Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

O greșeală pe care o fac cei care se duc la seminarii de „dezvoltare personală” și de ce nu merge cursul de „public speaking” la toată lumea

În fiecare zi aflăm despre cursuri de „leadership“, „conflict management“, despre „inteligența emoțională“, despre „cum să-ți atingi obiectivele“ și despre „ieșirea din zona de confort“, „public speaking“, despre „anger management“ și alte clișee care sună bine, pentru că par sofisticate și imposibil de rezolvat de unul singur.

Nu spun că toate astea nu ar fi o problemă pentru unul sau altul. Poate că un șef isteric are nevoie de „anger management“. Dar e mai bine pentru distinsul să se ducă la o terapie ca să învețe să se controleze. Anger management înseamnă câteva tehnici generale, da. Dar aplicarea acestora trebuie să fie adaptată persoanei, nimic nu merge la grămadă. Poate e și motivul pentru care unii traineri mărturisesc faptul că pot vinde lejer același curs și în următorul an aceleiași companii, pentru că angajații oricum nu au învățat nimic.

Poți învăța câte ceva despre inteligența emoțională, dar asta nu te face mai inteligent emoțional pe tine, Popescu sau Ionescu, cel care dă cu bâta-n baltă când clientul X face o plângere. Faptul că afli despre leadership nu te face obligatoriu mai bun lider, în stare să motivezi oamenii când nu sunt bani, să crești retenția de personal sau să navighezi corabia pe apele tulburi ale declinului în vânzări. Pentru că un lider se și naște, dar se și face. Un lider are de obicei trăsături de personalitate care îl fac dominant social. Pe astea le ai ori nu le ai. Dar în procesul facerii, educației și autoeducației intră multe variabile, experiența, capacitatea de a asculta, dar de a nu fi manipulabil, de a aplana zâzania, dar și de a deschide conflictul atunci când se îngroașă treaba. De a fi blând, uman și cald, dar și de a fi ferm, onest și drept. De a fi și așa și invers, perfect adaptat la context. În combinația numită leadership intră și inteligența emoțională, sigur că da, și capacitatea de a vorbi bine cu oamenii, de a-i convinge să facă ceva ca și cum a fost de la început ideea lor. Și multe altele.

Dezvoltarea personală nu se face în grup

Așadar, în ciuda faptului că se predă în grup, dezvoltarea personală e ceva destul de ...personal. Poți face în grup niște cursuri, dar munca cu sine începe după ce acestea se încheie. Sunt, mai degrabă, niște exerciții individuale, ceva ce pui în practică pe tot parcursul vieții tale profesionale sau personale, rafinezi și aplici. Citești, reflectezi, vezi dacă ți se potrivește. Nu există rețete universale. Aplicarea în viața reală e cel mai important lucru. Dacă afli despre mindfulness în combaterea stresului la vreun curs din sala de ședințe, dar te duci acasă și te arunci pe canapea la televizor, nu faci și tu cât de cât niște exerciții de relaxare acolo, degeaba. Ai mai bifat un curs. Eficiență zero, mai bine luai un calmant. În dezvoltarea personală, termen clișeizat ce desemnează acum cam totul, de la masaj și aromaterapie la psihanaliză, este mai bine pentru tine să citești mult. Cărțile de psihologie sunt accesibile și multe sunt foarte bune (recomand toată colecția de psihologie practică de la editura Trei). Cititul mult și pe cont propriu te apără și de mulțimea de impostori din acest domeniu, care vând apă de ploaie sub formă de „terapie cu îngeri“, „terapia aurei“ și „stagii de tăcere“ (nu e poantă, chiar există). Treaba ta dacă vrei să dai banii la așa ceva, dar nu te aștepta la vreo rezolvare a problemelor tale. Cel mult, la o spălare pe creier temporară cu mesaje pozitive care nu sunt decât asta: vorbe, vorbe, vorbe.

Nu merge la un curs de public speaking dacă n-ai nimic de zis

Mă amuză să văd căți spun că se duc să facă niște cursuri de public speaking (mă rog, de vorbit în public) apoi se laudă că le-au făcut. Nu neg utilitatea lor la oameni care au ceva de zis dar au blocaje, simt panică în public sau timiditate în formă avansată. Astea se rezolvă tot așa, mai degrabă la un psihoterapeut cognitiv comportamental, unde înveți să controlezi stresul dat de expunerea socială. Sau înveți niște trucuri gestuale ca să maschezi că îți transpiră palmele. Problema e că se duc la public speaking cei care nu au ce să vorbească, nu au citit în viața lor mai mult de 3 cărți și vor să învețe să vorbească în public, neștiind că problema nu e forma discursului ci substanța lui, nu au nimic de zis care să merite atenție. Cu confundați forma cu fondul.

Stimați cititori, dacă e să numesc o singură ocupație care merită timpul unei vieți, aceea e cititul. Piața de carte de dezvoltare personală e în creștere peste tot în lume, și cu bine și cu rele. Citiți mult și alegeți bine. Viața e prea scurtă pentru cărți slabe. Nu citiți tâmpenii - garbage in, garbage out. Dacă tu, Ionescu, ai o problemă cu colegii de la birou, ești într-un mediu de lucru agresiv sau suferi de burnout, cărțile lui Osho nu prea te ajută. Te ajută mai bine una despre cum să recunoști pasiv agresivitatea sau cum să previi o depresie. Sau să o recunoști dacă te-a lovit. Cărțile despre chestii concrete, scrise de oameni care au experiență în cabinet, de oameni care au ceva în cap, teoretic și practic. Cărțile care nu vând lozinci despre cât de frumoasă e viața, despre cum „iubirea rezolvă totul“ și cum vei face tu bani dacă te gândești 10 minute la bani dimineața, la trezire... 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Orice om are o voce si orice om are ceva de spus la un moment dat.Am fost la un curs de public speaking la Toast Masters International.Trebuia sa tinem un discurs de 5 minute maxim despre orice.Unii care chiar nu aveau alt subiect prezentau o reteta de prajitura spre exemplu pentru a practica.Ceea ce conteaza cel mai mult este faptul ca esti ascultat fara critica.Este despre a avea curajul de a crede ca ai o voce si daca ceea ce ai de spus e important pentru tine atunci trebuie rostit..Din pacate scoala de astazi si educatia copilului este prea mult despre substanta si mai putin despre emotia si motivatia din spatele cuvintelor.Astfel multi nu stiu sa vorbeasca pentru ca chiar cred ca ceea ce au de spus nu merita spus, ca nu va interesa pe nimeni.Trebuie sa invatam sa ascultam fara critica si abia atunci vom simti ceea ce oratorul vrea sa transmita si abia acordindu-i aceasta incredere isi va gasi cuvinte din ce in ce mai potrivite.Nu are nimic de a face cu cite carti ai citit.Personal am invatat atit de mult de la oameni fara nici o educatie.Se spune ca cea mai mare frica dupa frica de moarte este frica de a vorbi in public.Ia un mare curaj sa o faci deci hai sa invatam sa fim toleranti si sa ascultam dincolo de cuvinte.
    • Like 0
  • CSB check icon
    Articolul pare bine intentionat, insa tonul arogant si sarcasmul gratuit strica totul. Da, sunt de acord ca trebuie sa ne ferim de impostori si sa ne informam inainte, insa articolul dumneavoastra prea generalizeaza in privinta trainingurilor, bagandu-le pe toate laolalta, intr-o diatriba cateodata incoerenta. Prea improscati cu noroi intr-un mod care denota fie ignoranta, fie rea intentie. Aveti ceva se pare cu tot ce nu e parafat de cabinetele de psihologie...Sunteti cumva din domeniu?

    Creati o imagine distorsionata si a industriei de training si a celui care merge la training. Ironizati de pilda "stagiile de tacere" si ideea de mindfulness, care, da sunt de multe ori folosite de snobi pentru a simti superiori, insa ele chiar functioneaza -- dar trebuie sa fii sincer cu tine insuti atunci cand le practici. Importanti nu sunt snobii ocazionali, ci practica propriu zisa.

    In cazul "stagiilor de tacere" si mindfulness, aceste idei vin din practica de meditatie budista perfectata de-a lungul a mii de ani si care este intens studiata astazi pentru ca arata rezultate incurajatoare in domenii multiple. Sa stiti ca mai exista si alte solutii in viata decat cele propuse de Freud, Jung & Co. Daca tot ne recomandati sa citim, sa citim, sa citim, poate ar trebui sa va largiti si dumneavoastra spectrul de lectura si practica.

    Apoi, de ce ironizati pe cei care merg la stadii de leadership si public speaking? Chiar daca nu sunt genetic predispusi sa fie lideri, asa cum sugerati. Chiar daca nu au "nimic de spus" -- ceea ce pentru dumneavoastra inseamna sa fi citit ceva carti la viata lor. Simplul fapt de a merge la un training, in orice domeniu, este un semnal pe care ni-l dam noua insine ca vrem sa ne imbunatatim. De unde stiti cum vor ei sa aplice informatiile le afla sau abilitatile pe care le dezvolta la training? Tonul dumneavoastra elitist strica aici, sa stiti.

    Faptul ca unii sunt obligati sa mearga la training de compania lor si se comporta ca niste elevi chiulangii n-are nimic de-a face cu faptul ca alti oameni, plini de speranta ca se vor imbunatati intr-un domeniul sau altul, fac sinceri eforturi in acest sens.



    • Like 1
  • Eu știu pe unii care merg constant la marii speakeri Szek../Sza../Ruj.. (traineri și evident antreprenori de mare succes) și nu numai că nu se dezvoltă nici personal, nici profesional, dar sunt și agresivi dacă aud asta, și te acuză imediat de lipsă de pozitivism... Un lucru am observat că îl au în comun, așa cum reiese și din articol: Nu citesc nimic demn de luat în seamă. Pentru ei o carte cu vânzări de milioane de exemplare, e automat mai bună decât o carte veche, a unui autor care poate că a murit chiar sărac... Fascinația banilor pentru ei, e asemănătoare cu fascinația celor care se uită la telenovele, apreciind bogăția mimată de niște actori mediocri.
    • Like 1
  • cea mai mare greseala e ca se duc la seminarii de "dezvoltare personala"
    • Like 1
  • In zilele noastre este foarte important sa luam decizii corecte , numai ca de multe ori noi facem alegeri gresite ,fie din cauza ca imi este frica sa incercam ceva nou, fie ca un prieten sa o ruda apropiata ti-a zis ca e ceva riscant , fie ca nu ai suficienta incredere in sine ,dar de cele mai dese ori deciziile incorecte apar din cauza lipsei de cunostinte ,din neinformare suficienta , de aceea ar fi bine sa ne petrecem timpul citind carti de audezvoltare de ex:"Dezvolta liderul din tine " John Maxel ,exersind si experimentint cit mai mult , astfel vom acumula mai multa experientza si incredere in noi si vom putea face o alegere corecta in diferite situatii si cel mai principal -timpul nostru va fi petrecut intr-un mod productiv . ;)
    • Like 0
  • Aha! Mai scrieți cât se mai poate. Mai gândiți cât se mai poate! Mâine? Nu vi se va mai da voie să scrieți. Nu vi se va mai da voie să gândiți. Cu excepții, bineînțeles. Să scrieți ceea ce vi se spune că trebuie scris. Să gândiți numai cum vi se spune că e pozitiv. Nu veți mai avea voie să gândiți, nici măcar pozitiv. Veți avea doar voie să gândiți cum vi se spune că e pozitiv. Căci, pentru a gândi pozitiv, trebuie, mai întâi, să gândiți. Dar, să gândiți cum vi se spune că e pozitiv nu va mai trebui, mai întâi, să gândiți.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Nu degeaba te întreabă la interviu unde te vezi peste cinci ani. Un fel de "eşti dispus să ajungi cât mai sus cât mai pe moca?" Responsabilităţi cu carul şi bani cu ţârâita.
    • Like 1
  • una dintre intrebarile mele cand ma intalnesc cu un "om de afaceri" din romanica : la ce-i trebuie ceas la mana ? are ceas pe telefon, in masina, in birou, in tv, acasa, si daca e vorba ma suna secretara si-mi aminteste de 5 ori pe zi programul, minut cu minut :) asa ca inchei rapid discutia, este 1 prost, o maimuta graitoare, 1 biped ... exista cei peste 60 de ani care au ceas de aur din epoca interbelica, super plat, fin, delicat : Patek, Zenith, Gallet, ... aici este vorba de traditie, este purtata ca amintire, nici daca functioneaza nu are importanta, ca si bastonul ... dar toparlanul ce o face el cu ceasul ala cat o oala la mana ? se uita lung la el si vrea sa-mi explice „leadership“, „management“, „inteligența“, „cum să-ți atingi ...“ „... zona ...“ ok ... daca in primele 5 min nu ma face sa vad o alta latura a vietii ma duc la cafea ... si ma intreb ce a realizat omul asta in viata de a ajuns sa umble cu caruta si sa vanda sirop de leac universal, te dai la batatura, dispar, te dai la gingi, apar, te dai la hemoroizi, dispar, te dai pe chelie, dispare, ... hai sa-l dam cu sirop pe vorbitor, ce se va intampla : apare sau dispare :)
    • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      :))) Pe mine ma amuză foarte mult „discursurile” de la menejerry pentru menejerry; și vaisversa. Cum cântă ca amfibienii pe baltă: unii își îngroașă vocea, alții-și încruntă sprâncenele, unii întrerup furtunos opinia celuilalt, alții fac comentarii pedante și trag concluzii. ___ „Virtuți”, nici vorbă, doar țanțoșării declarative. ___ Într-un context amplu, cine ar fi interesat de leadership? pentru ... Bonusuri? pffha! ___ Tot pentru o cauză nobilă (Viața cu aspectele ei) subscriu procurării siropului de leac universal, dle Andriescuus, cu speranța că totdeauna „Binili învinge”, chiar dacă mai și dispare :)
      • Like 1
    • @ James Ransom
      in tinerete am fost muncitor pe santier, ne duceau / aduceau cu autocabina (o baraca de tabla prinsa pe un camion), la dus eram curati si glumeti, glume muncitoresti ! la intors eram murdari si morocanosi, dar incercam sa ghicim dupa murdarie, miros, praful din jurul ochilor, roseata de pe maini, noroiul de pe bocanci, ... unde a lucrat unul sau altul, devenisem intelepti :) ... mai tarziu, la cursurile de menejerry si lidierpys (mea culpa ! am "predat" si "d-astea" :) ), amintindu-mi de tinerete, incercam sa ghicesc de unde vin cur-santii dupa parfum si echipament, ruj si .... :) (sunt rujuri bune care se sterg al naibi de greu, daca intelegeti :) ). sincer. era o afacere (bunaaaaaaaaaaa) si nimic mai mult. oricat de scolit, inteligent, incapatanat, per-versat esti, nu poti invata un leu sa stea ca 1 caine in lant si nici invers, nici intr-o viata :). pe cei care aveam impresia ca au ceva sanse ii invatam cum sa mimeze inteligenta pt cateva ore (este posibil asa ceva) la ac pct ma foloseam de partea feminina, punandu-le sa descrie cum au ajuns pe pozitia pe care sunt, audienta asculta si eventual punea intrebari (ii incurajam), dar cei vizati de mine si instruiti cum sa interpreteze anumite cuvinte intelegeau ce era de inteles, din pasajele lipsa, sau din cele prea aprofundate :). cursul era dupa ... , la o cafea !
      • Like 3
  • check icon
    Când văd/aud asocierea cuvintelor „mediu agresiv” și „birou”, stau și mă întreb, oare lucrul într-o echipă de sudori din șantierul naval ce fel de mediu o fi? Să fii coleg cu moldoveni, tătari, țigani-turci sau bulgaro-mangalioți localnici, să știi că te poți trezi chiar și în zi de salariu cu o halbă în cap (sau, mă rog, adormi), deși toți sunt veseli în jurul tău. Și asta numai pentru că, pe parcursul relațiilor firești de muncă i-ai rănit orgoliul vreunui membru din bisericuțele mai sus enumerate, sau, cum se spune în mediile academice, l-ai călcat pe coadă. Ironia face că, conform normelor actuale, dacă cârciuma se află între serviciu și casă, incidentul ar putea fi considerat accident de muncă. Sau nu. Singurul avantaj în mediile astea mai puțin agresive, dacă ești timid sau îți transpiră palmele, oricum nu te bagă nimeni în seamă.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Mereu mi-a plăcut de termenul de leadership. E so cool! N-am mers niciodată la cursuri de speaking - cred că e un major error de-al meu, chiar un system error - dar mă descurc flawless la gargară. Părerea mea e că lumea s-a cam plictisit de corporate. Aşa că... major companies, bye bye! Lumea începe să se sature de reclame, de corporate şi de alte spanacuri.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult