Rămânem și cu imaginea acelui pod plin de oameni, care sunt convins că a provocat coșmaruri politicienilor, ce nu credeau că e posibil ca din partea profesorilor să vină atâta forță, atâta unitate, atâta putere de a spune nu.

Profesorii au descoperit că o clipă de îndrăzneală şi demnitate le poate aduce mai mult decȃt decenii de fatalism şi supunere. Foto - Octav Ganea/ Inquam Photos

Liderii Federației Sindicatelor Libere din Învățământ și Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” au anunțat luni că greva profesorilor se suspendă. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Educația este o investiție. Dacă tu, societate, ai plătit prost profesorii, acum 30 de ani, când au intrat în sistemul național, atunci știi că a fost competiție redusă pe posturi, că au intrat și absolvenți precari intelectual sau pedagogic. Deci, astăzi, nu te plângi că feciorul tău este înjurat în sala de clasă, sau că el însuși înjură, sau că profesorii intră la și 10, sau că nu se prea învață, sau că elevii sunt analfabeți funcțional sau că se organizează activități de formă, pentru albumele foto de pe facebook. Foto - Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia

Lupta a devenit una de principii pentru profesori, obligați moral să își apere cu înverșunare statusul, în timp ce politicienii încearcă să își păstreze influența politică, din ce în ce mai greu de întreținut. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

E cald, drumul de la Victoriei la Cotroceni e lung, dar oamenii nu par să fi obosit. Vuvuzelele sună, în orice caz, la fel de tare. Foto captura digi24

Acum 20 de ani intram în ceea ce azi numim sistemul de învățământ. Aveam naivitatea suficient de ridicată să cred că e o alegere bună. Majoritatea colegilor mei nu au ales calea educației. Erau suficient de educați să nu creadă în această variantă. Pentru că niciodată nu era considerată o opțiune serioasă. A fi profesor, pe vremea de atunci, nu numai că era neviabil, ca și acum, dar era și neperformant. Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Prima și ultima grevă la care am participat, ca proaspăt profesor, a fost pe la începutul anilor 2000. De atunci, simt că acest sistem de învățământ a intrat într-o supă ce a început să se încălzească din ce în ce mai mult și, proverbialele broaște, adică noi, toată societatea aceasta, nu ne dăm seama că acesta ne va fi sfârșitul. Unii sărim din oală și luăm calea străinătății, alții ținem discursuri pe tema temperaturii ce ne înconjoară, alții încercăm să ne vedem de treabă, ignorând poate viitorul, unii acuză propaganda rusă. Foto: Profimedia Images

Societatea noastră a ajuns să aibă unele comportamente similare cu cele de dinainte de 1989, când unii ținteau la intrarea în grupurile favorizate de atunci, pentru a le fi bine în virtutea apartenenței la grup, indiferent de ce eforturi personale făceau sau indiferent dacă satisfăceau o nevoie reală sau nu. Dacă vom continua tot așa, societatea noastră va căpăta tot mai mult trăsături tribale și nu va putea progresa. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

România nu va fi niciodată o țară că afară cât timp oamenii vor vorbi despre profesori ca despre o categorie care "nu produce, dar cere", "bugetari care stau luni întregi în vacanță și cărora le plătim salariile din buzunar". (Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia)