Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Șefii toxici inspiră teamă. Liderii puternici inspiră încredere

companie - leaderschip

 Foto: Getty Images

Subiectul legat de liderii toxici generează reacții puternice, dar diferite. Pentru unii este o temă de gândire, având o atitudine moderată, meditativă și exploratorie. Pentru alții înseamnă o respingere imediată si intrarea în defensivă.

Tocmai de aceea cred că e important să detaliem conceptul de șef toxic. Până la urmă care este diferența dintre un lider puternic și unul toxic? Privim acum mai detaliat atitudinea liderilor.

Ce nu este un șef toxic? Este un lider exigent care trăiește aceleași standarde pe care le cere și celorlalți. Un lider competent care cere performanță profesională celor pe care îi conduce. Un lider care dă indicații clare oamenilor împreună cu argumentele care explică nu doar ce, dar și de ce. Un lider ferm care ia decizii dificile fără ezitare, pentru a rezolva problemele la timp.

Un lider care identifică ușor incompatibilitatea anumitor angajați cu valorile și misiunea organizației și închide rapid colaborarea cu aceștia. Un lider care are o viziune clară și nu face compromisuri care pot distruge șansele de succes pe termen mediu și lung. Un lider care înțelege schimbările pieței și transformă continuu părți ale companiei pentru a-i asigura supraviețuirea.

Adică a fi exigent, ferm, intransigent, autoritar și nedispus la compormisuri nu înseamnă că șeful e toxic.

Ce este un șef toxic? Un șef care ia măsuri bruște, contradictorii, ilogice fără nicio explicație. Un șef care la prima abatere șterge cu buretele întregul istoric al angajatului. Un șef care recurge la atacuri personale, pentru a-și răcori orgoliul. Un șef care nu respectă demnitatea umană a celor pe care îi conduce. Un șef care se folosește de greșeli inerente pentru a umili oamenii.

Un șef toxic cere oamenilor să renunțe la viața personală dacă vor să-și păstreze slujba. Un șef toxic vrea să răzbune toate nedreptățile și abuzurile pe care le-a trăit ca simplu angajat, dacă a fost vreodată în această postură, repetându-le din poziția de conducător. Un șef toxic crede că dacă lui i-a fost greu, trebuie să le fie și celorlalți. Un șef toxic cere obediență, cultivă frica și dezbinarea. Un șef toxic face tot posibilul să reducă la tăcere orice altă părere, perspectivă, idee sau soluție.

În egală măsură, un șef toxic poate fi indecis, slab, poate chiar incompetent. Poate fi influențabil, manipulabil, ușor de învins în negocieri. Un șef toxic poate fi haotic, ineficient și nesigur pe el însuși. Acesta va prelua rolul victimei neajutorate, neasumându-și responsabilitățile și mereu dând vina pe ceilalți. Un șef toxic nu sancționează comportamentele neadecvate, abuzurile sau incompetența anumitor angajați. Altfel spus, un vid de putere este la fel de toxic ca și abuzul de putere.

Până la urmă diferența este clară. Șefii toxici inspiră teamă. Liderii puternici inspiră încredere. Veți crede poate că vorbim despre persoane diferite. Însă realitatea este că toate aceste trăsături și manifestări se regăsesc în oricare dintre noi. Poate în proporții diferite. Unele controlate sau nu. Unele controlabile sau nu.

Însă niciunul dintre noi nu este mai presus de natura umană – cu toate componentele sale bune și rele. Cu cât suntem mai conștienți de acest lucru, cu atât vom putea să devenim lideri puțin mai buni în fiecare zi. Diferența între șeful toxic și liderul puternic este asumarea rolului și responsabilității pe care o poartă în compania pe care o conduce. Liderul puternic nu repetă modelele toxice pe care le-a trăit de la șefii lui în trecut. Dimpotrivă, devine liderul pe care și-ar fi dorit să-l aibă.

Din ce în ce mai mult, oamenii devin cea mai importantă resursă a oricărei organizații. Fiecare lider trebuie să se confrunte cu realitatea comportamentelor sale. Dacă descrierile de mai devreme deranjează, să ne folosim de acest prilej pentru acțiune, decizii, schimbări. Bineînțeles, dacă ne dorim asta. Blamarea oglinzii pentru imaginea reflectată nu schimbă adevărul, doar perpetuează răul.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Apropo de lideri : din categoria " stiu ce ai facut aseara".....dv mai stiti cu ce se ocupa armata ?...cu guvernarea in Romania mai exact. Deja vad cum cortul garnizoanei mecanizate a lui Penes Curcanul este asezat peste popota executivului dand imbolduri inaltatoare acelor PLEBI care adora mirosul imbatator al BOCANCULUI cu siret din piele de BOU raspandind arome de ciorap gaurit muncit de atata MARSALUIT. Si ce...! "epoletii" nu trebuie si ei sa se democratizeze ?. mai ales cu 2% din PIB care merg in buzunarele marilor morse esuate in rezerva ca doar nu credeati ca in tehnica militara avansata.
    ( un mic pamflet de sezon )
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon