Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

O lumină de Paște: „Mi-am dorit o familie mare, dar n-am avut timp. Acum uite că am”

Doamna Anca

Azi am cunoscut un om bun.

Doamna Anca se îngrijește de cei cinci copii care s-au mutat în căsuța Hope and Homes for Children (HHC e un ONG care vrea să desființeze orfelinatele clasice și să le înlocuiască cu locuințe de tip familial). Este sufletul casei, râde tot timpul. „Mi-am dorit o familie mare, dar n-am avut timp. Acum uite că am”.

Când am ajuns, trebăluia în bucătărie, pregătind friptura pentru diseară. „Auziți, în meniu azi era spanac. Cum să le dau spanac de Paști?!”

La un moment dat, au venit în vizită la ea trei băieți dintr-o casă de copii în care lucrase acum un an. L-a smotocit pe fiecare: „Ionuț, pune mâna și citește zilnic!”

Lucrează de 5 ani în sistemul de protecție a copilului și spune că-și iubește meseria, pentru că-i iubește pe copii. Este în anul doi la Facultatea de Asistență Socială. Râde: „O babă ca mine studentă, ați mai văzut așa ceva?!”

Copilul ei de suflet este Liviu, care tocmai a făcut 19 ani și care stă acum într-un alt centru, unul pentru adulți. „Liviu este imobilizat într-un scaun cu rotile, își poate mișca doar mâinile, și pe alea doar de la cot”. Cu Liviu a descoperit însă viața intensă: a mers la toate concertele lui Dorian Popa, pe care puștiul îl adoră. „N-am ratat nimic, am fost odată și-n Bamboo, am plecat la ora trei”. „Păi cum ați mers în Bamboo?!” O întreb cu mirare. „Cu taxiul”, îmi răspunde candid. Pentru a-l duce pe Liviu peste tot unde acesta și-a dorit s-a certat cu taximetriști și șoferi de autobuz „care nu voiau să lase rampa”, a făcut slalom printre mașini parcate pe trotuare și a urcat scări nesfârșite de bloc. „Odată l-am dus acasă la mine, am luat pizza, ne-am jucat cu cățelul, i-am dat și un pahar de vin. I-am mulțumit atunci pentru lecția de viață pe care mi-a dat-o. Pentru că eu am învățat multe de la Liviu despre ce înseamnă viața. Noi spunem că avem greutăți, că e viața grea, dar nu știm ce înseamnă de fapt o viață grea”.

Doamna Anca și cu mine vă spunem că „Hristos a înviat!”


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adevarat a inviat. Faptul ca exista celule specializate in tot acest organism, care este suvoiul uman, care-se dedica timpul vietii lor sa-i ajute pe cei fara putere sau in suferinta, e o dovada ca stafeta simbol a invierii lui Hristos a mers mai departe ca o faclie vie ce nu va pieri niciodata...
    • Like 2
  • Dacă ținem seama că recunoștința e floare rară, doamna are, totuși, și satisfacții. E drept, din partea unor vitregiți ai sorții - pe care i-a ajutat să reziste greutăților. Altminteri, mai rar se întâmplă să primești mulțumirile unora care au ajuns prea bine ca să-și mai amintească și de alții.
    • Like 0
  • HHC pentru copii engleziti?Furculisionul coanei Chirita a fost inlocuit de furculisan!
    • Like 0
    • @ Arthur Chivulescu
      HHC este o fundatie globala, infiintat in Marea Britanie in 1994. De aici si numele in engleza. Pe site-ul lor de altfel scrie istoria fundatiei, asa ca daca ati fi fost si curios, nu numai critic, ati fi cautat si ati fi gasit. Sigur, numele s-ar fi putut si traduce (de exemplu ca la Armata Salvarii, daca ati auzit de asta, tot o fundatie britanica este, si inca una foarte cunoscuta, Salvation Army), dar cred ca asta conteaza mai putin, cat conteaza ce se face acolo si faptul ca niste copii defavorizati beneficiaza si ei de un camin si de grija din partea unor oameni de bine.
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult