Patru zile din an în care o mare parte din clujeni, o bună bucată de alți români și o gașcă mare de oameni din toate colțurile lumii încarcă Clujul cu o imensă doză de energie și emoție pozitivă. Asta înseamnă UNTOLD din punctul meu de vedere.
Un capitol ce a început pe cod roșu de caniculă și s-a încheiat pe o ploaie torențială de toată frumusețea.
Întreg festivalul se rezumă la emoție. De la emoția sufletească de a participa la al treilea capitol din această poveste, până la emoția vizuală creată de vestimentația numeroaselor personaje ce dau culoare unui asemenea eveniment.
Din momentul în care intri și până în momentul în care ieși din acest mic „tărâm” întins pe suprafața parcului central și a zonei din jurul arenei, treci printr-o mulțime de stări antrenante create de diversitatea activităților care se desfășoară în perimetrul festivalului. Încă din primii 100 de metri și până la scena principală (care apropo, în acest an mi s-a părut extraordinar de frumos gândită și cu un setup de lumini peste ceea ce s-a văzut până acum la Untold), mai aveai încă 9 scene minunate cu muzică foarte bună, din care una era chiar faimosul tramvai amplasat pe linia de transport public. Ceea ce îmi place foarte mult la acest festival este modul diferit prin care se prezintă.
Locul în care este amplasat este unul aparte. Cu toate scandalurile și nemulțumirile unora, din punctul meu de vedere parcul central merită „sacrificat” 4 zile pe an pentru un eveniment de o asemenea amploare. Zona scenelor din parc și amplasarea lor printre copacii înalți care nu au un aranjament simetric este un plus în crearea acelor emoții de poveste. Faptul că îți este oferită șansa să ieși de pe arenă, în momentul în care obosești sau efectiv dorești să schimbi ritmul și să alegi o altă scenă cu un peisaj total diferit decât cel de la main stage este un lucru foarte important în păstrarea oamenilor cât mai mult timp pe acest „tărâm”.
Un festival, oricât ar fi el de mare și de cunoscut, are nevoie de ceva anume, acel ceva care îl ține în viață și îl ajută să se dezvolte cât mai mult de la an, la an. Exact, la oameni mă refer și aș vrea să vorbesc și despre ei, pentru că altfel decorul ar rămâne pustiu.
Anul acesta am observat ceva care pe mine unul nu mă încântă neapărat, dar nici nu mi se pare extrem de greșit dacă este tratat cu atenție. Este vorba despre mulțimea de minori, dar în special de copii sub 10 ani care participă la acest festival. Am văzut mulți părinți responsabili care și-au echipat copiii cu căști de protecție, dar am văzut și părinți mai puțini responsabili. În schimb, în mulțimea zecilor de mii de oameni ce au participat la acest festival am văzut foarte, foarte mulți oameni dornici de a-și umple sufletele cu bucurie și având ca scop în aceste zile să se distreze cât de mult pot ei.
(Foto: Claudiu Morar)
Oameni care nu se puteau opri din dansat nici la cozile de la toalete sau în timp ce stăteau și mâncau în zona de „food”, oameni energici și frumoși. Cred că este printre puținele momente în care inevitabil cineva te calcă pe picior sau calci tu pe cineva pe picior în timpul marilor concerte de pe arenă, iar singurul efect pe care îl are este schimbul de zâmbete între oameni, nicidecum vreun reproș.
La Untold am văzut steaguri ale mai multor țări decât vede sau despre care aude un elev la orele de Geografie sau Istorie într-un an întreg. Este un adevărat fenomen ce unește o multitudine de oameni de diferite naționalități, de pe continente diferite.
Am ajuns și la artiști, pentru că dacă avem decor, scene și avem și oameni, cineva trebuie să creeze și subiectul poveștii. Nu cred că eu sunt cel mai îndreptățit să spun cât de bun sau nu a fost ales lineup-ul. Aici cred că depinde de ce ne place fiecăruia, pot doar să zic că mie unul mi s-a părut foarte bine ales. Ce mi-a plăcut mie foarte mult este diversitatea scenelor și a artiștilor. Am avut posibilitatea ascult atât muzica bună a lui Armin Van Buuren sau TUJAMO, dar și să ascult versurile lui Argatu` sau Deliric, după care puteam să mă relaxez cu mixurile de la scena DayDreaming sau să aleg oricare altă scenă, chiar și tramvaiul.
Evident, dacă vorbim despre artiștii de la Untold, nu avem cum să nu amintim prestația lui Armin Van Buuren, omul care a ținut din nou publicul „în priză” până după răsărit. Răsărit ce l-a prins în arenă și pe primarul Clujului, Emil Boc.
A patra seară de festival i-a avut în rolurile principale pe Alan Walker, Afrojack, Matin Garrix și Steve Aoki, cei doi din urmă fiind și închizătorii acestui capitol de poveste. Aceștia au făcut un spectacol extraordinar împreună cu minunatul foc de artificii privit printre picăturile ploii torențiale care s-a cuprins Clujul. Tot în a patra seară de festival am avut plăcerea de participa la un „SpumaParty” care a avut pe post de stroboscoape lumina farurilor motocicletelor aflate la unul dintre standurile din incinta festivalului.
Vreau să închei scurta poveste a celui de-al treilea capitol cu un singur gând: cât timp spațiul îi permite, acest festival trebuie să se desfășoare în locul în care a prins viață și continuă să scrie capitol după capitol în cartea sa... Când vom ajunge la momentul în care o să fie atât de mare, încât să nu mai încapă pe acest „tărâm” vom vedea, dar până atunci misticitatea parcului și formele arenei trebuie să găzduiască cele 4 zile de poveste.
Cine vrea să afle mult mai multe lucruri despre acest festival este absolut necesar să participe. De abia atunci va înțelege cu adevărat ce este fenomenul Untold.
„See you again in 2018”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un primar european!
Bucuresti? Doar steaguri imense în intersecții a nationalism-polițiștilor de la PCRPSD!
JOS CIUMA ROSIE!
Nu stiu cati dintre participantii la Untold realizeaza/stiu ca vizavi de Parcul Central se afla Spitalul de Pediatrie, iar la sub 1 km distanta este Str Clinicilor (spital langa spital). Este ok ca pacientii internati sa nu poata dormi 4 nopti (muzica se opreste la ora 8 dimineata)?
Locatia este problema, nu festivalul.
Mai mult prin Untold (sub forma de donatie) a fost posibila o investitie de 100.000 de euro in Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca pentru construirea a doua camere sterile.
Va intreb eu: a meritat sacrificiul celor 4 zile in acest context ? In cat timp si ce alte sacrificii ar fi trebuit sa faca copiii si parintii pentru a beneficia de la stat sau de la oameni de rand ca dvs, ca mine, etc de cei 100.000 de euro ?.
Haideti sa terminam cu ura si cu propaganda asta gratuita si sa gandim de 2 ori inainte de a arunca in spatiul public unele informatii neverificate, fara nici o baza sau sursa reala.
De unde aveti informatia ca "pe toata durata Untold, copiii au fost mutati in alte spitale din Cluj"?
Donatia Untold pentru construirea a doua camere sterile este laudabila, dar nu poate compensa disconfortul pacientilor.
E bine de stiut ca Republica sunt la fel ca orice entitate, selectivi in privinta legilor si a respectului pentru comunitate.
Rev la Anonimul, daca insa intrebi localnicii, ei sunt bucurosi de festival, caci le aduce multi turisti si nu doar in per Anonimul. Le-a crescut vizibilitatea.