Criza politică din Republica Moldova oferă Rusiei șansa de a-și lua revanșa pentru Ucraina în fața Occidentului. Este o oportunitate pe care Moscova va încerca s-o exploateze la maximum. În termenii realismului clasic, Moldova nu e defel echivalentul Ucrainei. Însă, pentru noua paradigmă în care funcționează politica externă a Rusiei de confruntare cu Occidentul, un Euro-Maidan pe dos la Chișinău este exact victoria simbolică de care are nevoie Kremlinul în fața Vestului.
Una dintre componentele de bază ale ceea ce unii numesc război hibrid sau alții război asimetric, este propaganda, câștigarea competiției pentru mintea oamenilor, generarea emoțiilor, simpatiilor pentru o cauză sau alta. Mașina rusească de propagandă este suficient de versată.
Ea vine în Moldova cu o paletă întreagă de mesaje: pentru rusofonii și simpatizanții Kremlinului mesajul că Rusia e mai bună ca Occidentul; pentru pro-europenii românofoni, dar și rusofoni subliniază că guvernările Alianței pentru Integrare Europeană care au lucrat în strânsă colaborare cu Bruxelles-ul au fost un dezastru, că au dus la constituirea unei regim oligarhic, un stat captiv controlat de un singur om, Vlad Plahotniuc, o țară prăbușită în sărăcie, corupție, mizerie, disperare; pentru unioniști, simpatizanții necondiționați ai Bucureștiului (circa 20% potrivit unui sondaj recent), că România are o parte de vină pentru criza socială și politică pentru că nu s-a delimitat de Plahotniuc, iar principalul vector pro-românesc din Moldova, liberalul Mihai Ghimpu, a eșuat în buzunarul oligarhului moldovean.
Cele două tabere, pro-europeană (implicit pro-româneasc) și pro-Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan sunt aproximativ egale, acum, cu un ușor avans al ultimei.
Criza politică din 2015, pe fondul inacțiunii UE (și României, mai ales) s-a amplificat și a condus la ample manifestații de protest, care n-au început în decembrie 2015, nici măcar în septembrie, ci acum un an, după ce anunțul privind miliardul furat din bănci a provocat prăbușirea cursului leului moldovenesc și sărăcirea galopantă a populației. Din anchetele RISE nu rezultă că Rusia ar fi furat miliardul, ci suspiciunile sunt legate de firmele off shore din Scoția prin care Plahotniuc a mai circulat mari sume de bani și în 2010-2012, în ceea ce, în Moldova, se numesc atacuri raider.
Moldova s-a transformat în gubernia Plahotniuc sub privirile indulgente ale Bruxelles-ului și cu complicități de la București. Sărăcie, corupție, stat captiv, justiție controlată de un singur om, demonstrații ample de protest la care puterea n-are nici o reacție, toate s-au întâmplat sub mai multe guverne pro-europene care s-au perindat la putere în 2015. Semințele crizei s-au sădit mai demult, au crescut treptat, însă toată lumea s-a prefăcut că nu le observă, deși erau groase cât arborii sequoia. A tăcut societatea civilă de la Chișinău. Au tăcut politicienii moldoveni. Ambasadele țărilor membre UE au întors discret privirile în altă parte, chipurile ca să nu pună în pericol cauza integrării europene. Acest lucru a fost posibil și din cauza inexistenței unei opoziții credibile orientate spre Vest, care să aibă deschise ușile cancelariilor europene.
Pentru Rusia, criza din Moldova este un cadou. Nu ea a generat-o. Nu Kremlinul a transformat Moldova în gubernia lui Plahotniuc, detestat de peste 90% din populație. Asta s-a întâmplat în vremea guvernărilor pro-europene, sub privirile absente ale Comisiei Europene. Reprezentanții Moscovei au avut grijă să nu se afișeze alături de controversatul oligarh, care în ciuda eforturilor sale n-a fost niciodată primit de Putin. În schimb, Bucureștiul ….
Una dintre componentele de bază ale ceea ce unii numesc război hibrid sau alții război asimetric, este propaganda, câștigarea competiției pentru mintea oamenilor, generarea emoțiilor, simpatiilor pentru o cauză sau alta. Mașina rusească de propagandă este suficient de versată.
Rusia va specula această criză încercând să-și atingă câteva obiective:
- să-și ia revanșa în fața Occidentului pentru Ucraina. După 7 ani de integrare europeană, Moldova este aproape un stat eșuat. Cancelariile occidentale au tolerat crearea unui regim oligarhic, unui stat profund corupt, iar acum când cetățenii protestează, capitalele vestice le întorc spatele într-un mod cinic recunoscând guvernul marionetă a lui Plahotiuc și respingând categoric varianta alegerilor anticipate cerută de 80% din populație. Un Maidan pe dos la Chișinău, ar fi un cadou nesperat pe care Putin l-ar primi aproape gratuit. Condițiile s-au copt, toată lumea așteaptă o scânteie. Dezmățul practicat de Plahotniuc la Chișinău, lipsa de empatie a Occidentului și mai ales a Bucureștiului au contribuit intens la succesul Moscovei. Repet, în paradigma noului tip de război asimetric care se poartă între Rusia și Occident importante sunt emoțiile, percepțiile, nu argumentele raționale și știrile confirmate din trei surse. Pentru moldovenii disperați de sărăcie, umilință, corupție, Occidentul încetează să fie mai bun decât Rusia tocmai pentru că în percepția lor, Vestul a permis apariția și consolidarea regimului oligarhului Plahotniuc, personajul detestat care i-a adus pe ei în această situație dramatică.
Pentru moldovenii disperați de sărăcie, umilință, corupție, Occidentul încetează să fie mai bun decât Rusia tocmai pentru că în percepția lor, Vestul a permis apariția și consolidarea regimului oligarhului Plahotniuc, personajul detestat care i-a adus pe ei în această situație dramatică.
- să compromită România în ochii moldovenilor, despre care toată presa spune - nu fără argumente - că-l sprijină pe Plahotniuc. Tot mai mulți intelectuali publici critică Bucureștiul pentru această politică neinspirată. Intelectualitatea pro-europeană, pro-românească, chiar pro-unionistă, este tot mai vexată de alegerile României în Republica Moldova, astfel încât simpatia solidă de care se bucura Bucureștiul se reduce, iar șansele de creștere a segmentului unionist se compromit. România va avea dificultăți în relația cu partidele pro-europene, aflate în opoziție cu actuala coaliție controlată de la putere, având un pasiv negativ din cauza percepției publice că România l-a susținut pe Plahotniuc. Ceea ce e profund nedrept pentru că după 2009, Bucureștiul a deschis zeci de șantiere diplomatice și nu numai pentru a sprijini aspirațiile europene ale Chișinăului. Performanțele din 2010-2012 sunt de neimaginat astăzi în relația bilaterală.
- instaurarea în Moldova a unui regim prietenos cu Rusia, pentru că în funcție de evoluțiile de la Chișinău, Moscova va putea negocia viitorul Transnistriei, cu menținerea influenței Kremlinlui în enclavă. Instaurarea regimului prietenos se poate face prin alegeri anticipate, dar și prin formarea unei noi coaliții. Din perspectiva Moscovei, linia roșie este alianța cu Plahotniuc cel detestat de populație, pe care Kremlinul n-o va trece.
Cum s-ar putea ieși din acest scenariu de coșmar. Prin extragerea lui Plahotniuc din joc. Bucureștiul are levierul. Dosarul penal instrumentat de Parchet pentru dublă identitate. După care destrămarea rețelelor de putere ale lui Plahotniuc care țin captiv în stat întreg.
Rusia primește o piesă mică, dar importantă pe tabla de șah în meciul cu Occidentul, tocmai acum când fiecare tabără își lustruiește turele, caii, nebunii, pionii pentru partida decisivă, a cărei pregătire e deja confirmată de întâlnirea Nuland - Surkov din Kaliningrad. Rusia joacă global, a anexat Crimeea, destabilizează Ucraina prin Donbass, pare că ignoră sancțiunile Occidentului, dar gâfâie sub povara prăbușirii prețului barilului de țiței, deschide un nou front în Siria, de astă dată sub pretextul războiului antiterorist, aruncă în aer relația cu cel mai important partener din zonă, Turcia; mizează pe refugiați pentru a șubrezi coerența europeană, dintre Grupul de la Vișegrad și motorul franco-german al UE. Din această cauză, Vestul nu-și permite să piardă nici o poziție la marginea estică a lui, de unde și preferința lui pentru stabilitate, sacrificând standardele democratice și riscând să rămână fără simpatia moldovenilor. La care oricum, n-au timp să se gândească, au alte crize pe cap. Chiar dacă-i amenință un Maidan pe dos, în spatele căruia se vede silueta lui Putin.
Cum s-ar putea ieși din acest scenariu de coșmar. Prin extragerea lui Plahotniuc din joc. Bucureștiul are levierul. Dosarul penal instrumentat de Parchet pentru dublă identitate. După care destrămarea rețelelor de putere ale lui Plahotniuc care țin captiv în stat întreg. Restul variantelor, cum că oligarhul ar putea face reforme, anti-corupție, ar aduce banii furați înapoi și investiții străine, ar ridica spectaculos nivelul de trai din Moldova, toate sunt așteptări stupide, ale unor oameni care nu înțeleg ce se petrecere la frontiera estică a României. Aici este vorba de o autoritate a lumii criminale care a luat în captivitate un stat. S-a mai întâmplat în Rusia, cu teritorii de mai mare întindere decât Republica Moldova.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din păcate durerea moldovenilor şi protestele paşnice, mai mult decât legitime, sunt folosite în scopuri politice perfide de către cei care nu sunt cu absolut nimic mai buni decât cei care se află acum la guvernare. Amplele proteste de stradă de la finele lui 2015 sunt doar o consecinţă a ‘’furtului secolului’’ care a avut loc acum un an. Atunci, trei bănci erau devalizate iar paguba – catastrofală. Un miliard de dolari a dispărut de sub nasul autorităţilor, sumă colosală pentru un stat atât de mic dar mai ales prin prizma faptului că discutăm de cea mai săracă ţară a Europei. Desigur, după unele arestări dosarul a fost tergiversat, el bate pasul pe loc. Însă rezultatul este dezastruos. Leul moldovenesc s-a prăbuşit cu peste 30%, preţurile au explodat iar populaţia disperată este nevoită să se confrunte cu o sărăcie greu de imaginat chiar şi pentru noi!
T.Curtifan
Cain şi Abel – România şi Republica Moldova
De-a lungul istoriei, România nu a jucat cea mai curată carte în relaţia cu Republica Moldova. Nu voi intra în detalii ci mă voi axa strict pe rolul pe care l-a avut statul român în criza prin care trece actualmente Moldova.
Uniunea Europeană şi mai ales România au contribuit la dezastrul Moldovei. Mânate de aspiraţii geostrategice împotriva Rusiei ele au sacrificat prin lipsă de acţiune, tocmai populaţia ţării. Occidentul şi România au continuat să susţină guvernul de la Chişinău, un fals guvern pro-european. Au refuzat să condiţioneze şi să supravegheze sever aplicarea reformelor. Totodată, au închis ochii parşiv la stilul mafiot prin care oligarhul Vlad Plahotniuc a capturat prin măsuri mafiote mai toate instituţiile statului şi cam toată presa!
Pentru clasa politică din România, Republica Moldova tinde să devină un subiect împovărător. Din păcate impresia pe care atât Palatul Victoria cât şi Cotroceniul mi-o lasă este că nu înţeleg deloc ceea ce se petrece în Republica Moldova. România prin politica pe care a promovat-o peste Prut poate fi victima unui efect de bumerang.
Calea pro-europeană pe care Moldova ar trebui să se îndrepte şi care e reprezentată de adevăraţii pro-europeni ce se află azi în stradă riscă să fie compromisă de către cei pro-ruşi conduşi de socialistul Igor Dodon şi de primarul municipiului Bălţi, Renato Usatîi care, la rândul lor participă la proteste. Prin violeţe şi prin ura covârşitoare pe care populaţia o are împotriva lui Plahotniuc, asociat României, aceştia pot să compromită adevăratul ideal european. Pentru moldoveanul de rând Occidentul şi Uniunea Europeană încetează să fie mai bune decât Rusia şi Uniunea Vamală. Instabilitatea Republicii Moldovei devine un cadou nesperat pe care Vladimir Putin şi Kremlinul îl primesc fără să mişte un deget.
Este însă paradoxală dragostea pe care mediul politic românesc o declară public pentru fraţii de peste Prut în ajunul campaniilor, pentru acapararea unui capital electoral cât mai mare. Totuşi, rămân de părere că dragostea de ţară nu te scuză atunci când ochii îi închizi.
Republica Moldova, decimată politic
La mijlocul lui ianuarie preşedintele Moldovei, Nicolae Timofti a respins propunerea Parlamentului de investire a oligarhului Vlad Plahotniuc ca premier. În cele din urmă prim-ministru a fost numit Pavel Filip, un subordonat al oligarhului Plahotniuc care rămâne din umbră seful guvernului. Guvernul a trecut de Parlament la fel de suspect. Şedinţa extraordinară de investire care în mod normal este anunţată cu trei zile înainte fusese anunţată cu o oră. Toată procedura care implica un proces complex şi de durată se sfârşeşte în aproximativ 30 de minute. Jurământul depus de noul guvern are loc la miezul nopţii şi în lipsa presei. Inevitabil, valul de proteste de la Chişinău ia amploare.
Ieri, 26 ianuarie 2016, guvernul tehnocrat al României condus de Dacian Cioloş primeşte prima vizită oficială a noului cabinet moldovean. După întâlnirea cu Cioloş, prim-ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip are o întrevedere şi cu preşedintele Klaus Iohannis. Se discută condiţiile unei prime tranşe de împrumut pe care România să o acorde Moldovei. Totodată, statul român oferă guvernului condus de Pavel Filip un vot de încredere. Din nou, prin acţiunile lui indirecte motivate de stabilitate, statul român alimentează şi întăreşte fără să vrea, desigur, poziţia pro-ruşilor.
Republica Moldova este decimată din punct de vedere politic. Principala cauză internă o reprezintă lipsa unei opoziţii credibile orientate spre Vest împotriva sistemului mafiot condus de Plahotniuc.
Cu toate acestea există formaţiuni politice cu adevărat pro-europene. Este vorba de cei care sunt acum în stradă şi prin proteste paşnice luptă pentru integritatea europeană şi pentru democraţie. Două formaţiuni politice care ţin piept grupării pro-ruse şi corupţiei care au cangrenizat aşa zisul guvern ‘’pro-european’’. Este vorba de Partidul Demnitate şi Adevăr (PAD) condus de avocatul Andrei Năstase care a luat naştere din platforma civică cu acelaşi nume şi de partidul nou apărut, Partidul Acţiune şi Solidaritate condus de către Maia Sandu, unul dintre cei mai importanţi lideri pro-europeni pe care Republica Moldova îi are. De altfel, Maia Sandu este un fost premier desemnat, care a refuzat postul deoarece nu a dorit să facă niciun compromis mizer cu gaşca lui Plahotniuc.
Pe lângă marele scandal de corupţie prin care Republica Moldova a trecut la începutul anului trecut, atunci când s-a furat din ţară un miliard de dolari există şi alte cazuri de înaltă corupţie care compromit Parlamentul. Trecând peste nepotisme şi mită care sunt la ordinea zilei vreau să subliniz faptul că din noiembrie 2014 după alegerile parlamentare aproximativ 25 de membrii din 101 aleşi şi-au părăsit partidele iniţiale. O cifră enormă raportată la numărul de 101 mandate. Traseismul politic a fost influenţat de şantaj, promisiuni de dosare politice închise sau ameninţări de deschidere a dosarelor; prin acte de înaltă corupţie: mită de sute de mii de euro, promisiuni de funcţii înalte administrative sau foloase necuvenite. Informaţiile apărute şi în presă nu au avut niciun ecou în justiţie. Dosarele bat, în mod surprinzător (!), pasul pe loc.
Republica Moldova este subjugată de un Parlament care se autointitulează pro-european dar care se scufundă într-un ocean de corupţie din care nimeni nu mai poate ieşi la mal nevinovat.
Latura cea mai curată din punct de vedere naţional care pe lângă Partidul Demnitate şi Adevăr şi Partidul Acţiune şi Solidaritate, caracterizează vocea străzii o reprezintă unioniştii. Aceştia, prin Blocul Unităţii Naţionale (Chişinău) – Constantin Codreanu şi Acţiunea 2012 – George Simion sunt principalul motor alături de formaţiunile politice mai sus amintite, al direcţiei pro-europene a Republicii Moldovei. Unioniştii care promovează legăturile istorice dintre cele două state, văd ca singură soluţie viabilă pentru redresarea Republicii Moldova, reîntregirea ei cu patria mamă. Se regăsesc în aceaşi ideologie pro-europeană.
Mişcarea unionistă a făcut sacrificii foarte mari. Ea s-a născut din dragoste sinceră pentru România şi a ajuns să fie unul dintre principalii factori ai sondajelor. A stârnit multe controverse şi mai ales adversitate din partea grupării pro-ruse care a încercat să o subjuge prin toate metodele. Este reprezentată în primul rând de tinerii din noua generaţie, de pe ambele maluri ale Prutului, cu precădere moldoveni. La fel ca şi adevăratele partide pro-europene ea riscă să fie compromisă de ecuaţia politică foarte perfidă care este desenată la Chişinău.
Soluţia pentru Moldova, încotro?!
Concluzionând analiza din Republica Moldova, ea pare foarte greu de înţeles. Statul este condus de un guvern care se autointitulează pro-european. Guvernele Alianţei pentru Integrare Europeană, care au avut acordul tacit al UE şi implicit al României au fost un dezastru pentru ţară.
Pe de altă parte în stradă la proteste de mare amploare au luat parte adevăratele partide pro-europene, unioniştii dar şi pro-ruşii. Aşadar, în aceste condiţii pro-ruşii încearcă să monopolizeze protestele (chiar şi prin violenţă) şi să asocieze guvernul corput şi mafiot condus de detestabilul Plahotniuc cu Occidentul. Nimic mai fals. Pro-ruşii Usatîi şi Dodon nu sunt cu nimic mai puţin nocivi democraţiei şi statului de drept decât Plahotniuc.
Aşadar din ecuaţie ne rezultă trei mari puteri politice: un guvern corupt şi total compromis care are influenţă europeană şi se autointituleaţă fals “pro-european”; două partide politice (care întânpină dificultăţi juridice de recunoaştere) cu adevărat pro-europene: Partidul Demnitate şi Adevăr şi Partidul Acţiune şi Solidaritate aflate în stradă la proteste iar în cele din urmă, pro-ruşii care protestează şi manipulează, sub conducerea lui Igor Dodon şi Renato Usatîi.
Singura soluţie pe care o văd compatibilă este şi poziţionarea Maiei Sandu şi anume alegerile anticipate. Nu văd nicio altă posibilitate prin care să se formeze o majoritate nepătată. Într-adevăr este o acţiune foarte riscantă în condiţiile în care formaţiunile pro-europene întâmpină dificultăţi juridice de ligitimizare iar pro-ruşii au un sensibil avantaj în sondaje. Cred că acesta este cu adevărat examenul democratic cel mai important pe care Republica Moldova îl va da în ultimii ani. Şi sper cu sinceritate, să îl treacă. Republica Moldova are nevoie urgentă de adevărate reforme, pentru că un popor disperat, din ce în ce mai sărac, lipsit de educaţie şi simţ politic este cel mai uşor de manipulat. El va respinge idealurile europene în detrimentul măsurilor populiste venite din Est fapt ce ar compromite total integrarea europeană şi occidentalizarea Republicii Moldova.
Maidanul era bun, cînd ne servea nouă.
În rest, nu pot decît s-admir pe cei cunoscînd ce va face un ditai Putin!