O fetiță goală pușcă și burkini sau cum ne-a construit algoritmul Facebook o lume fără nuanțe

Citim zilele acestea în presă scrisoarea deschisă a lui Espen Egil Hansen, redactorul șef al cotidianului norvegian Aftenposten, în care Mark Zuckerberg e interpelat cu privire la abuzul de putere și limitarea libertății de expresie, pentru că Facebook i-a cerut în mod repetat editorului norvegian să blureze o poză în care apare o fetiță goală pușcă. E vorba despre „napalm girl“ din poza care a luat Premiul Pulitzer în 1973, una din cele mai puternice imagini ale războiului realizate în secolul XX. În Franța, femeile musulmane își pot păstra pe ele la plajă burkini, așa spune legea, deși francezii sunt convinși că influența și vizibilitatea Islamului sunt excesive (60% din francezi cred asta). BBC a început să înlocuiască în programele sale termenii „înainte de Hristos - î. Hr.“ şi „după Hristos - d. Hr.“, cu „înaintea erei noastre - î.e.n.“ şi „era noastră - e.n.“, pentru a nu-i ofensa pe ascultătorii şi telespectatorii non-creştini. 

Toate aceste evenimente mie îmi spun că oamenii sunt azi într-o criză de înțelegere a mesajelor, o criză a comunicării. Suprainterpretează unele informații, fac din țânțar armăsar, și nu dau cuvenita atenție unor fenomene de comunicare ce au potențial periculos. Nu gândesc în context și strigă „Lupul!“ când ar trebui să stea relaxați. Dar nu fac nimic atunci când ar trebui să strige totuși.

Trollingul e o formă de violență

Lumea noastră e tot mai complexă, Internetul augmentează impactul mesajelor la o scară nemaivăzută în istorie. E firesc să fim confuzați, nu a fost timp să ne dumirim cu privire la o nouă etică a exprimării (burkini e un act de expresie a unei apartenențe religioase, un mesaj, face parte din comunicarea nonverbală). Într-un articol anterior condamnam libertatea excesivă și dreptul de a insulta din subsolul unui articol pe autorul acestuia. Mi s-a reproșat că apăr cenzura. Da, este un act de cenzură să ștergi un comentariu, dar e necesar. Ne deranjează cuvântul „cenzură“, pentru că în decenii de comunism cenzura a fost regula, și asociem cenzura cu oprimarea. Dar nu e chiar așa. Absența regulilor de comuncare, libertatea de a spune orice, fără limite și fără nicio cenzură, pot fi foarte nocive. A nu scoate pe gură tot ce îți trece prin cap face parte din regulile civilității. Implicit, a nu scrie tot ce îți trece prin cap, pentru că, dacă în viața reală nu te duci peste X să-l insulți cu ce îți vine la gură, de ce ai face-o în scris, pe forum?

Când cineva scrie fără barieră tot ce îi clocește mintea, e firesc să fie cenzurat. Platforme mari de presă la nivel mondial își suspendă forumul de comentarii, pentru că realizează impactul pe care trolling-ul îl are asupra celor ce scriu. Încă e foarte greu să triezi automat mesajele injurioase de cele civilizate. Trebuie editori-oameni care să o facă, nu se face automat, deci costă redacția. Iar dacă mesajele nu sunt moderate, dacă orice postac poate să-și lase acolo dejecțiile, autorul textului este expus fără milă unor agresiuni la care nu va avea chef să se expună și a altă dată, indiferent cât de mulțumitor ar fi dialogul cu cei câțiva care înțeleg ce a scris el (sau ea) acolo. A permite trolling-ul e un mod sigur de a îndepărta condeiele valoroase, pentru că niciun om cu ceva rafinament nu se va lua la harță cu cei care îl târâie în noroi. Cu cât ești mai înclinat spre lucruri intelectuale, cu atât ești mai dornic să eviți conflictul, ești mai neagresiv. Așadar, trollingul trebuie cenzurat, o spun iar și iar. La fel cum trebuie cenzurat orice mesaj ce instigă la acte violente. 

Nu există fapte, există doar interpretări

Și dacă vreți să înțelegeți cum poate distruge Internetul viața cuiva, citiți cartea „Umilirea publică în epoca Internetului“, scrisă de jurnalistul englez Jon Ronson, tradusă la editura Art. Veți vedea acolo cum un simplu „tweet“ poate arunca în aer toată viața cuiva. Justine Sacco, o femeie de treabă care lucra în PR în New York și care avea un număr apreciabil de followers pe Twitter, a avut nefericita inspirație de a posta pe Twitter o glumă nesărată, în momentul când s-a îmbarcat în avionul de Londra către Africa de Sud. Și-a închis telefonul pe toată perioada zborului, și până la debarcare, era deja ferfeniță pe Twitter. Mulțimea de followers a reacționat cu asupra de măsură, au făcut-o în toate felurile, și, în decurs de un an de zile de la acel nefericit moment, Justine Sacco și-a pierdut slujba bună din NY, prietenii și reputația. De la o glumă proastă s-a ajuns la distrugerea unei vieți. Pentru că oamenii reacționează la mesaje. Comunicarea e un proces bidirecțional, eu pot să spun ceva cu intenții bune, neutre sau frivole, dar tu să înțelegi cu totul altceva, și altceva-ul tău să fie departe de intenția mea. „Nu există fapte, există doar interpretări“, spunea Nietzsche. Să medităm la asta.

Comunicarea devine un fapt tot mai dificil de procesat în această eră a conflictelor interculturale, augmentate la o scară nemaivăzută de comunicarea pe Internet. Faptul că Facebook cenzurează poza cu „napalm girl“ e și rizibil și serios. Ne arată că nu putem avea standarde universale de decență, instituite de un algoritm pus la cale de inginerii din California. Nu am încercat, dar merită, de dragul experimentului: dacă aș posta pe contul de Facebook o poză cu Maja Desnuda, mă interzice Facebook? O avea algoritmul ceva de recunoaștere a operei de artă și astfel Maja Desnuda... trece? „Napalm girl“ este deopotrivă un simbol al ororii războiului și un excitant pentru vreun pedofil, așa cum crede pudicul algoritm al lui Facebook. Nu ai ce face. Nu controlezi interpretările unora sau altora. În aceeași logică, „Lolita“ a lui Nabokov e un text despre pedofilie ori un roman excepțional de dragoste, o bijuterie stilistică. Dar discuția asta a avut loc imediat după apariția romanului, și ne-ar folosi tuturor să ne mai revizităm din când în când istoria culturală. Ca să nu repetăm în buclă, să putem merge mai departe, să putem evolua.

Este crucială interpretarea în context

Și contextele nu pot fi decât endemice, locale, culturale. Nu există standard universal de decență, domnule Zuckerberg, și ar trebui să ne împăcăm cu asta toți. Sincer, nici mie nu-mi place să văd femei îmbrobodite din cap până în picioare, instinctele mele feministe sunt vulnerate de acest mesaj de subordonare, care mi se pare în primul rând interiorizat și acceptat fără întrebări chiar de ele. Dar e problema mea că nu-mi place. Nu mă duc să le întreb dacă le e cald la 30 de grade cu basmaua pe cap. Recentele scandaluri din Franța cu privire la burkini arată cât de primitivă e înțelegerea politicienilor francezi cu privire la acest tip de mesaj nonverbal. Și sincer, ce pericol prezinta o babă în burkini? Unde să ascundă explozibil? Cu scandalul de pe plajă, polițiștii francezi și primarul din Nisa au reușit să se facă de râs.

Care e linia etică în comunicare și interpretarea mesajelor? Live and let live, cred eu. Apoi judecă în context orice mesaj și nu suprainterpreta. Dacă nu înțelegi, întreabă, caută lămuriri. Cenzura mesajului e bună atunci când mesajul incită la ură (cei de pe Twitter care au făcut-o praf pe Justine Sacco îndemnând să fie violată și omorâtă nu au pățit nimic). Caută să vezi dacă mesajul respectiv incită la ură și atunci taie-l din rădăcină. Nu permite insulta gratuită. Află dacă unele mesaje sunt benigne, niște glume proaste, sau sunt ceva cu potențial real de pericol.

Corectitudinea politică îmi pare un semnal de suprainterpretare primitivă a lumii, a vieții, a limbajului. O transformare a țânțarului în armăsar. Sunt o adeptă a laicității la orice nivel, dar mi se pare derizoriu să spui că „înainte de Cristos“ ar putea ofensa pe nu știu cine, deci biata expresie e vinovată și trebuie schimbată. BBC, far de iluminare, dă în gropi cu chestia asta, din exces de zel. Suprainterpretează. Asta arată cât de primitiv gândesc oamenii la orice nivel, chiar și cei cu carte. În psihologie suprainterpretarea înseamnă să dai un sens excesiv unui fapt banal, ca atunci când șeful trece dimineața pe lângă tine fără să te salute și tu crezi că ești gata de concediere. Între noi fie vorba, cred că am beneficia toți dacă am citi mai multă psihologie, ca să pricepem cum gândim greșit și ne conducem și comportamentul după gândirea noastră șchioapă. Noi toți gândim emoțional în prezentul acesta marcat de crize interculturale nedigerate. Dar nefiind atenți la felul cum comunicăm, punem paie pe foc. În concluzie, să citim mai multă psihologie și să gândim în context, la nivel de detaliu, generalizând cât mai puțin. E o dovadă de aroganță să crezi că deții adevărul absolut, chiar dacă te cheamă Zuckerberg. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp