O proaspătă absolventă de liceu salută ideea reintroducerii gramaticii în curriculă, însă trage și un semnal de alarmă: cum îi afectează pe cei care n-au studiat-o?

sursa foto: Profimedia

Te-ai oprit vreodată înainte să trimiți un mesaj, întrebându-te dacă ai scris corect? Ai ezitat între un ,,i’’ și doi, ai șters o propoziție pentru că nu mai știai unde trebuie pusă virgula sau ai reformulat o frază doar fiindcă nu aveai încredere că respectă regulile limbii române? Dacă astfel de situații au devenit obișnuite, este firesc să ne întrebăm cât de mult contează gramatica și ce se întâmplă atunci când școala încetează să o mai predea sistematic.

În 2009, odată cu aprobarea noilor programe școlare prin Ordinul ministrului nr. 5099/2009, studiul sistematic al gramaticii nu a mai constituit o componentă distinctă în programa de limba și literatura română pentru liceu. Accentul s-a mutat asupra dezvoltării competențelor de comunicare și a interpretării textului literar, în acord cu direcțiile curriculare ale momentului. Schimbarea a fost privită, la acea vreme, drept un pas spre modernizarea predării limbii române.

La aproape două decenii distanță, contextul educațional este însă diferit. România continuă să se confrunte cu un nivel ridicat al analfabetismului funcțional, iar dificultățile de exprimare și redactare sunt semnalate frecvent atât de profesorii din mediul liceal, cât și de cei din mediul universitar. În acest context, noua programă școlară, pusă în dezbatere în decembrie 2025 de Ministerul Educației, propune implementarea noțiunilor explicite de gramatică, începând cu anul școlar 2026-2027, pentru clasele de a IX-a. Măsura urmărește consolidarea exprimării corecte, organizarea logică a ideilor și dezvoltarea capacității elevilor de a construi argumente clare și coerente.

Această propunere ridică, însă, o întrebare mai amplă: ce efecte a avut lipsa gramaticii asupra liceenilor ce nu au beneficiat de această materie?

Absența acesteia nu înseamnă doar uitarea unor definiții sau a unor reguli învățate în gimnaziu. Ea simbolizează o nesiguranță în exprimare. Tinerii se lovesc de situații cotidiene, precum scrierea unui e-mail, redactarea unui eseu, a unui CV sau a unei cereri oficiale și ajung să ezite sau să aibă confuzii privind folosirea corectă a formelor flexionare, a pronumelor și a timpurilor verbale. Situația este amplificată și de faptul că limba română este un sistem viu, ale cărui norme evoluează constant. Noile ediții ale Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), inclusiv DOOM³, au actualizat de-a lungul timpului forme de plural, variante de accentuare, recomandări privind acordul și alte norme de exprimare. Așadar, în lipsa studiului, elevii nu riscă doar să uite regulile învățate, ci și să rămână în urmă față de evoluția normei actuale. Acest fenomen generează erori și afectează claritatea mesajului, iar într-o societate în care comunicarea scrisă cântărește tot mai mult, cât de mare poate fi prețul unei exprimări nesigure?

Articolul a apărut inițial pe Urmele.ro.

Efectele se regăsesc și în experiențele liceenilor. Pentru a înțelege impactul real al acestei schimbări curriculare, am realizat un sondaj de opinie în rândul proaspeților absolvenți ai liceului meu. Aproximativ șapte din zece respondenți au declarat că au fost nevoiți, în ultimii ani, să caute frecvent reguli gramaticale pe care le uitaseră. Unul dintre participanți mărturisește: „Recent, în timp ce scriam un mesaj, a trebuit să consult o carte veche”. Un alt elev afirmă că „am avut deseori impresia că am uitat norme de finețe pe care cândva le știam perfect”, semn că lipsa exercițiului constant duce, în timp, la pierderea unor cunoștințe considerate odinioară firești.

Pentru mulți dintre respondenți, dificultățile nu s-au limitat la situațiile de zi cu zi. Jumătate dintre ei au declarat că s-au confruntat cu examene de admitere în care gramatica reprezenta o componentă importantă: „Am dat admitere la Facultatea de Drept, a trebuit să fac meditații la gramatică, pe lângă altele, firește!”. Paradoxul este evident: elevilor li se cere să demonstreze competențe pe care programa liceală nu le-a mai consolidat în mod sistematic. „Pe mine m-a dezavantajat lipsa gramaticii în liceu, deoarece m-am trezit de multe ori cu momente în care nu eram sigură dacă mă exprim și scriu corect. Pur și simplu mă blocam”, povestește una dintre participante.

Rezultatele sondajului transmit, însă, și un mesaj optimist. Nouă din zece liceeni consideră că reintroducerea gramaticii în curriculum ar reprezenta o schimbare necesară și bine primită. Pentru cei mai mulți, aceasta nu ar însemna doar o materie în plus, ci aprofundarea unor competențe cruciale. Unul dintre elevi sintetizează această idee printr-o frază simplă: „Indiferent de profesia sau de cariera aleasă, cu toții trebuie să utilizăm normele gramaticale corect și să ne exprimăm clar”.

Dincolo de argumentele curriculare, aceste experiențe demonstrează faptul că, deși literatura dezvoltă gândirea critică și sensibilitatea, gramatica oferă instrumentele prin care ideile capătă claritate și coerență, având un caracter esențial.

Poate că timpul pierdut nu poate fi recuperat în întregime. Însă fiecare generație are dreptul la o educație care să îi ofere nu doar libertatea de a se exprima, ci și siguranța că o face corect. Iar odată ce vocea tinerilor se va face auzită, întrebarea nu va mai fi dacă această disciplină își are locul în liceu, ci de ce a lipsit atât de mult timp.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp