Noul Președinte al Academiei Române este un chimist. O zi bună pentru România

sursa foto: Profimedia

Ați auzit de Petrotel, Arpechim, Fibrex, Sometra, Nitramonia, Viromet, Colorom, Oltchim, Carbochim, Azomureș? Sunt zece fabrici, uzine și combinate de chimie și petrochimie pe care le-am închis sau ne pregătim să le închidem. Pe astea zece și, pe lângă ele, încă vreo 30-40.

Chimia și petrochimia erau cele mai dezvoltate sectoare economice de dinainte de 1990. România avea 72 de fabrici, uzine și combinate, un sistem performant de învățământ (12 școli profesionale, 23 de licee, 17 facultăți și 10 institute de cercetare), chimia și petrochimia aduceau circa 35 miliarde de Euro din exporturi, aproape 20% din producția industrială de atunci.

În prezent, în 2026, abia dacă a mai rămas un sfert din capacitatea de producție și din învățământ - sectoarele generează exporturi de doar 3 miliarde de Euro și aproape jumătate din deficitul balanței comerciale.

Am dat jos zeci de fabrici, uzine și combinate de mâncare, chimie, energie și apărare, fără a construi nimic în loc. Ni s-a spus că erau ”vechi”, ”nerentabile”, ”energofage” și ”poluante”. Dacă era așa, cum se face că fabricile, uzinele și combinatele de autovehicule, electrocasnice și medicamente din România, la fel de ”vechi”, ”nerentabile”, ”energofage” și ”poluante”, au fost privatizate strategic, au ajuns în proprietatea investitorilor industriali și au devenit jucători internaționali? Sau cum se face că fabricile, uzinele și combinatele din Polonia și Ungaria, la fel de ”vechi”, ”nerentabile”, ”energofage” și ”poluante”, au fost privatizate strategic, au ajuns în proprietatea investitorilor industriali și au devenit jucători internaționali?

Nu ne mai uităm la trecut, ne uităm la viitor. Poate că am învățat o lecție din criza după criză, din ultimii aproape cinci ani.

Marius Andruh, noul Președinte al Academiei Române, este chimist. Nu îl cunosc, dar îl stimez, așa cum îi stimez pe toți cei care cred în știință. Și îl rog respectuos, pe această cale, să le spună celor de la Președinție, Parlament, Guvern și Banca Națională că autosuficiența industrială trebuie să devină planul de țară al României. Fabrici, uzine și combinate de mâncare, chimie, energie și apărare, cât vezi cu ochii.