Nu sunt „strategii”, sunt șmecherii: Vodă Iohannis, boierii PSD din spatele lui Dăncilă și poporul „prost”

Foto: Guliver Getty Images

Pentru ca o campanie electorală să se desfășoare în interesul cetățenilor, candidații trebuie să vorbească cât mai mult și cât mai liber. Vor participa la cât mai multe dezbateri, în diferite formule, prezentându-și proiectele de țară și intrând în dialog. Vor merge în cât mai multe locuri din țară, unde vor sta de vorbă cu alegătorii. Întâlniri reale, nu aranjate de către partide sau staffurile de campanie. Jurnaliștii și analiștii vor fi onești, exigenți și, ori de câte ori este necesar, critici. Dacă vor afla lucruri semnificative despre candidați, le vor aduce la cunoștința publicului.

Am scris rândurile de mai sus săptămâna trecută, cu mult înainte de a afla care va fi „strategia” candidatului Klaus Iohannis în turul doi.

Intuiam că în finală vor intra candidații care au făcut exact opusul celor de mai sus. Ca profesionist neimplicat, am privit cum echipele lor de campanie vând produse cu etichetă falsă, caută metode cât mai eficiente de a „lua ochii cumpărătorului” și mențin o atmosferă de nepăsare față de alegeri, care să-i favorizeze. Cât despre jurnaliștii și analiștii onești, vorbim de o minoritate care s-a auzit adesea cu mare dificultate prin vacarmul îndobitocitor creat de către cei lipsiți de principii.

În mass-media se vorbește despre „strategii” de parcă în spatele lui Iohannis și Dăncilă s-ar afla von Clausewitz și Sun Tzu. Nu, stimați cititori, nu este vorba de strategii, ci despre șmecherii, că atât pot cei doi candidați și cei din spatele acestora.

Săptămâna trecută am scris un text care nu m-a mulțumit nici pe mine. Cred că am eșuat în cel puțin unul dintre obiective, și anume în a-i face pe cititori să observe discrepanța dintre portretul ideal al unui președinte și profilurile candidaților dintre care suntem nevoiți să alegem.

Klaus Iohannis

Klaus Iohannis este unul dintre exponenții clasei politice care a condus România în ultimii treizeci de ani. Face politică din 1990. Din 2000 până în 2014, a fost primarul Sibiului. În toamna lui 2009, a fost propus pentru funcția de prim-ministru de către PNL și PSD - prin intermediul președinților de atunci ai acestor formațiuni - Crin Antonescu și Mircea Geoană. În 2013 a intrat în PNL, pe vremea când acest partid făcea parte din USL, alături de PSD-ul condus de către Victor Ponta, de PC-ul lui Dan Voiculescu și de UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Un an și ceva mai târziu, a fost ales președintele PNL, care apoi a absorbit PDL-ul condus de către Vasile Blaga.

În alegerile prezidențiale din 2014, Klaus Iohannis a avut noroc. Norocul de a-l avea contracandidat pe Victor Ponta, un politician detestat în acel moment de o bună parte a electoratului. Peste această antipatie puternică s-a suprapus scandalul uriaș legat de împiedicarea votului în diasporă.

Dacă nu vă mai amintiți prestația lui Klaus Iohannis din timpul campaniei respective, vă rog să revizionați clipuri de atunci, de exemplu, cel în care acesta îi răspunde lui Claudiu Pândaru la întrebările legate de banii obținuți din meditații și casele pe care le deține. Celebrul „Ghinion!” a spus mai multe despre omul Iohannis decât întreaga sa campanie de atunci.

Da, cu ocazia acestor alegeri, candidatul Iohannis, un comunicator foarte slab, a ales calea cea mai sigură pentru a câștiga turul întâi. Însă cinismul de care a dat și dă dovadă de acolo din Orașul Interzis de unde vorbește din când în când zăbavnic națiunii, întărește portretul pe care și l-a creionat printr-un singur cuvânt cu 5 ani în urmă.

Popularitatea Președintelui Iohannis se datorează luptei pe care acesta a purtat-o cu PSD. Victoriile reputate aparțin însă în cea mai mare măsură oamenilor care au luptat prin toate mijloacele cetățenești pentru a apăra democrația. Cât despre activitatea Președintelui dincolo de această luptă, anii petrecuți la Cotroceni au fost presărați cu realizări puține și modeste.

Klaus Iohannis nu a demonstrat în niciun moment aceeași determinare în a lupta împotriva corupției din interiorul PNL. Acest partid a rămas la fel de corupt ca întotdeauna și foarte similar PSD. Luând în considerare comportamentul său politic de până acum, ar fi o naivitate să credem că ales din nou în funcția de Președinte, va trata un PNL securizat la guvernare cu aceeași intransigență cu care a tratat PSD.

Viorica Dăncilă

În ciuda limitărilor și gafelor sale, nu este deloc înțelept a o subevalua pe Viorica Dăncilă. Pesedismul este puternic în ea. Pare să-și conștientizeze limitele, are un bun autocontrol și își joacă bine rolul în fața propriului electorat. Nu dă pe afară de vanitate, așa cum fac atâția alți politicieni chiar mai slabi decât ea și pare a avea o calitate foarte rară în politica românească: ascultă de alții mai capabili decât ea.

În spatele său se află leviatanul PSD. După atâtea dovezi oferite, trebuie să fii foarte încet la minte ca să mai subestimezi capacitatea de luptă a acestui balaur cu șapte capete. Trebuie să fii stupid sau ticălos pentru a-l hrăni cu ura față de oamenii care continuă să-l susțină și voteze.

PSD nu poate fi biruit definitiv fără a face câțiva pași esențiali. Primul pas este a înceta a-i mai trata pe susținătorii acestui partid cu dispreț și ură. Cel de-al doilea pas este ca măcar unele dintre celelalte forțe politice relevante să se adreseze cu adevărat și acestor oameni. Un al treilea pas, care necesită timp, efort și răbdare, este ca aceste segmente ale populației să fie aduse și ele din punct de vedere educațional și material în secolul XXI.

Liderii PSD sunt conștienți că șansele de a câștiga alegerile prezidențiale sunt infime. Sunt prinși însă într-o bătălie din care trebuie să iasă cât mai bine pentru a-și maximiza șansele în cadrul alegerilor locale și parlamentare ce se vor desfășura anul viitor.

Dan Barna

Sunt sigur că foarte mulți votanți USR au sesizat din prima clipă că Dan Barna nu se ridică la nivelul necesar pentru a ocupa cea mai înaltă funcție în stat. Nu are pregătirea necesară, nu are experiența politică necesară. Discursul său a fost în permanență slab, neconvingător, adesea superficial, presărat cu erori și pe alocuri chiar populism. Modul în care a răspuns anchetei RISE i-a făcut mai rău decât ancheta în sine. Insistența asupra alegerilor anticipate i-a scos în evidență imaturitatea politică. Ideologic, a fost cel puțin la fel de ambiguu ca și partidul pe care îl conduce. Ascultându-l ore în șir, nu mi-a dat în niciun moment impresia că are încredere în sine și că își dorește cu adevărat să câștige. Rareori mi-a lăsat impresia că este un lider, cel mai frecvent dându-mi senzația neplăcută că am de-a face cu un birocrat înțepat.

Spre deosebire de cei doi candidați de mai sus, lui Dan Barna i-a lipsit șmecheria. Pardon, strategia. Onestitatea cu care a tratat această campanie este un plus pentru el și pentru forța politică pe care a reprezentat-o. Însă acest lucru nu scuză lipsa de profesionalism și deciziile greșite pe care le-a luat împreună cu foarte slabul său staff de campanie.

USR și PLUS sunt astăzi o combinație de bine și rău, un amalgam de tot felul de indivizi uniți mai degrabă de ura față de PSD și vechea clasă politică decât de o viziune comună asupra modului în care ar trebui să arate România. Din acest motiv, va fi foarte greu ca aceste două partide să se profesionalizeze, să-și aleagă o direcție coerentă dincolo de cele câteva teme cu care s-au identificat, să atragă mai mulți oameni de calitate, să se curețe de mult prea multele personajele toxice și să renunțe la caracterul sectant, mesianic, cu care și-au enervat și îndepărtat o bună parte a votanților.

În cazul în care vor rămâne la nivelul la care se află acum, societatea va trebui să găsească resursele necesare pentru a da naștere unor alte forțe politice care să le ia locul.

Îi spuneam recent unui prieten că e greu ca democrația să se consolideze într-o țară a cărei istorii politice poate fi rezumată la: Vodă, boierii și poporul. La atât se reduc și aceste alegeri: Pe de-o parte o avem pe Viorica Dăncilă, vremelnica unsă a „corleonilor” PSD. Pe de altă parte, îl avem pe vodă Klaus Iohannis și alaiul său de ciocoi reciclați. Poporul, în ochii acestora în continuare - „pulime”, este invitat și de această dată să meargă ritualic la urne, unde să facă o nouă plecăciune în fața nobilimii și a marelui conducător.

Nu îndemn nicidecum la absenteism de la vot. Afirm doar că avem în continuare: „Ghinion!” În speranța că votul va deveni într-o zi din pai bâtă, trebuie să ne apărăm și de această dată cu ce avem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp