Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

O rușine de campanie

Iohannis și Dăncilă

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În non-campania electorală pentru alegerea președintelui în România, candidații principali par că s-au ascuns de electorat. Să fie un nou tip de campanie electorală, unde câștigă cel care se ascunde cel mai bine, ca într-un joc reinterpretat de-a v-ați ascunselea?

Pare că Iohannis sau Dăncilă NU vor sa fie aleși președintele românilor, ci președintele din partea PNL sau PSD. Românii de rând par să fie niște pioni dispozabili în jocul pentru putere, necesari doar ca statistică, ca numărătoarea departajatoare, nu contează ce vor sau ce gândesc, nu e important să li se adreseze candidațiilor întrebări din partea publicului într-o dezbatere; opinia lor nu e necesară, doar ștampila.

Într-un joc în care calculele par deja făcute, candidații principali nu vor zgomot, lumini și circ, nu vor să se expună unor întrebări incomode, care i-ar pune în dificultate, nici nu vor să facă față atacurilor din partea contra-candidaților. Dar dacă nu poți face față unor întrebări din partea contra-candidaților, sau din partea publicului, cum vei face față întâlnirilor la nivel înalt cu șefi ai statelor puternice, care nu au interesul României, ci de multe ori vor să obțină ceva de la noi. Cum vei negocia cu Erdogan, Putin, Trump și Victor Orban, când ți-e frică de o confruntare cu Paleologu sau Barna? Cum vei apăra ca președinte interesele României, când ți-e frică să nu-ți deraieze campania actorul Diaconu, mai ales că ai de partea ta avantajul experienței aproape unice de a fi președinte pentru patru ani?

Românii au dreptul, și trebuie să știe cum răspunde sub stres, în combat, în mediu ostil, persoana care dorește să-i reprezinte la cel mai înalt nivel într-o lume cu șefi de state tot mai ostili și mai puși pe războaie de toate felurile… economice, armate, tehnologice. Dezbaterile electorale nu sunt făcute pentru interesul candidaților, ci al cetățenilor, in primul rând.

Etalarea iscusinței și a calităților de om politic în fața publicului a cărora destine le influențezi de la înălțimea funcției, ar trebui să fie o cerința minimă, în orice concurs electoral, iar cetățenii ar trebui să-i penalizeze pe acei candidați care evită această răspundere. În definitiv, alegerile sunt pentru președinția României, nu pentru președinția lui Klaus Iohannis sau a Vioricăi Dăncilă.

Și apropo de „Președintele” Klaus Iohannis, presa ar trebui să înceteze să i se mai adreseze cu această titulatura pe parcursul campaniei electorale. Deși este încă tehnic președinte, odată începută campania electorala, Klaus Iohannis este doar un candidat la un nou mandat pentru funcția de președinte, fără garanția că va ocupa din nou această funcție. Această titulatură de adresare în contextul unui concurs electoral îi aduce candidatului Iohannis un avantaj de imagine nemeritat, imoral chiar. Televiziunea de stat canadiană, CBC, conform codului deontologic intern, a încetat să-l mai numească pe Justin Trudeau cu titulatura de prim-ministru, deși era încă în funcție în timpul campaniei electorale pentru un nou mandat, tocmai pentru a nu-i oferi acest avantaj necuvenit.

Oricum, dacă-i vedeți pe undeva pe acești bravi combatanți, să le reamintiți că alegerile vor avea loc în 10 noiembrie. Nu de alta, dar cu liniștea care s-a așternut, s-ar putea să uite.

Articol publicat pe blogul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi amintesc de dezbaterile electorale televizate de prin 2000 - 2010, când se adunau în platou câte 15 - 20 de candidați și ieșea un circ de tot râsul. Mie unul nu îmi e dor de astfel de spectacole de prost gust, iar ideea organizării unor dezbateri la care să participe doar primii 3- 4 candidați din fruntea sondajelor este inechitabilă și nedemocratică; restul candidaților ar face pe bună dreptate un scandal cât casa.
    • Like 1
  • Astazi am vizionatul filmul Magnatul pe Cinemaraton, un post care prezinta filme romanesti. Este un film realizat in 2004 si care este la fel de actual ca si in anii 1990-2000. Regizorul Șerban Marinescu și-a ales pentru cel mai recent film al sau, Magnatul, un scenariu plin de capcane.

    Povestea destinului unui magnat din mass-media risca să semene cu evenimente și personaje din prezentul de astăzi (sau de ieri), cu trimiteri la „eroi” din realitate care fie au murit în condiții suspecte, fie s-au angajat pe o pantă riscantă a afacerilor, zonă mai mereu pătată de intervențiile politicului. Mai mult, prezența unui candidat la președinția țării, om de afaceri venit din străinătate, care n-a mâncat „salam cu soia”, sugera o altă asemănare cu un personaj real (care n-a făcut mulți purici pe scena electorală din realitate). Cum autorul scenariului și-a construit povestea cu destul de mult timp în urmă, orice asemănare cu personaje din viața prezentului românesc rămânea riscantă pentru orice comentator.

    Filmul lui Șerban Marinescu evocă cu pertinență și accente dramatice deosebite o lume mai puțin sondată în filmul românesc, și anume aceea a celor care fac jocurile la nivel înalt, a politicienilor corupți, a „eminențelor cenușii” care își manipulează cu frenezie personajele de prim-plan, a celor care cred că rectitudinea morală ascunde și caractere de același calibru. Inițial abordând moravurile lumii politice, filmul lui Șerban Marinescu își decantează epica pe drama personală a unui „magnat” al presei, Mircea Moraru (jucat de Dorel Vișan), care aflat sub spectrul unui sfârșit iminent, își reevaluează principii, trăiri, relații umane.

    Cadrilul afacerilor și presiunilor politice este estompat de meandrele evoluției lui Moraru, depozitar al unor secrete de familie bine păzite, dar și al unor relații tensionate cu sora sa (Olga Tudorache), cu un frate (Constantin Codrescu), dar mai ales cu fiica (Ana Ularu), ce prefațează un divorț între generații, preocupări, sentimente și principii abil orchestrat.
    Dincolo de fundalul scenei politice, animat de candidatul la președinție (un Gheorghe Dinică de zile mari), de Horațiu Mălăele (o „eminență cenușie” mai abilă decât orice „șef de cadre” de partid), de Valentin Uritescu (un doctor care declanșează cu un diagnostic drama „magnatului”), de Răzvan Vasilescu și Constantin Cotimanis (partenerii „magnatului”, gata să-l trădeze pentru sume rezonabile), se desenează momentele de cumpănă ale personajului interpretat de Dorel Vișan creionat cu o suficientă doză de ambiguitate, cu trăiri intense și rezolvări lucide.
    Filmul îi lasă spectatorului destule momente de meditație asupra destinului care lovește fără a alege, asupra incompatibilităților existente între generații, asupra jocurilor politice și a moralității acestora.
    Premiera lui a fost , în plină campanie electorală (2004), este deosebit de incitantă, fără ca asemănările să inducă în eroare spectatorii.
    E un film care spune multe si care merita sa fie vizionat.
    • Like 1
    • @ Mihaela Rosu
      Așa, și? Ce legătură are cu subiectul articolului? Mi se pare o lipsă de politețe la adresa autorului să ne apucăm fiecare să povestim ce ne trece prin cap, subiectul ultimului roman citit sau cum se pun murăturile în Moldova.
      • Like 0
  • "Românii au dreptul, și trebuie să știe cum răspunde sub stres, în combat, în mediu ostil, persoana care dorește să-i reprezinte " - pai in ceea ce-i priveste pe Iohannis si Dancila stim deja - prost. Iohannis a demonstrat-o in dezbaterea cu Ponta si Dancila a demonstrat-o in fiecare zi cat a fost premier.

    "Și apropo de „Președintele” Klaus Iohannis, presa ar trebui să înceteze să i se mai adreseze cu această titulatura pe parcursul campaniei electorale." - nu sunt de acord. Omul este inca presedinte si va fi in continuare pana la alegerea noului presedinte sau castigarea unui nou mandat. Asta e realitatea, n-avem de ce sa o ignoram si nu are de ce sa constituie asta un avantaj. E prea putin relevant ca in Canada se procedeaza altfel. Nu tot ce se face in Canada e automat si corect. Multe lucruri se fac mai bine ca in Romania, e adevarat, dar din cand in cand se mai fac si greseli, ca peste tot.
    • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      .
      • Like 0
  • Cosmin check icon
    Pe de o parte tind să vă dau dreptate.
    Pe de altă parte, experiența de la alegerile din 2000, când Vadim Tudor a fost propulsat în turul doi de o astfel de dezbatere, arată că într-o țară telenovemanelizată lucrurile sunt mai complexe.
    • Like 1
  • Asta este viața..... Ne obișnuim cu toate....
    Și dacă romanii nu mai vor dezbateri TV????
    Dezbateri cu cine???
    Știm ce le poate pielea la toți.
    De proasta țării nu mai zic nimic.....
    De restul candidaților...... 2 sau 3 la sută.... Nimic...
    Care dezbateri..???
    • Like 0
  • Daca stiti toate astea, puteti vota in cunostinta de cauza.
    • Like 1
  • Delia MC Delia MC check icon
    Este, cred, și o consecință directă a fragmentării fără precedent a societății. Fiecare s-a izolat în bula lui ermetică unde aproape nimic diferit nu mai răzbate. Partidele la fel, s-au repliat sub atacul mediatic.
    Nu a scăpat nici un candidat de denigrare, acum sunt ocupați cu apărarea sau cu atacul. De fapt așa e actuala campanie, o succesiune de atacuri sub centură.
    Singurul cu pielea tăbăcită e dl Iohannis. Campaniile de denigrare sunt vechi, tocite, fumate, "șase-case" nu mai e o noutate, și-a pierdut puterea prin exces de folosire. Celelalte însă nu.
    Alt aspect, oferta slabă/ insuficient promovată. Corupția, justiția sunt teme clasice, veșnica promisiune. S-au blocat toți pe anti-psd. Cand dai ceva jos (și trebuie dat jos definitiv) e indicat sa vii cu ceva in loc, nu numai cu antiteza prezentului regim care e doar punctul de plecare. Drumul e încă în ceață.
    Dezbaterile sunt bune, numai că sunt un fel de circ, o ultimă încercare de a smulge aplauze și voturi. Mă întreb între cine, că Iohannis conduce detașat, bătălia o văd pentru locul doi. Cine cu cine, asta e întrebarea. Dacă ar fi o dispută strânsă între doi candidați, da. Situația actuală e însă una nouă prin dispunerea candidaților, care nu prea oferă posibilități de dialog.
    PS: Iohannis a discutat deja cu Trump. Cu Erdogan nu prea mai vorbește nimeni.
    • Like 0
  • Da, aveti dreptate cu pietonii...ce mai prezidentiabili avem si noi! Cum se vede ca sunt pe post de marionete!!! Se vede cum la noi sforile se trag din umbra, masele largi sunt manipulate fara jena sau mila folosindu-se fatzada democratica. E o fatzada teatrala, un carusel cu calusei !
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    În primul rând e o rușine să folosești "dreptul" ca un moft. Nu e dreptul nimănui. În ziua de azi ideea de drept e folosita la extrem de toată lumea pentru ca dacă cineva se ia de cei care folosesc drept aiurea sunt considerati inamici ai democrației.
    Nu e far play, dar nu ilegal. E ca si cum câștigat la tenis si după nu vreau sa iti dau revansa astfel rămân eu cel mai bun în ochii celorlalți. Cat despre titulatura, ar trebui folosita ideea asta doar când e vorba de campanie.
    • Like 0
  • Nume check icon
    De acord. Campaniile electorale parca au intrat in derizoriu. Unde sunt dezbaterile de alta data? Intr-adevar lumea s-a cam decis cu cine alege, dar decizia a fost luata din nou pe baza raului cel mai mic si in urma analizei si intelegerii programelor candidatilor sau strategia de tara, pe care pana la urma va trebui sa o dezvoltam, chiar daca noi nu suntem o natie de strategi. Poate o sa ne o faca UE pana la urma
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult