Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Omul care a găsit soluția salvatoare pentru comunitatea lui: centru educațional pentru copii și locuri de muncă pentru mame. „Când au început să se vadă progresele, ne trezeam de la o zi la alta cu tot mai mulți elevi"

Hală frigorifică Casa Share

Am trăit multă vreme în țara lui „să ni se dea și nouă", o țară a pasivității și lipsei de speranță. Bogdan Tănasă răstoarnă paradigma și spune simplu că educația și munca sunt soluția. Numele lui e sinonim cu Casa Share, proiectul prin care construiește locuințe pentru vârstnicii și familiile care au rămas fără acoperiș deasupra capului, cu ajutorul donațiilor de 2 euro făcute prin sms. „Cât o cafea”, râde Bogdan Tănasă. Acum doi ani a mai transformat un vis în realitate, centrul educațional de la Popricani, unde copiii vin după școală, primesc o masă caldă pe zi și învață cu profesori dedicați în condiții moderne. La centrul educațional de Popricani, există tablă inteligentă, bibliotecă și atelier. „Când au început să se vadă progresele, ne trezeam de la o zi la alta cu tot mai mulți copii", povestește spune Bogdan Tănasă. Acum la centru sunt înscriși 85 de copii, însă există și liste așteptare. 

Fondatorul Casei Share spune că nu le poate spune copiilor ca nu au masă caldă într-o zi pentru că nu a găsit sponsori. Iar acum mai are un vis care e pe cale să devină realitate: locuri de muncă pentru mame. Bogdan Tănase construiește sere și un depozit frigorific și vrea să vândă legumele vândute unor lanțuri de magazine, pentru a le crea posibilități de angajare femeilor din comunitate. „Sunt puține locuri de muncă, iar acești oameni nu sunt încurajați să-și găsească de lucru, să învețe o meserie nouă, să fie îndrumați de cineva. Sunt așa proiecte pe hârtie, frumoase toate. Dar practica este alta. Noi și pe mămici le îndemnăm să își câștige propriul lor venit, să aibă propriul lor salariu, să aibă grijă de copii. Plus că acești copii o să vadă acasă că și mama și tata muncesc", crede Bogdan Tănasă.

Bogdan spune că a ajutat dintotdeauna. Casa lui părintească era vizavi de Casa de Copii din Popricani. Așa că fost impresionat de mic de copiii care nu aveau părinți, iar unii i-au devenit prieteni. Moartea mamei sale, pe când Bogdan avea doar 14 ani, și educația severă primită de la tatăl său l-au făcut să înțeleagă și mai mult nevoia de afecțiune a copiilor de peste drum. După Revoluție, când au început să vină ajutoare din străinătate pentru Casa de Copii, Bogdan s-a oferit să fie traducătorul unui grup de englezi. Nu știa foarte bine limba la vremea aceea, dar știa mai mult decât angajații instituției. Fiind intermediar în mai toate actele caritabile, l-a mișcat fericirea adusă celor mici, dar și mai mult mulțumirea celor care ajutau. Odată cu dizolvarea Casei de Copii, în 1992, a văzut încercările zadarnice ale adolescenților buimaci, maturizați peste noapte, de a-și găsi un rost. Fără sprijin real din partea autorităților, fără un petic de pământ pentru a-și putea construi o casă și începe o viață. După moartea tatălui său, a stabilit cu sora sa ca pământul și casa să îi revină chiar unui băiat de la casa de copii care nu avea unde să se ducă. Așa a început totul, însă lucrurile au mers mai departe.

Republica l-a provocat pe Bogdan Tănasă la o discuție despre speranță, muncă și educație.

În curând se vor împlini doi ani de la deschiderea centrului educațional din Popricani. Care este impactul până în acest moment?

Vă dați seama că e un impact imens! Noi am făcut doar case și nu știam ce o să se întâmple și ce efect o să aibă asupra copiilor. Dar am învățat din experiență și ne-am minunat și noi cât de important este să faci educație cu acești copii. Practic să le dai un imbold, să-i ajuți puțin, că ei după aceea dau totul. Numai că trebuie să aibă un mediu propice. Părinții lor acasă, vă dați seama, unii dintre ei nici 2+2 nu știu cât face. Avem 85 de copii acum, dar lista este lungă, pentru că știți cum e. La început sunt reticenți, ce e aia, cum e. Mai e mentalitatea potrivit căreia în România nu prea mai are nimeni grijă de noi și nu știm dacă e adevărat. Vă dați seama acum, după doi ani de zile, când văd că lucrurile sunt constante, iar copiii sunt tratați acolo ca niciunde, nici școlile private foarte importante nu știu dacă au asemenea condiții. Probabil că au! Să fim modești, cu picioarele pe pământ. Dar am reușit împreună cu oamenii care ne susțin să le oferim niște condiții foarte bune. Vor să vină din ce în ce mai mulți.

Se văd și rezultatele? La învățătură, în ceea ce privește aspirațiile...

Nivelul lor se ridică. Bineînțeles că și ceilalți părinți devin curioși. La centrul educațional se face tema cu un profesor pregătit. Lista de așteptare este lungă.

Acest proiect este destinat copiilor, dar sunteți aproape de a finaliza un proiect destinat părinților pentru a avea de lucru. Știm cu toții că mediul rural, economia nu prea duduie și sunt zone în care în afară de agricultura de subzistență, nu prea au oamenii unde lucra.

Ideea este că și în oraș, dar mai degrabă la țară așa este. Sunt puține locuri de muncă iar acești oameni nu sunt încurajați să-și găsească de lucru, să învețe o meserie nouă, să fie îndrumați de cineva. Sunt așa proiecte pe hârtie, frumoase toate. Dar practica este alta. Noi și pe mămici le îndemnăm să își câștige propriul lor venit, să aibă propriul lor salariu, să aibă grijă de copii. Plus că acești copii o să vadă acasă că și mama și tata muncesc. Mămicile o să ducă copiii la școala din sat la ora 8:00 ca și noi ceilalți. Iar la ora 12:00, când ei termină școala, copilașii sunt luați de noi la centru. Îi hrănim, îi educăm, îi învățăm meserie.

Mama vine la hală la noi. Am făcut hala Casa Share. E o hală frigorifică mare. Iar jur-împrejur avem solarii unde o să producem propriile noastre legume pe care o să le dăm la niște supermarket-uri mai mari. Cu acei bănuți pe care îi primim de la supermarket plătim salariile acestor mămici. Deci e un proiect care închide ciclul ăsta, unde și copiii merg la școală, și mama muncește și are și ea un venit.

Cât de mare este presiunea pe care o aveți dacă ne referim la centrul educațional de la Popricani? Pentru că trebuie să aveți lunar bani pentru hrana copiilor, bani pentru profesori.

Din păcate, eu mă tot amăgesc că o să fie bine, să fie bine. Dar cu ajutorul vostru, al presei, rolul vostru este acesta de a arăta lucrurile bune. Știu, nu e trendy, nu e cool, nu e frumos să arăți lucruri bune pentru că negativul tot timpul atrage mai mult public. Dar uite că și cu ajutorul vostru, oamenii se apropie de noi. Și cumva reușim să ducem proiectul mai departe. Pentru că e pe termen lung. Nu se văd rezultatele mâine. Dar trebuie să avem răbdare ca aceste generații să ajungă ceva în viață. Important e să ajungă cineva în viață. Noi avem pe pagina noastră toate detaliile la Casa Share.

Ne pot dona un 2 euro lunar cu un SMS la 8844 cu mesajul CASA. Acesta e cel mai facil. Cel mai ușor e cu 2 euro pe lună, cât o cafea. Dacă avem printre cititorii dvs. profesori din Iași care vor să facă voluntariat, să vină să lucreze cu copiii, centrul educațional este în Popricani. Avem mijloc de transport care îi aduce chiar până în fața centrului educațional. Deci oricine este binevenit, orice ajutor este în pas înainte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

sursa foto: Profimedia

În România lui 2024, s-au născut sub 149.000 de copii, cel mai mic număr de copii născuți în ultima sută de ani! O spun datele furnizate de Institutul Național de Statistică. Nici al Doilea Război Mondial nu a reușit să creeze un astfel de decalaj demografic. E un record istoric negativ, în cea mai privilegiată epocă din punct de vedere al confortului, progresului medical și tehnologic. E un paradox să trăiești în era celor mai sofisticate produse, medicamente și facilități de creștere a copiilor, dar teama de a-I aduce pe lume să fie mai copleșitoare decât suma lor. foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Pohta lui Trump de a înșfăca Groenlanda e chiar mai puțin justificată decât cea a lui Putin de a înșfăca Ucraina. RSS Ucraineană a făcut parte din imperiul sovietic. În partea de sud-est a țării există o minoritate rusă și rusofilă. Ucraina nu e membru UE sau NATO. Populația Groenlandei, formată din inuiți, e total diferită de cea nord-americană. Groenlanda nu a aparținut niciodată SUA, din 1814 face parte din regatul Danemarcei. Toți groenlandezii sunt cetățeni danezi de drept. Groenlanda e membru UE și NATO.

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Cel puțin acum știm care este criteriul pe care ar trebui să-l adoptăm atunci când vine vorba de o afirmație sau o poziționare a PSD-ului. Iar acest criteriu este valabil și pentru ceea ce spun suveraniștii. Vedem direcția ideilor și atacurilor psd-iștilor și georgiștilor și ne dăm seama cum trebuie să ne poziționăm: exact invers. Pe scurt, dacă PSD susține pe cineva, atunci acea persoană e suspectă. Dimpotrivă, dacă unui psd-ist sau suveranist i se pune pata pe cineva, atunci tocmai acea persoană ar trebui să fie apreciată ca fiind corectă.

Citește mai mult

Sursa foto: Constantin Lacatusu / Facebook

Alpinistul Constantin Lăcătușu povestește, într-o postare pe Facebook, despre experiențele sale în Groenlanda, teritoriu intrat în atenția întregii lumi odată cu „apetitul arctic” al lui Donald Trump. Primul român care a cucerit vârful Everest povestește că a fost de două ori în Groenlanda, în urmă cu 16-17 ani, vizitând inclusiv o stație radar americană abandonată.

Citește mai mult