Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

O șansă pentru turismul local: metaversul, o oportunitate unică pentru crearea unui nou tip de turism, la limitele imaginației

turism - Romania

Foto: Getty Images

Nu ştiu un alt subiect mai central şi mai dezbătut în legătură cu turismul românesc decât laitmotivul potenţialului de care dispune ţara noastră în acest domeniu. De la discuţii între cunoştinţe sau argumentări în birtul sătesc, până la nenumărate lucrări de specialitate şi conferinţe pe această temă, laitmotivul potenţialului este prezentat drept argumentul primordial, esenţial, de netăgăduit şi de neînlocuit pentru care România ar trebui să fie o destinaţie turistică importantă şi care să atragă un număr mare de turişti. Or tocmai neînţelegerea acestui element aflat la fundaţia a ceea numim turism în România este una dintre cauzele majore de subdezvoltare a acestui domeniu.

O simplă privire în DEX ne spune că „potenţial” înseamnă ceva latent, care nu s-a transformat în ceva productiv, real, care să genereze beneficii. Citând din clasici, potenţialul este ceva care s-a născut talent şi-a murit speranţă. Şi copacul are potenţial pentru a genera căldură, pentru a fi mobilă sau hârtie. Însă dacă nimeni nu-l taie şi prelucrează, el nu va furniza nicio utilitate (de factură industrială) şi va rămâne în continuare tot la aceeaşi stare iniţială, nevalorificată (industrial).

Nimeni nu contestă potenţialul turistic al României, multitudinea formelor de relief şi varietatea tipurilor de turism care pot fi practicate. Însă doar existenţa sau menționarea acestora nu se traduce automat într-un număr mare de turişti şi venituri mari pentru operatorii din turism. Chiar şi valorificarea potenţialului în mod profesionist, la un nivel mult mai ridicat decât în prezent, nu ar face automat din România o destinaţie de top în lume.

Pus în context internațional, România, cu cele 2,7 milioane de turiști străini (statistică oficială INS pe care o contest) nu intră nici măcar în Top 60 mondial ca număr de turiști internaționali atrași (conform UNWTO, date pentru anul 2018). Dacă în 1970 intram în top 15 mondial, „strategiile" de turism promovate de atunci încoace ne-au dus la coada clasamentului. Și acum e și mai dificil să revii în top. Top 10 destinații primesc 41% din totalul turiștilor (50% pentru top 15), o reducere de aproximativ 10% (pentru fiecare grupă) în ultimii 20 de ani și o reducere de 25% comparativ cu 1970 (sursa: Glaesser & all, 2017, UNWTO). Aceasta înseamnă că tot mai multe destinații intră și concurează pe această piață, investind sume tot mai mari în dezvoltare și promovare, și crescându-și cota de turiști atrași.

Revenind la potențialul turistic al României, trebuie înțeles că acesta se bazează în mare parte pe resurse naturale și culturale (al căror rol primordial nu este turismul) și pe infrastructura turistică asociată acestora, dezvoltată de multe ori de nevoie, nu din considerente de strategie turistică. Cu alte cuvinte, dacă vedem că o anumită resursă - munte, muzeu, pădure, monument, etc - atrage turiști, atunci încercăm să oferim niște servicii și infrastructură turistică de bază. Însă de prea puține ori e invers, să promovăm și să creăm prima dată, pentru a dezvolta o resursă. Gândiți-vă la Pădurea Letea și lipsa completă de servicii turistice. Sau la Cheile Bicazului, la haosul creat de vânzătorii ambulanți și lipsa unor servicii turistice moderne care să dezvolte zona. Sau la Cimitirul Vesel de la Săpânța unde unitățile de cazare au fost înființate cu singurul scop de-a găzdui turiștii care vizitează cimitirul (și posibil casa lui Stan Ioan Pătraș). Însă proprietarii acelor unități de cazare ar rămâne fără clienți dacă cimitirul s-ar închide pentru că ei (și autoritățile locale) nu promovează și alte atracții locale, nu dezvoltă circuite (pietonale, cu bicicleta, cu căruța), nu transformă potențialul resurselor din zonă într-o ofertă turistică.

O ofertă turistică bazată pe resurse naturale și culturale (primordial non-turistice) este primul și cel mai ieftin pas prin care o destinație intră pe piața turistică, cea mai simplă și clasică formă de turism. Am putea face o paralelă cu extracția diferitelor zăcăminte naturale pe care o țară sau companie le vinde neprelucrate. Zona respectivă rămâne cu poluarea aferentă extracției și obține beneficii financiare modeste pentru resursele vândute. În același timp, cei care le cumpară și prelucrează obțin beneficii de multe ori mai mari decât cei care le-au extras. 

Și nu doar veniturile reduse, generate de turismul primar, sunt problema României. Aceste produse și servicii turistice sunt în mare parte primare, nediversificate, slab dezvoltate, au o calitate relativ redusă și USP-uri (Unique Selling Proposition) insuficient definite și promovate. Toate acestea duc la o putere concurențială fragilă față de destinații similare, fiind ușor afectată de factori precum preț, climă sau evenimente politice. Având costuri relativ mici de intrare pe acest segment turistic, noi destinații tind să apară și să concureze destinațiile clasice pentru a le fura din cota de piață. Gândiți-vă la competiția litoralul românesc vs cel bulgăresc, la „stațiunile” de schi de la noi, față de cele din Bulgaria sau Slovacia, la city-break-uri în Romania vs Ungaria sau Cehia. Din păcate știm cine câștigă...

Chiar și neluând în seamă elemente de mai sus, România concurează permanent cu alte destinații cu resurse naturale și culturale similare. Și tot timpul vor exista destinații care au resurse mai multe sau mai bune decât noi și pe care vizitatorii le vor prefera în detrimentul nostru. Grecia și Turcia au clima mai bună și plaje mai multe, Austria și Elveția au munți mai înalți, cu zăpadă mai multă și pentru o perioadă mai lungă. Cehia sau Italia au mai multe atracții culturale și de patrimoniu, iar Franța are mai multe castele decât oricine.

Deoarece în piața turistică actuală România nu poate să-și crească semnificativ cota de piață doar pe baza potențialului conferit de resursele primordial non-turistice, ar fi interesant să vedem și potențialul pentru forme mai dezvoltate și moderne de turism.

Pentru trecerea de la un turism clasic, primar, la nivelul următor e necesar ca resursele decrise mai sus să fie augmentate. Aceasta se poate face printr-o ofertă care să valorifice cât mai mult produsele/serviciile primare (respectând considerente de mediu, sociale, economice, etc) și prin dezvoltarea unor noi resurse antropice. Dacă pentru o ofertă sporită și diversificată există un număr decent de exemple pozitive - vezi oferta pentru Brașov sau București -, când vine vorba de resurse dezvoltate special pentru turism, nu prea sunt multe. Salina Turda, aqua-park-urile, delfinariul din Constanța sau telegondola din Mamaia sunt câteva dintre puținele resurse antropice cu adevărat turistice, adică dezvoltate cu intenția clară de a atrage și de a fi folosite de vizitatori. 

Dacă ne uităm internațional la resursele turistice antropice, printre cele mai cunoscute sunt Mount Rushmore (SUA), London Eye (Anglia), Tian Tan Buddha (Hong Kong), Disneyland (SUA, Franța, China), Dynamic Earth (Edinburgh, Scoția) sau Ski Dubai (mini stațiune de ski în Dubai Mall, EAU). Acestea atrag de la câteva sute de mii la câteva milioane de vizitatori anual și au diverse funcții: sunt destinații de sine stătătoare (gen Disneyland), amplifică și diversifică resursele naturale și culturale, sau creează și pun o destinație pe hartă (Mount Rushmore - South Dakota). Indiferent de funcția lor, ele sporesc potențialul și competitivitatea destinațiilor unde se află. Având exemplul acestor atracții și destinații internaționale, putem vedea cât de redus este potențialul României pe segmentul de resurse antropice.

Cu gândul la viitorul turismului, am analizat și cum stăm ca potențial când vine vorba de turism virtual, în metavers sau turism spațial. Deși sunt niște trenduri avangardiste în prezent, ele au potențial să devină mainstream și chiar turism de masă.

În cazul turismului virtual, care a avut o dezvoltare accelerată în timpul pandemiei când nu se prea putea călători, stăm decent. Online se găsesc destule tururi virtuale, de la muzee și atracții naturale la unități de cazare sau alimentație. Lucrurile sunt încă la început, multe tururi fiind doar un taster pentru a stimula imaginația viitorilor turiști. Însă odată cu îmbunătățirea capacităților interactive ale dispozitivelor VR și cu adoptarea accelerată a tehnologiilor digitale, turismul virtual va deveni tot mai perfecționat și mai mainstream. Alți factori precum: limitarea numărului de turiști pentru a proteja atracțiile (barieră de corali, monumente antice), imposibilitatea (financiară, temporală) de a vizita fizic destinații foarte îndepărtate sau scumpe, sau înlocuirea vizionării documentarelor pe TV cu setul VR vor contribuii la creșterea acestui tip de turism.

România beneficiază de un sector IT consistent, care performează la un nivel destul de înalt. Deci ar fi potențial pentru dezvoltarea acestui turism, ar fi doar nevoie de viziune și colaborări între firme IT și de turism. Considerând că la nivel mondial turismul virtual este la început, România ar avea un potențial și o șansă bună să fie un lider în acest domeniu.

Turismul în metavers nu este o noțiune nouă și are aplicabilitate de ceva vreme. Chiar dacă metaversul este foarte discutat în prezent, de când Facebook s-a rebranduit, încă din 2007 Second Life era o formă primară a metaversului. Foarte populară, ubicvistă și cu oportunități foarte mari. Suedia avea ambasadă în Second Life, Universitatea Bournemouth avea un spațiu dedicat educației, firme importante își făceau reclamă și primul milion de dolari a fost făcut din activități economice în acest metavers. Eu (avatarul meu) am prezentat un proiect în Second Life, într-o sală virtuală, cu audiență (avataruri) internațională, iar prezentarea a fost filmată cu o cameră virtuală, dar care mi-a furnizat un film real.

Metaversul este o oportunitate unică de promovare, dar și de a crea un nou tip de turism, la limitele imaginației. Indiferent de forma pe care o va avea sau companiile care îl vor dezvolta, România are la fel de multe șanse ca orice altă destinație, pentru a crea un brand de succes.

Turismul spațial este în prezent jucăria celor super bogați și a companiilor/țărilor care au program spațial. Posibil că și în viitor tot aceleași companii/țări, plus încă câteva bogate, își vor disputa acest turism unde românii au potențial să fie doar turiști, când va deveni puțin mai de masă.

Probabil că această analiză a potențialului turistic al României și al valorificării lui este pe alocuri negativistă sau SF. Însă orice strategie de turism, pe termen mediu și în special lung, trebuie să ia în considerare atât situația curentă cât și trendurile viitoare și inovațiile din domeniu. Și nu doar la nivel de Ministerul Turismului ci și la nivel de firmă de turism. Valorificarea potențialul turistic al destinației România ține atât de minister/guvern cât și de operatorii din turism. Fără o simbioză între aceste entități, indiferent de resursele și oportunitățile existente, vom rămâne la stadiul de mit al potențialului. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult