Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

O mâncare din filmul de Oscar „Parasite”: Ram-don sau Jjapaguri cu friptură de vită

Astăzi vom face în premieră o mâncare de Oscar. Mai exact, Ram-don, care apare în filmul care a luat premiul pentru cel mai bun film, Parasite. Tot în premieră, un film străin ia premiul nu doar pentru cel mai bun film străin, ci și pentru cel mai bun film punct.

Pe cine miră că un film coreean ia Oscarul, îi rog să vadă de exemplu Handmaiden, a lui Park Chan-Wook, din 2016, sau mai toate filmele lui Kim Ki-Duk.

În Parasite, filmul premiat cu Oscar anul acesta, unul dintre personaje cere servitoarei să-i facă această mâncare: o porție de tăiței într-un sos negru, cu bucăți de friptură de vită.


Încă de la început, voi spune ceva ce sună tare aiurea, dar e adevărat. Mâncarea asta, Ram-don, nu există. În primul rând, pentru că înainte de film nu o făcea nimeni.

În al doilea rând, din punct de vedere al numelui. Ram-don e de fapt o traducere din limba coreeană în ceva inteligibil, in ceva la care publicul nevorbitor de coreeană, dar oarecum familiarizat cu mâncarea asiatică să se poată raporta. Ram vine de la ramen, iar don de la udon, două tipuri de tăiței cu grosimi diferite și care se mănâncă cu supe diferite. Ramen e întâlnit în mai toată Asia, Udon, în Japonia. Nu există mâncarea asta în Japonia, nimeni nu a amestecat vreodată ramen cu udon aici. În plus, terminația Don, în numele unei mâncăruri japoneze se referă la acea mâncare servită într-un bol de orez. Bun, deci au tradus cu Ram-don ca să înțelegem. Dar ce? Ce anume se traduce prin Ram-don?

Jjapaguri.

Exact. Ce e Jjapaguri? Dacă japonezii nu au amestecat două feluri de tăiței diferiți, ei bine, coreenii au făcut-o. Jjapaguri este un fel de mâncare rezultat din amestecul a două feluri de tăiței instant: Chapagetti și Noguri. Să le luăm pe rând.

Chapageti. Dacă vă sună italienește, nu greșiți. Este iarăși o combinație dintre chajang și spaghetti, chajang fiind sos de fasole neagră. Chajang + spaghetti = iubire = Chapagetti.

Noguri sunt tăiței picanți, cu aromă de fructe de mare. Chapagetti + Noguri = iarăși, iubire = Jjapaguri.

Când personajul îi cere servitoarei să-i facă de mâncare, îi cere Jjapaguri cu mușchi de vită (de fapt vită Hanwoo, un fel de vită Kobe coreeană), ceea ce a fost tradus, precum spuneam, prin Ram-don.

Tăiței instant de două feluri plus o carne de vită premium? Sincer, înainte să mă apuc să gătesc așa ceva, mi s-a părut o atrocitate culinară. E ca și cum ai face mămăligă cu trufe, zer cu caviar sau... tăiței instant cu vită foarte scumpă! Două lucuri complet diferite, ca două clase sociale de la poluri opuse, ”prinse într-o situație în care și cel mai neînsemnat derapaj poate duce la falii sau erupții”, cum spunea regizorul Bong Joon-Ho.

Da, mâncarea asta este una dintre metaforele filmului. Până la urmă, cine sunt eu să decid ce e atrocitate culinară și ce nu, o mâncare are drepturi egale cu toate celelalte, dacă spune o poveste, dacă e comfort food, sau dacă e purtătoarea unui mesaj, dacă încifrează o metaforă. Ram-don, sau Jjapaguri cu friptură de vită e mai mult decât atât, poartă în ea până și structura filmului: începutul ușurel, de comedioară ieftină, umor facil, instant, la plic, iar printre firele mai subțiri sau mai groase de tăiței, bucățile de carne scumpă, profundă, fragedă, dar ceva mai greu de digerat pentru unii.

Și, gândindu-mă la rivalitatea dintre japonezi și coreeni, ce ironie: să fii coreean, să iei Oscarul pentru cel mai bun film și să-ți traducă felul de mâncare coreean inventat de tine, printr-o sintagmă alcătuită din două cuvinte japoneze.

Ingrediente

(pentru 2 porții)

  • Tăiței instant Chapagetti - o porție
  • Tăiței instant Neoguri - o porție
  • Mușchi de vită (japoneză, australiană, Black Angus) – ~200 grame
  • Sare, piper – câte-o ciupitură din fiecare
  • O lingură de ulei de măsline

Notă:

Găsești tăiței instant Chapagetti aici

Găsești tăiței instant Neoguri aici:

Pune la fiert 900 de ml de apă și până fierbe, ocupă-te de vită.

Presară sare și piper peste carne și prăjește-o așa cum e, în puțin ulei de măsline, la foc mare, pe ambele părți. Personal, îmi place mai ”în sânge” (rare). Când e gata, scoate-o pe un tocător, tai-o în cuburi de-o îmbucătură, pune-le într-o farfurie și lasă-le puțin cât te ocup de tăiței. Nu spăla tigaia deocamdată.

Când apa fierbe, aruncă în clocot tăițeii (și Chapagetti, și Neoguri) cu mixurile fiecăruia de legume deshidratate. Sosurile deocamdată, le lași deoparte. Fierbe tăițeii doar 3 minute (trebuie să fie al dente, că o să-i mai trecem iute prin foc mai încolo). După ce au fiert, scurge apa rezultată, dar nu o arunca. Pune conținutul plicului de ulei de la Chapagetti, să nu se lipească între ele.

Reîncălzește tigaia, mai perpelește puțin bucățile de carne până se rumenesc pe toate părțile, dă focul mai mic și adaugă 50 ml din apa în care au fiert tăițeii, să glazurăm frumos cuburile de carne cu sos.

Pune înapoi tăițeii în oala în care au fiert, ma pune peste cam 250 de ml din apa în care au fiert. Aici grijă: adaugă tot sosul de Chapagetti și doar jumătate din Neoguri (chiar mai puțin pentru cei cărora nu le place iute). Amestecă la foc mediu cam un minut, până când tăițeii sunt acoperiți uniform de sos. Adaugă bucățile de carne și ești gata. Sugestie de servire: sus, în cuibul de tăiței, pune niște castravete proaspăt, tăiat Julienne.

Vizionare plăcută.

***

Pentru restul de rețete, mai vechi și mai noi, nu uita să te abonezi la canalul de YouTube: https://bit.ly/2SMuJUk

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/

Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • dle, sunteti un filozof ! felicitari !
    • Like 1
    • @ Popescu Gabriela
      Asa e Popescu Gabriela. Autorul trasează prin articolele lui drumul de la tigaie la cultură. Bravo George!
      • Like 0
  • Felicitări și mulțumiri pentru articol. Tocmai mă pregăteam să revăd filmul în weekend pentru a surprinde semnificațiile unor replici și scene care mi-au scăpat la prima vizionare. Puteam să-l revăd de o sută de ori și o astfel de semnificație nu aș fi putut să surprind: <<tăiței instant cu vită foarte scumpă! Două lucuri complet diferite, ca două clase sociale de la poluri opuse, ”prinse într-o situație în care și cel mai neînsemnat derapaj poate duce la falii sau erupții”>>
    • Like 0


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult