Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O lumină de Paște: „Mi-am dorit o familie mare, dar n-am avut timp. Acum uite că am”

Doamna Anca

Azi am cunoscut un om bun.

Doamna Anca se îngrijește de cei cinci copii care s-au mutat în căsuța Hope and Homes for Children (HHC e un ONG care vrea să desființeze orfelinatele clasice și să le înlocuiască cu locuințe de tip familial). Este sufletul casei, râde tot timpul. „Mi-am dorit o familie mare, dar n-am avut timp. Acum uite că am”.

Când am ajuns, trebăluia în bucătărie, pregătind friptura pentru diseară. „Auziți, în meniu azi era spanac. Cum să le dau spanac de Paști?!”

La un moment dat, au venit în vizită la ea trei băieți dintr-o casă de copii în care lucrase acum un an. L-a smotocit pe fiecare: „Ionuț, pune mâna și citește zilnic!”

Lucrează de 5 ani în sistemul de protecție a copilului și spune că-și iubește meseria, pentru că-i iubește pe copii. Este în anul doi la Facultatea de Asistență Socială. Râde: „O babă ca mine studentă, ați mai văzut așa ceva?!”

Copilul ei de suflet este Liviu, care tocmai a făcut 19 ani și care stă acum într-un alt centru, unul pentru adulți. „Liviu este imobilizat într-un scaun cu rotile, își poate mișca doar mâinile, și pe alea doar de la cot”. Cu Liviu a descoperit însă viața intensă: a mers la toate concertele lui Dorian Popa, pe care puștiul îl adoră. „N-am ratat nimic, am fost odată și-n Bamboo, am plecat la ora trei”. „Păi cum ați mers în Bamboo?!” O întreb cu mirare. „Cu taxiul”, îmi răspunde candid. Pentru a-l duce pe Liviu peste tot unde acesta și-a dorit s-a certat cu taximetriști și șoferi de autobuz „care nu voiau să lase rampa”, a făcut slalom printre mașini parcate pe trotuare și a urcat scări nesfârșite de bloc. „Odată l-am dus acasă la mine, am luat pizza, ne-am jucat cu cățelul, i-am dat și un pahar de vin. I-am mulțumit atunci pentru lecția de viață pe care mi-a dat-o. Pentru că eu am învățat multe de la Liviu despre ce înseamnă viața. Noi spunem că avem greutăți, că e viața grea, dar nu știm ce înseamnă de fapt o viață grea”.

Doamna Anca și cu mine vă spunem că „Hristos a înviat!”


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adevarat a inviat. Faptul ca exista celule specializate in tot acest organism, care este suvoiul uman, care-se dedica timpul vietii lor sa-i ajute pe cei fara putere sau in suferinta, e o dovada ca stafeta simbol a invierii lui Hristos a mers mai departe ca o faclie vie ce nu va pieri niciodata...
    • Like 2
  • Dacă ținem seama că recunoștința e floare rară, doamna are, totuși, și satisfacții. E drept, din partea unor vitregiți ai sorții - pe care i-a ajutat să reziste greutăților. Altminteri, mai rar se întâmplă să primești mulțumirile unora care au ajuns prea bine ca să-și mai amintească și de alții.
    • Like 0
  • HHC pentru copii engleziti?Furculisionul coanei Chirita a fost inlocuit de furculisan!
    • Like 0
    • @ Arthur Chivulescu
      HHC este o fundatie globala, infiintat in Marea Britanie in 1994. De aici si numele in engleza. Pe site-ul lor de altfel scrie istoria fundatiei, asa ca daca ati fi fost si curios, nu numai critic, ati fi cautat si ati fi gasit. Sigur, numele s-ar fi putut si traduce (de exemplu ca la Armata Salvarii, daca ati auzit de asta, tot o fundatie britanica este, si inca una foarte cunoscuta, Salvation Army), dar cred ca asta conteaza mai putin, cat conteaza ce se face acolo si faptul ca niste copii defavorizati beneficiaza si ei de un camin si de grija din partea unor oameni de bine.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult