Olandezul din Cârlibaba: O reporteriță de la TVR mi-a pus o întrebare care m-a scurtcircuitat - „Ce cred olandezii, 30 de ani mai târziu, despre România? Nu sunt impresionați?” 

Acum doi ani, într-un interviu pentru TVR Iași, reporterița Raluca mi-a pus o întrebare care m-a lăsat mut până în ziua de azi. Vorbeam despre cum am ajuns în România și a venit vorba despre părinții mei, care au fost implicați — prin biserica din Olanda — în proiecte de caritate în Dorohoi. Întrebarea, pusă într-un mod dezarmant de direct, a fost: „Ce cred olandezii, 30 de ani mai târziu, despre România? Nu sunt impresionați?” Răspunsul avea atâtea ramificații, că mi s-a făcut un scurtcircuit în cap. Abia acum încerc să formulez ceva coerent.

Ca să înțelegeți: olandezii încă strâng bani pentru Udești, lângă Dorohoi, pentru ca bătrânii care altfel n-ar avea ce mânca să primească o masă caldă pe zi prin asociație partener local. Ei sigur și-au schimbat părerea despre România, dar nu atât cât credeți. Încă strâng bani și trimit lucruri, dar e ceva interesant - olandezii care vin cu ajutoare nu sunt tip turiști culturali. De multe ori, trec prin toată România doar ca să ajungă la Dorohoi, unde fac poze cu bătrâni săraci. Aceste poze sunt apoi folosite în Olanda pentru a ilustra urgența cauzei și a continua strângerea de fonduri.

În drum spre Dorohoi îmi închipui că văd schimbări, opresc și la benzinării moderne, unde cumpără croissante, pain au chocolat sau tramezzino - unde vânzătoarele nu mai înțeleg cuvintele „corn” sau „pâine”. Atât de dezvoltată e România - și totuși, sărăcia persistă. Anii de zile de guvernare de stânga, teoretic bazată pe solidaritate și egalitate, au lăsat mulți oameni fără nicio șansă. Ca să pună capac, guvernul a început să se ia și de caritatea care intră în țară. Transporturile cu haine second hand nu mai sunt lăsate să intre, pentru că - nu mai suntem o țară săracă. De acord — nu suntem, dar atunci înseamnă că suntem o țară profund necinstită. Altfel nu se explică atâta sărăcie persistentă lângă atâta opulență. În România a crescut prosperitatea, dar și indiferența și lăcomia. Totul, facilitat de un guvern corupt și nepotist, care nici acum — amenințat de un val suveranist — nu dă niciun semn de remușcare.

foto arhiva personală Daniel van Soest

Am început un crowdfunding pentru campania „România, te iubesc, așa cum ești!”, pe platforma whydonate.com. Scopul este să adun 8.000 de euro pentru a putea realiza această campanie într-un mod mai profesionist – ca să mă dedic câteva luni campaniei și nevoile de asistență tehnică și deplasările de făcut. Am început cu crowdfunding în Olanda - acolo am rețeaua mea de prieteni și de asociații care s-au ocupat de România de-a lungul anilor. La o adunare pentru Udești, după o prezentare a unor poze frumoase de acolo, le-am prezentat ideea mea: o campanie pe TikTok, un proiect artistic, menit să relaxeze tensiunile politice.

Le-am explicat că, după toți acești ani în care ei s-au ocupat cu dezvoltarea României, există riscul să pierdem tot ce am câștigat, pentru că așa văd paradigma Georgescu - România o să se îndepărteze de occident, cu o politică de izolare care sigur nu ajută la bunăstarea nimănui. Mi-era greu să explic urgența unui proiect artistic unor oameni care ani de zile au fost motivați cu poze despre sărăcie. Dar tot atunci mi-a venit o altă idee: de ce încă încerc să strâng bani în Olanda pentru România? De ce nu încerc aici?

Pentru că — dacă guvernul nu se ocupă de cauzele reale ale tensiunilor recente, adică corupția și nepotismul, și nici Biserica nu oferă o direcție constructivă, atunci rămâne pe umerii noștri — societatea civică. Dacă vrem să construim un viitor mai frumos, trebuie să ne organizăm altfel și vă chem să sprijiniți inițiative frumoase din societate – nu neapărat pe mine. Sunt mulți care merită sponsorizați. Într-o societate cu un stat retras și neimplicat, dar unde a crescut și prosperitatea dvs,, societatea civică trebuie să intervină pentru cauze valoroase pentru ea. Ar fi un semn de dezvoltare și civilizație până la urmă.

Romania este în continuare divizată și văd că mai ușor atragi atenția cu mesaje în care judeci și denigrezi oamenii din cealaltă tabără. Am primit comentarii: „Nu vrei să păstrezi și capra și varza? Spui că vrei incluziune, dar nu mai bine extragere? Adică să-i smulgem cu tot cu rădăcină, toată mafia?” Poate au dreptate, poate nu. Eu zic doar că o societate bazată pe competență poate fi incluzivă, putem include și pe domnul Ciolacu și chiar pe domnul Piedone — doar că un pic mai jos în ierarhie, după calitățile lor. Pentru că doar așa, promovând calitatea în conducerea țării, putem crea o economie și o societate care includ și diaspora, și periferia rurală, și bătrânii, și bolnavii.

foto arhiva personală Daniel van Soest

Poate vă este greu să vedeți legătura între campania mea și problemele de rezolvat. Dar gândiți-vă: cu ce se ocupă copiii în timpul liber? Cu temele pentru școală sau, mai degrabă, măcar cu un ochi pe TikTok? Noi vorbim despre lipsa de educație în generația lor, dar dacă nu învață destul la școală, atunci oferim conținutul necesar pe TikTok - filmulețele mele măcar oferă o alternativă. Filmez viața rurală, mai strecor câte o glumă, mai arăt frumusețea țării — naturală sau culturală — și fac câte o remarcă despre ce s-ar putea îmbunătăți. Poate că ajut, într-un fel, la crearea unei imagini mai pozitive despre România și, chiar dacă nu am nicio influență politică, efortul meu va rămâne ca o mărturie simplă — un moment în timp, pe un punct de pe hartă: Cârlibaba, 2025.

Săptămâna mea pe TikTok a fost plină de surprize, am fost cu o turmă de oi sus pe munte și ieri am fost la o doamnă care locuiește singură sus pe munte, într-o gospodărie izolată, fără curent sau internet - doar cu vacile ei, un taur și un câine. Doamna are peste 70 de ani și este un exemplu de limpezime și de putere. După ce s-a topit zăpada cred că am fost primul om cu care s-a mai văzut după o iarnă lungă. Ea nu are pensie, are o viață extrem de dură, dar nu s-a plâns de nimic – mi-a povestit doar cine a ajutat-o toamna cu lemne de foc, cu tăiatul, cu un purcel care trebuia tăiat. Astăzi pun pe TikTok filmulețul cu gospodăria ei cu întrebarea: Poți să îți imaginezi să stai luni de zile singur pe munte și să nu primești niciun like?

foto: arhiva personală Daniel van Soest

Soția mă întreabă: „Nu ți-e rușine să ceri bani pentru ceva care îți place?” Da. Poate că da. Sau… mai degrabă nu - nu mi-e rușine, pentru că nu cer bani pentru o mașină (ce mașină ar fi cu așa un buget), nu plec în vacanță, nu-mi pun un billboard pe stânca din Cârlibaba și nu-mi pun sarmale în cap pe TikTok. În schimb o să iasă ceva super-mișto despre țara voastră. Și da, parca vă aud: „Măi, olandezule din Cârlibaba, te-ai cam șmecherit.” Vă contrazic — ce fac e chilipir.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp