul de Finanţe este unul cheie în acest moment. Dacă mai adăugăm şi un an electoral 2016 obţinem deja un fitil prea scurt pentru dinamita care poate arunca în aer totul, un fitil care nu prea dă timp de racţie.
M-aş opri însă la omul care va ocupa acest fotoliu. Anca Paliu Dragu – este un om în care am încredere.
Şi acum vin cu argumente.
Aş deschide o paranteză ca să înţelegeţi mai bine argumentele care urmeză. În momentul în care am fost întrebat la formarea guvernului pe cine aş vrea să văd desemnat premier sau pe cine aş vrea să văd la finanţe, am răspus simplu – o faţă nouă şi un om care a demonstrat ceva până în acest moment. Or, Anca Paliu îndeplineşte ambele cerinţe.
A lucrat în BNR, apoi a fost economist şef al misiunii FMI la Bucureşti (un mare avantaj în privinţa viziunii asupra tabloului macroeconomic), după care a ocupat un post de expert în instituţiile europene. Aşadar, are ce arăta în CV. Marele avantaj al ministrului propus este că vorbeşte mai multe limbi, şi nu mă refer la cele străine, ci la cele economice. Vorbeşte limba BNR-ului, vorbeşte limba FMI-ului şi vorbeşte limba experţilor europeni, adică este exact ceea ce avem nevoie în acest moment de răscruce economică.
Rămâne de văzut acum dacă toată această experienţă uriaşă în domeniul politicilor fiscale o vor ajuta în misiunea grea pe care o are la Ministerul de Finanţe. Provocările sunt mari:
– prioritatea zero este bugetul. Conform legii documentul ar fi trebuit să ajungă în Parlament încă de pe 15 octombrie. Ministrul Teodorovici ne-a prezentat, zilele trecute, orientativ, un proiect în care investiţiile erau tăiate la 13 miliarde de lei, după ce în acest an ajunseseră la minimul ultimilor ani, adică la 17 miliarde de lei. Este clar că se face un joc la deficit, dar nu investiţiile sunt cele care trebuie să sufere.
– Apoi, extrem de important, noul ministru trebuie să facă ceea ce nu a reuşit niciun guvern şi implicit niciun ministru de finanţe în ultimii 25 de ani, să crească gradul de colectare. Să ne scoată de pe acel penibil ultim loc din Europa cu acel 33% grad de colectare. Fără bani nu poţi face nimic. Absolut nimic. De ce ne uităm cu jind la bunăstarea ţărilor nordice? Pentru că acolo gradul de colectare sare bine de 50%.
– odată aduşi mai mulţi bani, iar asta presupune o restructurare din temelii a ANAF-ului care este departe de ceea ce ar trebui să fie o instituție de colectare financiară, banii nu trebuie cheltuiţi pe salarii, aşa cum se întâmplă acum, ci trebuie trimişi spre investiţii. Aici o să existe o problemă uriaşă cu susţinerea politică. Dacă nu se reuşeşte să ţină cheltuielile salariale în frâu şi se va taia tot de la investiţii, pentru echilibrarea deficitului, bunăstarea aşteptată o să vină doar pe termen scurt şi doar pentru unii. După ea urmează potopul.
Atât. Poate părea puţin, dar, aşa cum am mai spus, sunt lucruri pe care niciun ministru de finanţe nu a reuşit să le facă în ultimii 25 de ani. Aşteptările sunt foarte mari, capacitatea profesională şi viziunea există, însă din păcate nu există un lucru esenţial – susţinerea politică solidă.
Dacă este Anca Paliu agentull 007 al guvernului Cioloş, rezolvând o misiune imposibilă, o să vedem probabil anul viitor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sper si eu!