Un studiu desfășurat de Universitatea Yale pe o durată de 50 de ani ne spune că obiceiul de a citi crește nu doar calitatea, ci și durata vieții. Gradul de consum de carte e un simptom al stării de sănătate a populației. Iar acest lucru este valabil îndiferent de formatul unui volum. În dezbaterea print versus digital, librării fizice versus platforme online. Dan Vidrașcu, co-CEO al Editurii Litera și CEO Voxa, explică de ce nu vorbim de situații concurențiale, ci de intersecții care aliniază piața din România la trend-urile internaționale și de experiențe de lectură specifice în fiecare situație.
Există două tabere cu privire la piața de carte locală. Toată lumea e de acord că ea e mică și că avem mulți factori care contribuie la acest lucru – de la lipsa unor politici educaționale și programe de lectură integrate, până la presiunea economică și la situația politică din Europa la ora actuală. În aceste condiții, avem structuri editoriale care optează pentru o politică circumspect conservatoare și avem edituri care pun produse noi pe piață. Ce anume vă face să fiți în cea de-a doua categorie?
Pe de o parte, vârsta. Suntem încă suficient de tineri cât să fim aliniați cu avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii, care se simte și în industria noastră. Pe de altă parte, dorința de a fi parte din trend-urile editoriale mari, pe care le vedem în alte țări. Sincronicitatea a fost, de la început, un element important în felul în care ne-am gândit strategia. Am refuzat să fim provinciali și am vrut să înțelegem în ce direcții se mișcă industria editorială în ansamblu. Un element repetitiv foarte important în cariera mea de editor a fost participarea la târgurile internaționale de carte. La Frankfurt am fost prima dată în urmă cu 27 de ani și, de-atunci, am mers în fiecare an. Frankfurt, Bologna, Londra – acestea sunt cele mai importante târguri. Acolo, bineînțeles, mă văd cu reprezentanți ai celor mai importante edituri din întreaga lume, care povestesc ce se întâmplă în piețele lor. În urmă cu 15 ani, de exemplu, tema predilectă era e-commerce-ul și cât de importante au devenit vânzările online pentru ei. Mă întorceam acasă și mă uitam în ce fel suntem noi aliniați cu acest trend și remarcam, de cele mai multe ori, un decalaj pe care nu reușeam să-l recuperăm. De-aici a apărut ideea de a lansa elefant.ro, o librărie online care să aducă toate cărțile din România la un preț foarte accesibil și să poată livra oriunde în România. O problemă mare, pe care nu am depășit-o și probabil că nici nu o vom depăși este distribuția. Când vorbim de consum de carte nu putem să ignorăm numărul punctelor în care îți poți cumpăra o carte.
De ce continuă lipsa librăriilor să fie o nevralgie socială?
Pentru că e vorba de investiții mari, iar oamenii nu sunt interesați să facă asemenea investiții, în condițiile în care sunt multe alte business-uri care îți oferă un randament mult mai bun. S-a cochetat, la un moment dat, cu ideea că ar veni lanțuri mari, internaționale, să deschidă librării aici, dar lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Sunt șanse foarte mici să se mai întâmple în viitor. Din fericire, online-ul a mai acoperit din carențele acestea de distribuție. Gândiți-vă că sunt multe localități unde nu există nicio librărie – pentru acei oameni posibilitatea de acces la carte a venit doar cu apariția unor site-uri care să le livreze comenzile. În continuare, însă, prezența unei librării fizice face o mare diferență. E un lucru care explică, parțial, consumul de carte. Bibliotecile sunt prost aprovizionate, iar șocurile prin care a trecut sistemul nostru de învățământ, după Revoluție, la fel, au creat o ruptură. Copiii încep să nu mai aibă obișnuința de a citi o carte, iar acesta e un element esențial. În familie și la școală trebuie format obiceiul de a citi, trebuie să li se explice copiilor, concret, de ce e important să citească și în ce fel îi ajută lectura să-și îmbunătățească nu doar cariera, ci și viața în ansamblu.
Un studiu desfășurat de Universitatea Yale pe o durată de 50 de ani ne spune că obiceiul de a citi crește nu doar calitatea, ci și durata vieții. Gradul de consum de carte e un simptom al stării de sănătate a populației. Dincolo de edituri, care fac eforturi vizibile, cum altfel vedeți posibilă creșterea stării noastre de sănătate, din acest punct de vedere, în România?
Eu cred că românii sunt destul de bine aliniați acum cu ce vedem în alte piețe. Ce ne-a lipsit până acum a fost prezența unui catalog, dar aici cred că editurile au făcut o treabă foarte bună în ultimii 30 de ani. Am ajuns să lansăm cărțile la date foarte apropiate de lansarea internațională.
Ponderea online-ului în vânzările de carte în România a crescut foarte mult în ultimii ani, cred că depășește deja 50%. O tendință vizibilă și clară e trecerea spre formatele digitale – mă refer la e-book și la audiobook. Aici România avea un handicap foarte mare și abia din 2021, prin apariția unor platforme locale cum e Voxa, investiție pe care am inițiat-o noi, și care s-a dovedit de mare succes după primul an de funcționare.
E un element de aliniere, dar vine cu o foarte mare întârziere, e-book-urile se vindeau și au devenit un format important în multe țări de vreo 15 ani, de la lansarea Amazonului cu kindle-ul – atunci a fost revoluția e-book-ului. Prețurile erau foarte mici, adopția a fost foarte rapidă, după care ponderea e-book-ului în piețele mature s-a plafonat undeva, pe la 10-12 %. Acum 5 sau 6 ani, audiobook-ul a început să fie un format foarte căutat. În pandemie au explodat. În România noi, din păcate, nu am putut beneficia de această explozie a digitalului, pentru că nu erau platforme, editurile nu aveau catalog. Acum, când există platforme în România, văd o dinamică mai accelerată și în edituri. Încep să-și digitalizeze cataloagele, majoritatea cărților apar și în format e-book la distanță foarte scurtă de momentul lansării formatului print și, bineînțeles, selectiv, încep să producă și audiobook-uri. Spun selectiv pentru că investiția într-un audiobook e mult mai consistentă decât cea într-un e-book și atunci, practic, orice carte pe care o faci în format tipărit apare și într-un format e-book, la audiobook, însă, raportul e de 1 la 6, până la 1 la 8.
„Print-ul nu este într-o concurență cu digitalul, așa cum se poate sugera, testul s-a realizat deja în foarte multe țări. Acesta e un avantaj, fiind întârziați, ne asumăm mai puține riscuri.”
Print-ul a crescut foarte mult în ultimii ani – anul trecut a fost un an record, cel mai bun an din istorie pentru cărțile în format tipărit. În același timp, a crescut și formatul digital. Cele două se îmbină absolut firesc. Și noi, în viața de zi cu zi, avem momente când preferăm un format de carte digitală și altele în care preferăm cartea în format diferit. Relația pe care o avem cu obiectul fizic carte este mult mai importantă decât în cazul muzicii, de exemplu, în care mediul contează mai puțin, pentru că, de fapt, experiența o ai doar prin audiție. Aici, de foarte multe ori, e o relație mult mai intimă între obiect și experiență.
„Citești o carte în 10, 12 ore și atunci contează dacă e o carte de format mic, mare, cartonată, broșată, cum arată coperta. Felul în care înmagazinezi această experiență are, de multe ori, legătură cu felul în care arată obiectul. În copilărie, când am citit Moby Dick, era o carte groasă, cu coperta albastră, și poate am pătat-o, la un moment dat. Așa îți aduci aminte cartea – prin experiența cu ea și prin ceea ce te marchează din această experiență.”
Publicați nume importante din toate domeniile – de la Hanya Yanagihara și Jay Shetty la Barack și Michelle Obama, și de la Bono la Abdulrazak Gurnah. Ce înseamnă să aduci asemenea autori în România?
Cred că în urmă cu 10-12 ani am avut o discuție mai amplă cu toți fondatorii editurii și am încercat să luăm o decizie cu privire la strategia pe termen lung. În momentul acela am hotărât să avem un catalog generalist, să încercăm să acoperim toate categoriile importante. Sigur, tentația este să-ți alegi niște nișe în care să excelezi. Noi ne-am propus această strategie pentru că era singura pe care am considerat-o potrivită în raport cu ambiția noastră de a deveni cea mai mare editură din România. Asta a însemnat că am diversificat foarte mult catalogul. Avem o ofertă pentru copii care acoperă absolut toate palierele, ficțiune și non-ficțiune, toate formatele. La fel se întâmplă și la adulți. Ne uităm tot timpul la cărți bune, încercând să acoperim toate gusturile. De fapt, o meteahnă a pieței de la noi era că, în ultimii 30 de ani, a fost, uneori, ușor prea elitistă.
„Pe de o parte ne plângem că avem o piață de carte mică, pe de altă parte, am vrea să scoatem doar cărți cu o audiență restrânsă. Eu cred că era esențial să creștem această piață, să ne uităm la modelele din alte țări, pe care de multe ori le luăm ca reper, dar nu înțelegem, de fapt, care e rețeta.”
Asta ne-a dus la o analiză mult mai atentă a felului în care sunt structurate cataloagele marilor edituri internaționale, care sunt criteriile de selecție, care sunt categoriile importante și în ce moduri pot fi ele preluate de planul nostru editorial. Bineînțeles că este esențial să-ți definești foarte clar așteptările de la o carte sau de la alta. Sunt cărți al căror potențial, în România, ar trebui să fie de ordinul zecilor de mii de exemplare într-un an – cărțile care se adresează unui public larg, mainstream. Sunt cărți foarte bune, însă, care au un public mult mai nișat și din care se vând câteva mii de exemplare pe an. Atâta timp cât înțelegi cum le încadrezi, cum dimensionezi bugetele de marketing, cum faci promovarea acelor cărți în așa fel încât să nu consumi bani inutil, promovând o carte acolo unde nu-și va găsi cititorii, cred că ai o rețetă de succes.
Avem niște autori foarte importanți – linia lor continuă. Obama o să aibă o nouă carte, partea a doua a acelei biografii, probabil pe finalul acestui an sau anul viitor, aducem și cartea lui Bono de la U2... Majoritatea acestor oameni au agenți, relația nu e chiar atât de directă cum ne-ar plăcea nouă, dar ce e foarte interesant e că, în timpul Covid-ului, când, practic, nu mai puteam face lansări, nu se mai punea problema să-i aducem fizic aici, în România, a apărut acest format de lansare online. Deschiderea spre online a fost mult mai mare pentru că, evident, și investiția era mult mai mică și atunci, de la un scenariu în care aduceam două, trei nume foarte mari în România, în pandemie am reușit să avem interviuri lungi și consistente cu foarte, foarte mulți autori. E un paradox: pe măsură ce apropierea fizică devenea imposibilă, relația noastră cu autorii a devenit mult mai apropiată. Și audiența pe care o atingeam aici cu acele interviuri era foarte mare. Aveau zeci de mii de vizualizări. Așa am putut aduce acei autori mai aproape și de publicul din România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.