Foto: Getty Images
Falia dintre angajat și angajator s-a adâncit în ultimul an. Este o poveste veche de când lumea, dar ultimele efecte par că zdruncină și mai puternic mediul de afaceri. Cand acțiunile unei companii, planificate atent, cu resurse suficiente și oameni calificați implicați, totuși eșuează, este mereu din cauza culturii organizaționale. Marea demisioneală, cel mai nou efect al unor probleme mai vechi, are ca principală cauză culturile toxice, conform unui studiu recent al MIT Sloan. Cel mai bun moment să convingi un angajat sa nu demisioneze era acum șase luni, al doilea cel mai bun moment, pentru a nu deveni un obicei în rândul angajaților tăi, este acum. Soluția este în transformarea culturii organizaționale.
Cultura nu este bună sau rea, ci potrivită sau nepotrivită, într-un anumit context, în funcție de planurile pe care organizația ta le are. Nu vom reuși să definim o cultura bună și să o implementăm în cadrul tuturor companiilor din lume, soluția este să analizăm și să înțelegem cultura organizațională proprie și apoi să luăm decizii plecând de la această informație, pentru a evita surprize ulterioare.
Cum îți dai seama dacă ai cultura inamic sau aliat? Si mai ales, cum poți explica unei organizații, de ce ar fi o idee bună să înceapă să dea mai multă importantă subiectului?
Am realizat că pot folosi o analogie pentru a exprima mai plastic conceptul și mai ales sa începem să îl percepem ca parte integrantă de business. E nevoie să ne uităm la organizație ca la o orchestră simfonică. Iar cultura reprezintă partitura pe care fiecare dintre membrii formației o are în fată și care le va spune ce acțiuni au de făcut pentru a interpreta aria și a crea muzica. Ca să ai cultura aliat e nevoie ca partitura sa fie clară, ușor de înțeles și mai ales aceeași pentru fiecare dintre membrii formației. Când lucrurile nu sunt clare, apar blocaje, când nu toată lumea are aceeași înțelegere a partiturii rezultatele sunt sub așteptări iar când liderul decide să ignore partitura crează confuzie. Iar în aceste cazuri tocmai ai creat un inamic.
Povestea trebuie sa înceapă cu persoana din fruntea companiei care, fie el antreprenorul, CEO sau echipa de top management, trebuie să înțeleagă că rolul pe care îl are este de dirijor. Cel care decide direcția, tempo-ul, accentele, viziunea asupra interpretării. Însă acțiunea este făcută de ceilalți membri ai orchestrei și este vital pentru organizație să ai încredere că sunt profesioniști și vor interpreta fiecare dintre ei rolul oferit. Liderul/dirijorul oferă viziune, nu merge să explice membrilor formației ce notă urmează și cât de tare să sufle în cornul francez. Dacă vei interveni la fiecare pas, dacă le vei spune oamenilor mereu ce, cum si când să facă, atunci partitura devine irelevantă și cultura devine una bazată pe control. Una în care organizația așteaptă totul, pas cu pas, de la lider. Iar când compania crește și e nevoie ca și alți oameni să preia din greutate, din presiune, nu vei avea nici un angajat pregătit să intervină, pentru că nu mai știu, nu mai pot sau nu mai au încredere în forțele proprii.
Dacă nu ai partitura potrivită, iar orchestra este obligată să se uite pentru orice acțiune către dirijor/lider, atunci așteaptă-te să ai mereu zeci de ochi ațintiți asupra ta, răspunderea va fi doar a omului cu bagheta în mână. Când avem o partitură clară, potrivită acțiunilor noastre, oamenii se uită la dirijor doar pentru mici intervenții de direcție nu pentru orice notă ce trebuie interpretată.
Oamenii din orchestră sunt acolo după ani, uneori zeci de ani de repetiție, studiu, sunt profesioniști în domeniile lor. Și mai ales, sunt aleși de către tine. Ai doar două opțiuni, să înțelegi și să accepți ca sunt niște virtuozi care știu ce au de făcut și doar să le oferi direcție și ritm, sau să nu ai încredere în ei și să le explici tu pas cu pas ce să facă. Dar dacă te afli în situația a doua, poate ar fi o idee bună să schimbi orchestra, pentru că nu va ieși niciodată o capodoperă fără încredere. La fel se va întâmpla și invers, dacă formația, echipa nu are încredere în lider, nu vor urma indicațiile acestuia și se va ajunge la haos, pentru că fiecare va cânta in ritmul pe care ei îl consideră potrivit. Sau va apărea un lider informal, dintre ei, care va prelua conducerea. Dar nu va duce mereu organizația în direcția pe care patronul sau CEO-ul o propusese.
Ați auzit vreodată cum sună o orchestră înainte de concert, când își acordează fiecare instrumentele ? Nu există partitura, nu lucrează împreună iar sunetul produs ne zgârie urechile. Așa îți poți da seama și dacă în organizația ta cultura este inamic. Dacă fiecare angajat face cum crede, nu exista un lider care să-i organizeze, o partitură care să clarifice ce și cum e de făcut, dar mai ales o direcție în care să tragă toată echipa, zgomotul produs, rezultatele obținute nu vor fi cele dorite. Ba chiar vor produce mult zgomot neplăcut. Când dirijorul își preia rolul iar oamenii urmează partitura și viziunea liderului, atunci cultura devine aliat și sunetul devine plăcut.
În final rețineți că dacă ai partitura perfectă, Simfonia a treia a lui Beethoven, dar obiectivul tău este să se audă Cele patru Anotimpuri ale lui Vivaldi, nu contează cât de mult planificați, cât de mult vă pregătiți și repetați sau ce resurse ai la dispoziție, la final tot Beethoven se va auzi. Ar fi grozav să ne asigurăm că avem cultura potrivită, pentru a garanta că la final vom obține ce ne-am propus și nu un rezultat fortuit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.