O lecție care merită ținută minte: Anul în care România a pierdut pe toate liniile de producție a culturilor intensive

Foto: Earl Walker / Panthermedia / Profimedia

Anul 2020 a devenit un reper dramatic pentru agricultura României, deoarece, în mod efectiv, România a pierdut pe toate liniile de producție a culturilor intensive.

Un an în care cei responsabili cu agricultura României au tăcut mâlc, fără să se lupte cu argumente la Comisia Europeană, care a fost influențată de acțiuni de lobby. Inserăm un paragraf relevant pentru situația prezentată.

Numele documentului înaintat de un grup de lobby este: “Romanian Farmers defaulting in contract”

Cităm:

„Ca urmare a secetei care a afectat estul și sud-estul României în această vară, fermierii au cerut Guvernului român să declare stare de forță majoră la nivel național, astfel încât să nu poată fi trași la răspundere pentru executarea contractelor în cazul în care producția lor a fost afectată de secetă.

Primul pas făcut de Guvernul României a fost pe 3 septembrie, când a aprobat prevederile legale referitoare la sprijinul direct pentru fermierii care pot dovedi că recoltele lor au fost afectate de secetă.

În urma presiunilor ample din partea fermierilor care au cerut să fie exonerați de obligațiile lor contractuale față de clienții lor, guvernul a emis, pe 15 septembrie, un proiect de Ordonanță de Urgență a Guvernului (O.U.G.) cu scopul de a le da județelor posibilitatea de a declara starea de calamitate atunci când peste 50% din suprafața agricolă a județului este afectată de secetă.

Această ordonanță le conferă fermierilor dreptul de a opri livrările pe contractele semnate și le interzice clienților lor să aplice penalitățile prevăzute în contracte.

Din acest motiv, măsurile propuse de Guvernul României vor avea un efect pe termen lung, nu doar asupra agriculturii românești, ci și asupra întregului lanț de aprovizionare cu cereale din UE. Decizia de a le oferi fermierilor posibilitatea de a nu-și îndeplini contractele poate duce la dificultăți financiare serioase de-a lungul lanțului de aprovizionare, inclusiv la faliment.

Având în vedere cele de mai sus, vă îndemnăm să luați măsuri față de Guvernul român cât mai curând posibil pentru a vă asigura că acesta nu dă le fermierilor săi undă verde să nu își îndeplinească contractele.”

Închidem citatul.

Altfel spus, pe românește, să falimenteze fermierii români, .nu să caute alte surse de aprovizionare pe piața europeană sau regională, iar apoi să re-eșaloneze diferențele de piață în mod corect, cu fiecare fermier în parte.

Un exemplu relevant pentru situația prezentată este faptul că Ucraina a dat default prin neexecutarea contractuală a 7.000.000 tone de porumb, fără ca nimeni să poată interveni peste decizia internă.

Nu acuzăm pe nimeni, doar indicăm faptele exact așa cum s-au întâmplat. Facem acest lucru pentru a da o imagine cât mai corectă asupra comunicării publice a multora – actori direcți sau indirecți - ce pozează astăzi în salvatorii fermierilor români. Este dreptul fiecăruia să înțeleagă, să interpreteze și să tragă concluzii.

Prezentăm mai jos pagubele înregistrate în agricultura din Romania în 2020:

- Grâul a pierdut 3,3 mil tone (de la 10 mil tone la 6,7 mil);

- Porumbul a pierdut 4,5 mil tone (de la 14,5 la 10 mil tone);

- Orzul a pierdut 0,9 mil tone (de la 1,8 mil la 0,9 mil tone);

- Rapița a pierdut 0,45 mil tone (de la 1 mil la 0,55 mil tone);

- Semințele de floarea soarelui au pierdut 1 mil tone (de la 3 mil tone la 2 mil)

Putem spune că a fost o țară calamitată la propriu de secetă. De asemenea, Ucraina a fost afectată - a pierdut 13 mil tone de porumb.

În afară de pierderea banilor investiți în pământ, în culturile înființate în toamnă și primăvară, fermierii au dat piept și cu alte probleme: facturi scadente la inputuri (achiziția de îngrășăminte, semințe și produse pentru protecția culturilor), cu credite de consum, tăierea discounturilor/ reducerilor la achiziția de inputuri și contracte de vânzare a recoltelor ce nu au fost onorate.

Trei lovituri succesive venite din trei părți, respectiv firmele de distribuție, băncile și IFN-urile și cumpărătorii de marfă din România, deoarece fiecare parte dorea să-și recupereze banii. Totul s-a transformat într-un teatru de operațiuni, cu fermierii vânați din toate părțile de cei ce creditaseră sau cei ce contractaseră mărfurile în avans. 

Sumele pierdute ca potențial ce ar fi trebuit să alimenteze conturile fermelor sunt exprimate mai jos, ca medii ponderate la nivel național, prin calcularea prețurilor medii de vânzare, în RON. (apasă pe fiecare tabel, pentru a-l vedea la dimensiune mai mare).

Costurile (în RON) de înființare la nivel național practicate ca o medie pe fiecare cultură în parte ne arată bani efectiv îngropați în pământ la nivel național.

Valoarea discounturilor (în RON) neacordate ca medie la nivel național, pentru fiecare cultură.

Costurile financiare (în RON) atașate fiecărei culturi provenite din finanțarea culturilor.

TOTAL GENERAL pierderi (în RON).

Fermierii au început să fie vânați de către creditori pe orice cale, prin orice mijloc. Ideile induse erau că fermierul era de vină pentru că a înființat cultura, el era de vină pentru că a vândut recolta înainte, el a fost de vină pentru seceta din 2020. Suntem de acord că au existat și fermieri care, văzând că prețurile cresc, nu au dorit să mai execute contractele și să nu mai livreze mărfurile către cumpărători, conform contractelor.

Înțelegem extrem de clar și precis regulile comerțului și faptul că, la rândul său, pe lanț vânzătorul trebuie sa livreze marfa..

Ce nu putem înțelege este diferența de abordare în piață, întrucât o parte a firmelor de distribuție a înțeles și a oferit re-eșalonare pe 1-2 ani, plus un ajutor în ceea ce privește finanțarea culturilor din toamna lui 2020, iar o parte a cumpărătorilor a oferit de asemenea opțiuni de re-eșalonare a diferenței de piață pe termen de un an, cu obligativitatea de a vinde următoarea producție tot către același cumpărător. Aceasta a fost o abordare extrem de corectă și coerentă în piață.

Însă o altă parte a distribuitorilor a introdus efectiv garanțiile (bilete la ordin, cecuri) în bănci ca să își recupereze creditele oferite, iar o parte a cumpărătorilor a emis facturi de penalizare la diferențe astronomice pe preț în piață, utilizând garanțiile pentru a-și recupera aceste diferențe, la care s-au adăugat penalizări și daune-interese. O abordare care a dus la o îmbogățire fără fundament, care s-a transformat într-un comportament discriminatoriu la adresa fermierilor de bună credință.

E important să mai spunem o dată: au fost fermieri care nu au putut, fermieri care au putut mai puțin, fermieri care au putut, dar nu au dorit să găsească o soluție de compromis în sprijinul celor păgubiți de secetă.

De ce nu s-a intervenit pentru a oferi protecție fermierilor prin măsuri simple de arbitraj, cu o evaluare bazată pe comportament, zona calamitată și potențial, cu o segmentare pe categoriile descrise mai sus? Era stare de calamitate, ministerul de resort și statul trebuiau să intervină și să procedeze pentru justețe și echitate.

Nicio parte nu era de vină, nici fermierul, nici firma de distribuție și nici cumpărătorul. Cu toții au fost de bună credință. Poate unii fermieri s-au supraevaluat din ignoranță, lăcomie și lipsă de informații, dar întreb, retoric firește - cumpărătorul nu a verificat cât și cum vinde subiectul în cauză? Piața are instrumente simple de evaluare și măsurare, dar aici au intervenit lăcomia și ignoranța, bazate pe superficialitate.

Statul s-a plecat cuviincios și a tăcut, a retras OUG-ul, care, fie vorba între noi, nici nu era bine întocmit. Și a spus încovoiat după acea adresă trimisă de grupul de lobby: „Am înțeles, să trăiți!”. Fără a încerca să repună problema de gravitate maximă pe alte planuri, cu alte argumente și cu alte soluții precum cele descrise mai sus. De ce? Din obediență și lipsă de competență, dublate de teama neștiutorului. Când nu știi și nu înțelegi, te apleci și rămâi încovoiat.

Istoria nu iartă și judecă cu justă măsură în timp. Întotdeauna însă trebuie ca ea să nu fie uitată, iar ceea ce s-a întâmplat în 2020 să fie o lecție pentru toată lumea, fermieri, distribuitori și cumpărători. În general, după lăcomie nu mai este nimic și lecția anului 2020 merită ținută minte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp