Noul tip de leadership nu se bazează pe tactica „bici și zăhărel”

O cale de reașezare, reorganizare sau restructurare a școlii azi este aceea de a face lucrurile diferit față de cum le făceam anterior pandemiei. De a le face diferit noi, oamenii de care depinde existența acestui sistem, noi dascălii numiți învățători, profesori, mentori,etc... Un nou tip de leadership în educație care mai întâi se concentrează pe oameni și abia apoi pe indicatorii rigurozității de cazarmă sau pe alte repere rigide stipulate în documente școlare diverse.
Provocarea schimbării actualului tip de leadership în învățământ are și un argument suplimentar foarte actual: deși tehnologia pare că ne-a adus soluții la criza comunicării la distanță prin aplicații personalizate, lipsa autenticității în relația profesor – elev moderată de tehnologie este o realitate. Relația intermediată de ecranul unui dispozitiv mobil este per total neautentică și distantă, oricât am încerca să suplinim această lipsă a apropierii fizice.

Pandemia ne-a limitat contactele și deplasările cu care eram obișnuiți, schimbând profund ritmul și obiceiurile noastre. Astfel ne-a oferit oportunitatea de a ne întoarce către noi înșine. Mulți dintre noi ne-am reevaluat prioritățile, valorile, nevoile, iar elevii s-au dus foarte ușor în zona eficienței personale prin refocusare personală, și nu e nimic greșit aici atâta timp cât educația azi în România a rămas centrată pe conținuturi, nu pe formarea de competențe și abilități. Aceste noi concluzii ne pot ajuta să modelăm o nouă paradigmă de gândire și acțiune în care toți cei ce sunt parte din actul educațional sunt în centrul preocupărilor noastre și cel al organizațiilor educaționale din care facem parte. Indiferent pe ce palier ierarhic ne găsim, indiferent că lucrăm în mediul privat sau în sectorul public, într-o școală uriașă sau o mică școală de sat, a pune oamenii pe primul loc se va dovedi singura strategie profitabilă.
În cartea sa - Revoluția Sensului - Fred Kofman dezvoltă conceptul noului tip de lider care este o sursă de inspirație în jurul unui scop comun, pentru o comunitate de oameni care rezonează cu liderul, având un ansamblu coerent de principii etice și un sentiment de responsabilizare necondiționată pentru îndeplinirea obiectivelor.
Acest nou tip de lider este ceea ce elevii și părinții lor așteaptă de la noi, dascălii școlilor. El depune eforturi pentru a integra scopurile principale ale celor cu care lucrează într-un scop colectiv mai vast, prin atingerea căruia crește anvergura fiecăruia dintre ei. Un astfel de lider înțelege că trebuie să inspire oamenii din jurul său pentru a genera responsabilitate, cooperare și încredere. Toți cei care azi suntem în învățământ avem nevoie de aceste valori prețuite și puse în fapt.
De asemenea, trebuie creată o anumită cultură a conviețuirii în noul context care să valideze și întărească valoarea de caracter umană reală, integră, de autenticitate care depășește detaliile de zi cu zi ce trebuie rezolvate și dă o direcție clară și unitară tuturor, indiferent de provocările momentului.
Noul tip de leadership în educație nu se bazează pe tactica „bici și zăhărel”, respectiv pe teama permanentă de a pierde, din varii motive - mai obiective sau mai subiective, accesul la modelarea eficientă a mentalului elevilor noștrii, pentru că acesta este principalul risc al lipsei de realism azi la catedră. Elevii noștrii încep să reacționeze categoric, închizându-se în sine, atunci când ceea ce sistemul/disciplina de studiu/omul nu mai le oferă drept hrană mentală necesară.
Dimpotrivă, noul tip de leadership în educație face apel la convingerea oamenilor că și-au investit energia, capacitatea și timpul făcând ceva bun pentru lumea în care trăiesc prin principii și valori aplicate autentic. Că viața lor are un sens, că munca lor are o valoare dincolo de note, calificative și medii. Iar acest sens al vieții, pe care noi toți îl căutăm – fie că ne dăm seama sau nu, se bazează pe formarea unei identități personale și acționarea în baza unor principii de viață și pentru atingerea unui scop înalt care merită atenție și dedicație.
Notele, mediile și poziția în clasamentul clasei – toate acestea reprezintă doar partea văzută a unui iceberg. Ele nu pot asigura decât o fracțiune din motivația de care suntem capabili. Peste 85% din motivele pentru care noi oamenii ne implicăm in ce facem, sunt în partea nevăzută a ghețarului. Acestea includ respectul, grija, integritatea, un anumit sentiment de apartenență, de împlinire, atingerea unui scop nobil sau respectarea principiilor etice.
Piramida lui Maslow explică foarte clar: odată ce ne-am satisfăcut nevoile imediate de supraviețuire și securitate, cum sunt hrana și adăpostul, dorința noastră cea mai de preț este să simțim că viața noastră contează, că putem aduce o schimbare, că putem contribui la construirea unei lumi mai bune pentru noi, pentru cei din jurul nostru și pentru cei care vor veni după noi.
Acestea ar trebui sa fie ideile de bază pe care liderii învățământului, dascălii, le au în vedere în munca lor și în felul în care își conduc trupele de elevi din spatele băncilor, generația de mâine. Cu atât mai mult avem nevoie de acest nou tip de leadership într-o perioadă în care teama și veștile rele ocupă cea mai mare parte din spațiul în care trăim.
Însă toate aceste elemente pot genera efecte extrem de pozitive doar dacă principiile sunt trăite zilnic de lider, nu sunt prezente doar în discursuri și prezentări. Schimbarea se poate produce doar dacă începem cu noi și de la noi, in mod real, profund și permanent.